Publicat: 3 Decembrie, 2013 - 11:11

La prima vedere se poate spune Traian Băsescu luptă pentru o cauză dreaptă. El nu doreşte ca “românii” fie împovăraţi cu o taxă inutilă, atâta timp cât fondurile necesare bugetului se pot obţine pe alte căi, iar acciza pe carburanţi ar avea impact dureros pe orizontală tuturor preţurilor. Dacă demersul aparţinea unui partid de opoziţie, putea fi lesne suspectat de populism şi politicianism. Preşedintele însă, este, ar trebui fie deasupra unor calcule meschine, el reprezentând întregul poporinclusiv pe cei care nu l-au votat fie ales, sau au votat fie demis.

Privită dintr-o asemenea perspectivă, chestiunea l-ar aşeza pe preşedinte pe piedestalul interesului naţional, iar susţinerea sa populară ar trebui să fie una semnificativă.

Ce se întâmplă în fapt? Poporul nu rezonează sau o face cu discreţie. Punctul de vedere prezidenţial este convenabil majorităţii. În fond, nimeni nu doreşte ca traiul cotidian să se scumpească ca să aibă partidul de guvernământ cu ce să-şi mituiască primarii pentru viitoarele alegeri. Dar, paradoxal, gestul prezidenţial nu generează optimism şi suport. De când a tot clamat intenţia de a respinge bugetul în aceste condiţii n-a ieşit nimeni în stradă să-l susţină. Românii sunt circumspecţi. Au înţeles jocul. Au priceput că nu grija faţă de ei este cea care îl mână pe preşedintele care i-a atins grav la buzunare cu tăierea pensiilor şi salariilor şi majorarea TVA, ci jocul iresponsabil al loviturilor şi contraloviturilor pe care şi le aplică cele două tabere aflate în conflict tot mai deschis. Desigur, nu este nevoie ca preşedintele să devină, în numele coabitării, un susţinător al premierului şi al măsurilor promovate de Executiv. Dar nici nu se poate erija în şef al Opoziţiei fără opoziţie, decât cu riscul unei şi mai mari pierderi de credibilitate.

Într-un fel, povestea asta sună ca cea cu Petrică şi Lupul. Petrică – preşedintele se tot suie în copac şi strigă: săriţi, lupul!” Iar oamenii ies şi nu văd nici urmă de lup, doar pe Petrică amuzându-se de mama focului. În mod dramatic dacă va veni momentul unei ameninţări reale, nu va mai sări nimeni în ajutor şi Petrică va fi mâncat de lup…

De data aceasta, Băsescu a sărit în mod evident peste cal. Ameninţarea – pe care nu va ezita să o ducă la îndeplinire – cu blocarea bugetului şi a acordului cu FMI este una fără precedent în jocul politic românesc. Deja, reacţiile externe, inclusiv din partea Uniunii Europene (unde Băsescu zgândăre din nou spiritele, după agitaţia prilejuită cu proclamarea noului obiectiv naţional în chiar preziua summit-ului de la Vilnius) sunt semnificative, iar faptul că între puterile de la Bucureşti nu reuşeşte să se instaleze măcar un simulacru de armonie poate să conducă la o lehamite comunitară cu urmări imprevizibile.

Problema – reală – pe care o ridică Băsescu de data aceasta, putea fi negociată înainte să se audă zăngănitul armamentului din dotare şi mă îndoiesc că într-un dialog între persoane raţionale nu s-ar fi putut găsi un consens.   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Nastase: un autor cu... greutate!

Punctul pe Y / luni 18 ianuarie 2010 Nr: 2954

Nastase: un autor cu... greutate!

In ziua in care se aproba bugetul, fara nici unul dintre amendamentele PSD-ului, presedintele Consiliului National isi lansa, la Casa Titulescu, doua noi volume (6 si 7) ale serialului „Romania dupa Malta”. Doua tomuri consistente, cu peste 1600 de pagini si cantarind vreo 2,5 kilograme.

Un numeros public, compus din politicieni social-democrati, diplomati, jurnalisti si colaboratori apropiati, a tinut sa fie prezent la evenimentul promovator de o redutabila echipa de „moderatori”: presedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, presedintele Academiei, Ionel Haiduc, fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu si parlamentarul Titus Corlatean.

Adrian Nastase a adunat, cu scrupulozitatea ce-l caracterizeaza, tot ceea ce a fost legat de activitatea si actiunile sale in calitatea pe care a avut-o, de prim ministru de Externe „constitutional”, din guvernele Roman II si Stolojan. Cele doua op-uri sunt burdusite cu note, comentarii, documente, fotografii care reconstituie aproape pas cu pas evolutia sa de pe scena interna si pe cea internationala, in intervalul 1 Iulie - 31 Decembrie 1991.

Atunci cand a fost numit ministru de Externe si a preluat de la veteranul Sergiu Celac portofoliul, Adrian Nastase era un necunoscut pentru marele public. Intrase in scena pe la inceputul lui ’90, in calitate de expert la CPUN, in echipa CFSN-ului care gestiona relatiile externe (patronate atunci, autoritar, de Brucan) si se remarcase, datorita calitatilor sale - cultura solida, prezenta agreabila, talent de relationare interumana - in fata echipei eterogene care se instalase la carma tarii. Numirea sa ca ministru de Externe a fost una dintre cele mai inspirate decizii luate atunci, pentru ca Nastase a dovedit rapid ca este omul potrivit la locul potrivit si persoana cea mai apta sa reconstruiasca (chiar si la propriu) o institutie pe masura noilor sale misiuni. In prezentarea facuta la Casa Titulescu, cineva a schitat si un bilant fizic al mandatului sau, cu kilometri parcursi, zile petrecute peste hotare (peste 200 intr-un an!) si contacte avute. Pana si aceasta ilustreaza stilul dinamic pe care l-a impus si de care, atunci, Romania avea nevoie ca de aer. Indraznesc sa afirm ca Nastase a fost cel mai bun ministru de Externe postdecembrist, ca provacarile carora le-a facut fata au fost dintre cele mai complexe (ecoul international negativ al mineriadelor, primirea Romaniei in Consiliul Europei, contactele premergatoare parteneriatului cu NATO, relatia bilaterala cu Statele Unite si clauza) si ca el a reusit sa proiecteze in perceptia internationala o noua imagine pentru diplomatia romaneasca. Intamplator sau nu, perioada pe care o evoca cu minutie istoriografica volumele lansate este cea din care se poate descifra cel mai bine modul in care s-a format personalitatea celui care avea sa ocupe (cu o singura exceptie) cele mai inalte pozitii din stat, acumuland totodata premisele unei autoritati personale pe care n-a mai avut-o nici cu un alt lider roman in viata.

Suspiciosii ar putea crede chiar ca evenimentul evocat in aceste randuri constituie o prima demonstratie pentru intentiile de viitor ale lui Adrian Nastase si un argument al sprijinului politic de care va beneficia in competitia pentru sefia unui partid aflat intr-o periculoasa deriva.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3143.phtml