Publicat: 30 Iunie, 2016 - 21:03
Share

Statul are 877 de reprezentanti în consiliile de conducere ale companiilor cu capital de stat. Este vorba, bineînteles, despre statul roman. Nu altul. Acești reprezentanti primesc indemnizatii lunare sau de ședintă cuprinse între 1.500 și... 137.585 lei brut! În general, indemnizatia e calculată în functie de salariul pe care consiliul de administratie îl acordă șefului institutiei: cu cat acesta este mai mare, cu atat crește și indemnizatia - plasată în general la 20 la sută din leafa directorului. Mai aflăm că vreo cativa dintre șefii acestui tip de institutii - precum cei de la Eximbank și CEC - încasează lunar 22.121 mii lei. Dacă veti face un calcul pe o medie modestă de 3.000 lei lunar veti afla cam cat intră în buzunarele clientelelor de partid plasate în consilii de administratie pentru a-și mai ridica nivelul de trai și de a concura cu demnitate sectorul privat. Acesta din urmă încasează astfel de sume doar dacă firmele lor sunt performante, în timp ce la stat nimeni nu tine cont de faptul că respectica companie e falimentară: ce e al reprezentantilor statului e pus deoparte.

Este cea mai clasică metodă de căpușare a statului de către stat, cifrele acestea le erau bine cunoscute și lui Tăriceanu (pe vremea căruia au înflorit) și lui Boc (a cărui politică de austeritate viza pensiile și salariile bugetarilor mărunti) și lui Ponta (care se socotea îndreptătit să repare toate nedreptătile predecesorilor săi). Nici unul nu s-a gandit să intervină pentru a schimba ceva. Pentru simplul motiv că aceasta era furculita din care puteau să-și recompenseze colaboratorii și amicii politici. Ba chiar și pe unii adversari, care întelegeau astfel că există o reciprocitate între putere și opozitie.

Cioloș, un premier care dă semne că tinde să devină antisistem, a declarat deunăzi că, în viziunea sa, în companiile de stat trebuie să devină o sursă de alimentare a bugetului și nu una de venituri pentru administratori și că intentionează să le transforme în institutii publice, dacă nu chiar să le desfiinteze.

Un plan măret pe care l-aș saluta din tot sufletul dacă nu m-as teme că bineintentionatul premier are nu doar prea putin timp la dispozitie pentru a reuși acest lucru, dar și prea putini aliati pe care să conteze.

Știu foarte bine că un astfel de demers poate fi blocat într-o multime de modalităti, chiar de către cei mai apropiati colaboratori ai săi. Că povestea asta este ceva de genul bacșișului care nu poate fi nici desfiintat, nici impozitat. Un bacșiș guvernamental trecut dintr-o administratie în alta ca un soi de cutumă natională...

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Casa Verde - ca-n Vestul Salbatic!

Punctul pe Y / miercuri 07 iulie 2010 Nr: 3074

"Casa Verde" - ca-n Vestul Salbatic!

Amanat din motive de criza aproape doi ani, programul 'Casa Verde', de stimulare a introducerii de tehnologii neconventionale de energie pentru incalzire a fost relansat luna trecuta de ministrul Borbely. Fata de proiectul initial s-au introdus cateva modificari, intre care si accesul persoanelor fizice la program, dar si scaderea considerabila a plafonului de cheltuieli ce vor fi decontate - cam pe la jumatatea pretului unei instalatii solare.

E bine si-asa! - si-au spus cei care au asteptat cu sufletul la gura acest gest al statului. Numai ca tot dl Borbely le-a trantit in nas noutatea majora: nu se mai acrediteaza firme care sa faca montajul. Ci, pur si simplu, se va proceda dupa formula 'primul venit, primul servit'!

Nu stiu daca mai tineti minte un western celebru, din antologia genului: 'Cimarron'. Era vorba acolo despre colonizarea statelor din vestul Salbatic. Formula gasita de autoritatiile vremii seamana izbitor cu aceea a ministrului Borbely. Cei care doreau sa puna mana pe un lot de teren unde sa se stabileasca si sa-si incropeasca o gospodarie, participau la un concurs. Se aliniau la start, fiecare cu mijlocul de locomotie pe care-l avea la indemana: unii cu trasuri trase de mai multi cai, altii cu telegute tractate de asini, altii calare, altii pe jos - intr-o diversitate de sanse totala. Desigur, cei mai bine dotati, cei mai iuti, puneau mana pe loturile cele mai bune, iar ultimii se multumeau cu ce mai ramanea.

Deosebirea programului 'Casa Verde' este ca aici ultimii nu se aleg cu nimic. Ministerul are un fond, evident nu prea mare, si cand acesta se epuizeaza, cursa inceteaza automat.

Pe fond, ideea nu e rea. In cazul listelor cu firme autorizate, se puteau produce multe abuzuri prin selectarea pe spranceana. Am insa impresia ca pentru noua formula nu s-a facut nicio simulare, pentru a se vedea in ce conditii se desfasoara. Daca nu cumva in acest fel suma neregularitatilor nu poate fi mai mare. Dincolo de faptul ca acest sistem, ca-n Vestul Salbatic, nu prea este compatibil cu spiritul democratiei si transparentei. Ci reprezinta, mai degraba, un soi de 'hei-rup' menit sa bifeze, oricum, inca o tema ramasa in suspensie...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3264.phtml