Publicat: 31 Ianuarie, 2014 - 12:59

Codul de procedură penală, revizuit sub directa supraveghere a ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu şi validat de toate instituţiile responsabile, conduse la vremea aceea de reprezentanţi sau afiliaţi ai PDLîntre care şeful DNA, Daniel Morar, conducerea CSM, conducerea ICCJ - şi cu binecuvântarea Monicăi Macovei, a fost promulgat de preşedintele Traian Băsescu, în anul 2009, la începutul celui de-al doilea mandat al său.

În 2014, spre finele aceluiaşi mandat, preşedintele-promulgator zice: pardon! Nu l-am citit cu atenţie, iar băieţii mei de la Cotroceni erau constituţionalişti, ca şi Boc şi nu s-au prins la chichiţele penale. De vină este Predoiu, despre care abia mai târziu mi-am dat seama că nu e corect!
Şi, cu două zile înainte de intrarea în vigoare, preşedintele dă alarma generală şi-l somează pe Ponta să facă modificări, altminteri el şi nu altcineva putând fi considerat un susţinător al corupţilor.

Straniu cum tuturor protestatarilor de azi – promotorii de ieri, li s-au deschis ochii brusc, la potou! În ultima zi şi-au dat cu toţii seama că ţara e în mare pericol!

Dar în 2009 nu era? Băsescu îşi toarnă cenuşă pe chelie şi zice că-şi asumă promulgarea codului, dar şi „eroarea de a nu fi înţeles sensul articolul 140”.
Şi, uite-aşa, preşedintele se dă în vileag. Ce n-a înţeles dânsul în 2009 şi înţelege abia acum este interzicerea utilizării de mijloace tehnice înainte de urmărirea penală. Adică ascultările! Celebrele ascultări care constituie 90% din eforturile pe care le depune DNA ca să dea în vileag corupţii. Ce spune preşedintele are logică: în 2009 ar fi fost ascultaţi şi înhăţaţi reprezentanţii de atunci ai Puterii: miniştrii, şefi de toate calibrele numiţi pe criterii politice, parlamentari traficanţi de influenţă la colegii de partid cu funcţii. Deci nu era bine, iar pericolul trebuia înlăturat, din raţiuni... europene!

În 2014, situaţia e cu totul alta. Fără acest atribut, instituţiile „verticale”, fidele preşedintelui şi acoliţilor săi ar fi pur şi simplu legate de mâini şi de picioare în campania sacră de depistare a corupţilor celorlalţi. Fără interceptări, procurorii ar trebui să muncească peste program, dând dovadă de mai mult profesionalism decât sunt în stare, ca să-i prindă şi să-i încătuşeze. Şi atunci ce se va alege de spectacolul cotidian de la poarta DNA?

Chiar aşa: The show must go on – vorba americanilor.  

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Competinta cu putinta

Punctul pe Y / miercuri 17 februarie 2010 Nr: 2979

Competinta cu putinta

Doamna Lulache a iesti pe sticla si s-a explicat. Dansa nu se rusineaza - ca dl Ionut Popescu - de cat castiga la Fondul Proprietatea.

Fata de ce incaseaza omologii sai din America, era chiar putin. Nu se rusineaza nici de compensatiile pe care le-a primit cand democratii au dat-o afara inainte de termen, fara sa le pese de durele conditii de reziliere din contractul pe care i-l facusera liberalii.

Mai spune dansa cu glas ridicat ca nici macar nu era platita de la buget, ci din profitul facut de Fond datorita excelentului sau management. E un punct de vedere pe care l-am mai auzit si de pe la alti sefi de regii sau de companii nationale. Ce atata galagie pentru niste lefuri de sute de milioane?

Daca d-na Lulache chiar crede acest lucru, comite o eroare de neiertat pentru un specialist de calibrul domniei sale. Din ce rezulta profitul Fondului Proprietatea? Din banii pe care statul ii aloca pentru despagubirea unor fosti proprietari. Bani fictivi. Pentru ca daca ar fi avut bani adevarati, statul i-ar fi dat din capul locului fara a se mai complica cu aceasta inginerie financiara. De unde provine profitul din care si-a luat d-na Lulache sutele de milioane? Simplu: din dobanzile bancare incasate fara niciun efort din partea managementului. Pai nu sunt tot banii Statului? Pe care i-ar fi incasat chiar el, Statul, daca Ministerul Finantelor nu transfera aceste fonduri la 'Proprietatea'? Situatia e cat se poate de asemanatoare in alte cazuri: o Regie sau Autoritate, primeste de la stat monopolul sa extraga, sa produca, sa distribuie ceva ce-i apartine statului, dar pe care ele il vand la costuri care includ nu doar cheltuielile de productie propriu-zisa ci si salariile lor exorbitante, bonusurile, dividentele sau cheltuielile de protocol. Ei bine, astora vrea sa le reduca Emil Boc salariile la o amarata mie de euro. Chestia n-ar fi o tragedie pentru ei, caci oricum, nici acum nu traiesc din salariu.

Tragedia va fi pentru dl Boc, care nu-si va mai putea plasa clientela politica in manoasele Consilii de Administratie de la stat! Cine se va mai duce acolo sa incaseze 20% din leafa sefului institutiei? Adica 200 de euro. Cand acum se iau 2 - 3 mii si cand unii, ca dna Gratiela Iordache, sunt fortati sa faca parte din cate sapte consilii? Aici cred ca va avea dl Boc o mare problema in cruciada sa impotriva salariilor 'nesimtite'.

Revenind la distinsa doamna Lulache, dansa a acuzat ingerintele politicului in schimbarea sa dintr-o functie pe care o ocupase nu pentru ca era amica nevestei primului ministru (de atunci) si nasa ministrului de Interne, ci pentru ca era competenta. Asa o fi?

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3168.phtml