Publicat: 27 Mai, 2015 - 12:50

Hărţuit de DNA din cauza lui Şova, Tăriceanu şi-a ieşit din fire şi a contracarat. Ţintind „pântecul moale” al justiţiei: arestul preventiv!

Nu prea îmi explic de ce anunţul achitării femeii pe care ar fi şantajat-o pe Livia Stanciu, din lipsă de probe, n-a stârnit, pe loc, nici o reacţie. Abia după câteva zile bune vreo cinci liberali reformatori au înţeles ce pleaşcă le-a picat şi s-au grăbit să-l someze pe preşedintele liberal nereformat să le dea afară pe cele două doamne aflate în vârful justiţiei: preşedinta ICCJ, Livia Stanciu şi şefa DNA, Codruţa Kovesi. Cele două se fac vinovate de a fi comis o flagrantă nedreptate ţinând în arest preventiv 191 zile o persoană dovedită nevinovată!

Lucru foarte grav pentru o justiţie ce părea desprinsă de regula comunistă a lui „decât un vinovat în libertate, mai bine zece nevinovaţi la pârnaie”. Doamna respectivă a fost acuzată de cetăţeana Livia Stanciu că ar fi şantajat-o cerându-i bani. De fapt, „şantajista” solicita nişte bani pe care i-i datora soţul doamnei Stanciu, decedat între timp. Oricine se poate întreba, pe bună dreptate, dacă doamna Codruţa Kovesi şi-ar fi asmuţit zbirii să o umfle pe aceasta dacă n-ar fi fost la mijloc persoana Liviei Stanciu. Probabil că nu! Aşa însă, era vorba despre o veritabilă lesmajestate, doamna Stanciu fiind angrenată cu toate puterile domniei sale în lupta cu marea corupţie şi cu marii hoţi.

Din toată povestea asta reiese însă şi un lucru pozitiv, admirabil chiar: instanţa care a achitat a comis o adevărată provocare, punând sub semnul întrebării autoritatea morală şi profesională a magistratului cu cel mai mare grad! Există, deci, judecători care pun mai presus respectul legii decât respectul ierarhiei. Şi ăsta este un autentic semn de independenţă.

Din  păcate, cu acest episod, doamna Stanciu recidivează. Dânsa este la originea valsului cu figuri al Înaltei Curţi care a virat magistral printre paragrafele de lege în procesul pe care ANI îl intentase primarului Iohannis pentru incompatibilitate. Doamna Stanciu a făcut tot ce-a putut ca să amâne judecarea procesului până după alegerile care i-ar fi conferit viitorului preşedinte imunitate. Procesul se putea judeca mult mai devreme, dar acolo sus nimeni nu s-a riscat să iasă cum nu trebuie. Ca şi când nici usturoi n-a mâncat, doamna Stanciu s-a autofelicitat pentru performanţa prin care devenea o piesă esenţială a Justiţiei, salvatoarea preşedintelui. Dacă pentru isprava asta va fi greu ca domnia sa să fie nevoită să dea seamă, lucrurile stau cu totul altfel în cazul „şantajului”. Achitarea celei acuzate ar trebui să conducă, automat, la cercetarea doamnei Stanciu pentru acuzaţii nefondate şi a doamnei Kovesi, pentru lipsire abuzivă de libertate. Pentru că acesta este şi cel mai bun exemplu pentru modul discreţionar în care este aplicat arestul preventiv. Chiar dacă acuzaţia ar fi fost dovedită şi condamnată, fapta nu justifica în nici un fel arestul preventiv. Ce-ar fi putut să facă, cercetată în libertate? Să o pândească pe doamna Stanciu şi să o păruiască? Care era pericolul social care putea să justifice măsura, altul decât servilismul şi „solidaritatea de breaslă?”

Iată de ce, oricât de oportunistă ar putea fi considerată acţiunea celor cinci liberali reformatori, ea este, din punct de vedere juridic, deplin justificată în cazul unei justiţii incomplet reformate.    

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Nastase: un autor cu... greutate!

Punctul pe Y / luni 18 ianuarie 2010 Nr: 2954

Nastase: un autor cu... greutate!

In ziua in care se aproba bugetul, fara nici unul dintre amendamentele PSD-ului, presedintele Consiliului National isi lansa, la Casa Titulescu, doua noi volume (6 si 7) ale serialului „Romania dupa Malta”. Doua tomuri consistente, cu peste 1600 de pagini si cantarind vreo 2,5 kilograme.

Un numeros public, compus din politicieni social-democrati, diplomati, jurnalisti si colaboratori apropiati, a tinut sa fie prezent la evenimentul promovator de o redutabila echipa de „moderatori”: presedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, presedintele Academiei, Ionel Haiduc, fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu si parlamentarul Titus Corlatean.

Adrian Nastase a adunat, cu scrupulozitatea ce-l caracterizeaza, tot ceea ce a fost legat de activitatea si actiunile sale in calitatea pe care a avut-o, de prim ministru de Externe „constitutional”, din guvernele Roman II si Stolojan. Cele doua op-uri sunt burdusite cu note, comentarii, documente, fotografii care reconstituie aproape pas cu pas evolutia sa de pe scena interna si pe cea internationala, in intervalul 1 Iulie - 31 Decembrie 1991.

Atunci cand a fost numit ministru de Externe si a preluat de la veteranul Sergiu Celac portofoliul, Adrian Nastase era un necunoscut pentru marele public. Intrase in scena pe la inceputul lui ’90, in calitate de expert la CPUN, in echipa CFSN-ului care gestiona relatiile externe (patronate atunci, autoritar, de Brucan) si se remarcase, datorita calitatilor sale - cultura solida, prezenta agreabila, talent de relationare interumana - in fata echipei eterogene care se instalase la carma tarii. Numirea sa ca ministru de Externe a fost una dintre cele mai inspirate decizii luate atunci, pentru ca Nastase a dovedit rapid ca este omul potrivit la locul potrivit si persoana cea mai apta sa reconstruiasca (chiar si la propriu) o institutie pe masura noilor sale misiuni. In prezentarea facuta la Casa Titulescu, cineva a schitat si un bilant fizic al mandatului sau, cu kilometri parcursi, zile petrecute peste hotare (peste 200 intr-un an!) si contacte avute. Pana si aceasta ilustreaza stilul dinamic pe care l-a impus si de care, atunci, Romania avea nevoie ca de aer. Indraznesc sa afirm ca Nastase a fost cel mai bun ministru de Externe postdecembrist, ca provacarile carora le-a facut fata au fost dintre cele mai complexe (ecoul international negativ al mineriadelor, primirea Romaniei in Consiliul Europei, contactele premergatoare parteneriatului cu NATO, relatia bilaterala cu Statele Unite si clauza) si ca el a reusit sa proiecteze in perceptia internationala o noua imagine pentru diplomatia romaneasca. Intamplator sau nu, perioada pe care o evoca cu minutie istoriografica volumele lansate este cea din care se poate descifra cel mai bine modul in care s-a format personalitatea celui care avea sa ocupe (cu o singura exceptie) cele mai inalte pozitii din stat, acumuland totodata premisele unei autoritati personale pe care n-a mai avut-o nici cu un alt lider roman in viata.

Suspiciosii ar putea crede chiar ca evenimentul evocat in aceste randuri constituie o prima demonstratie pentru intentiile de viitor ale lui Adrian Nastase si un argument al sprijinului politic de care va beneficia in competitia pentru sefia unui partid aflat intr-o periculoasa deriva.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3143.phtml