Publicat: 3 Noiembrie, 2016 - 10:46

Domnule procuror general Augustin Lazăr.

Având în vedere decizia extinderii cercetărilor în dosarul Revoluției, vă rog să aveți în vedere acest autodenunț.
Subsemnatul Andronic Octavian, la momentul evenimentelor din decembrie 1989 angajat al Comitetului Municipal al PCR în funcția de redactor  la organul „Informația Bucureștiului” declar următoarele:
In dimineața zilei de 22 decembrie 1989, după ce în timpul nopții primisem sarcina de a  urmări evenimentele din Piața Universității unde se produseseră grave acțiuni antistatale și antipartinice, mi-am prezentat demisia din calitatea de membru de partid și din funcția pe care o dețineam, redactorului șef și secretarului cu probleme de propagandă de la Comitetul municipal de partid. La orele prânzului, când secretarul general al Partidului a fost nevoit să se îmbarce în elicopterul care aterizase de urgență pe acoperișul CC, împreună cu câțiva colegi, nesocotind disciplina redacțională, am decis  că trebuie să facem un alt ziar, unul ca să spună „adevărul”.
Cuprins de un condamnabil și inexplicabil elan, am comis gestul infam de a arunca pe fereastră, în stradă, portretul tovarășului secretar general, lucru aplaudat de mulțimea confuză adunată în strada Brezoianu.
Apoi am decis că numele noului ziar trebuia să fie „LIBERTATEA” și i-am rugat pe colegii care fuseseră martori la evenimente să se apuce de scris, fără a avea nici un fel de aprobare în acest sens de la organele competente și sfidând orice reguli.
Făcând uz de bunurile statului, am tipărit un ziar cu conținut dușmănos, care preamărea faptele penale  ale unei grupări contrarevoluționare ce intenționa să pună mâna pe putere, nesocotind voința și sentimentele unui întreg popor, ferm atașat idealurilor nobile exprimate de politica înțeleaptă a partidului.
Ziarul ilegal a fost distribuit în întreaga Capitală, fără ca cei care ar fi avut datoria să împiedice  asemenea manifestări să intervină în vreun fel. 
Mai mult, eu personal am avut îndrăzneala și tupeul de a merge la sediul Televiziunii Române solicitând să anunț în direct faptul că gruparea dușmănoasă constituită la redacția „Universului” avea să difuzeze „primul ziar liber al revoluției Române” - cum, cu nerușinare am îndrăznit să-l numim.
Menționez că acest lucru se întâmpla în timp ce redacții a căror maturitate și obiectivitate nu puteau fi puse la îndoială cereau comuniștilor „să pună mâna pe arme” și să apere cuceririle revoluției socialiste.

Pentru aceste fapte cărora li se adaugă folosirea bunurilor întregului popor - hârtie, tipografie, mijloace de transport - precum și pentru nesocotirea  legilor în vigoare ale statului de drept, pentru constituirea unui grup infracțional care s-a dedat în mod odios propagandei dușmănoase la adresa orânduirii socialiste, vă rog să aveți în vedere anchetarea și pedepsirea mea în conformitate cu prevedererile noului cod penal care recomandă aplicarea unor pedepse mai ușoare în cazul recunoașterii infracțiunilor comise.

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml