Publicat: 25 Ianuarie, 2012 - 00:00

Semn al profundei degringolade a puterii, într-o singură zi s-au produs trei evenimente care ilustrează tactica de retragere din “teritoriul inamic”: guvernul a semnat o înţelegere cu revoluţionarii zurbagii, care în schimbul reacordării unor drepturi tăiate au huiduit de la balcoanele Parlamentului reprezentanţii opozitiei, la şedinţa extraordinară; ministrul Borbely a făcut pasul înapoi, anunţând că imbecila prevedere din Legea Taxei de Poluare referitoare la creşterea aiuritoare a costului înmatriculării unei maşini vechi se amână până la anul; şi – finit coronat opus – a căzut şi un cap!

Nu cel pe care-l cerea lumea în Piaţă ca pe vremea lui Lăpuşneanu (adică al lui Lăpuşneanu însuşi) nici cel al vornicului Moţoc-Boc, ci acela al unui figurant din Guvern, care până acum nu s-a ilustrat decât prin osanalele aduse Elenei Udrea şi prin lansarea ideii de vot prin corespondenţă, bazată pe un precedent ce se dovedeşte deja depăşit (acela că diaspora ar vota, automat, cu puterea).

Ei bine, această din urmă ispravă s-a dovedit a fi şi cea mai gogonată: neîndurându-se să arunce “leilor” din piaţă o pradă mai preţioasă, Boc a sacrificat pe unul dintre cei pe care preşedintele îi băgase cu forţa pe gât, în dauna unor autentice vedete, cu pedigri, ale Partidului Democrat: pe cântăreţul în struna prezidenţială Baconschi, artizanul miraculosului scrutin parizian, în care au ieşit mai multe voturi (pentru cine trebuia) de la mai puţini votanţi.

Culmea bezmeticeniei este că Baconschi n-a fost dat afară pentru vreo eroare flagrantă săvârşită în executarea mandatului, ci pentru o opinie publicată pe blogul său din dorinţa de a fi pe placul stăpânilor. Şi nu imediat ce jignirea maselor s-a produs, ci după o săptămână. Şi nu după tipicul clasic: chemat, înştiinţat, licenţiat – ci tocmai în cursul unei misiuni internaţionale, la Bruxelles. Başca – prin telefon sau SMS. Această operaţiune urma, probabil, să încununeze noua politică de aplecare spre dialog cu societatea civilă şi cu poporul în general. Dar, nu numai că licenţirea lui Baconschi a lăsat indiferentă pe toată lumea (cu excepţia lui însuşi, care a bocit în direct, la televiziune, o zi întreagă pe această temă) dar a stârnit reacţii negative în tabăra pedelistă, care realiza că, în felul acesta, pierde o altă poziţie în structura de putere în favoarea intruşilor de la UNPR.

Şi asta pentru simplul motiv că nu se vedea, în ograda proprie, nimic mai răsărit, apt pentru o asemenea funcţie.
 

Theodor Baconschi îşi încheie misia ministerială fără glorie şi fără regrete. El va rămâne, probabil, în anale, ca cel mai slab ministru de Externe, mai slab chiar şi decât Mihai Ungureanu, un alt preş pe care şi-a şters picioarele de colbul extern preşedintele Băsescu. După doi ani şi un pic, ex-ministrul nu poate bifa în dreptul numelui său nici o performanţă. Ba, pe perioada mandatului său, rolul României în plan internaţional s-a diminuat până la niveluri nemaiatinse în ultimul secol.

Mai activ decât pe plan extern a fost încă ministrul pe plan intern, cu felurite încercări de a se insera în organigrama partidului, prin iniţierea de fundaţiii creştine, fantomatice, şi prin preluarea unor misiuni de dialog, eşuate din start.
Lamentările sale din fatidica zi de Luni, 23 au avut ca numitor comun speranţa că nu va fi aruncat de tot peste bord şi că, în calitate de vicepreşedinte al partidului, îşi va menţine un rol important în nomenclatură.

Greu de crezut, în situaţia în care misiunea sa principală – aducerea de voturi din diasporă – eşuează sub presiunea protestului crescând de prin locurile în care acum trei ani se vota cu… “Jos Băsescu”!  

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Renumararea steagurilor

Punctul pe Y / mari 15 decembrie 2009 Nr: 2932

Renumararea steagurilor

Daca ar mai fi trait Caragiale, cu siguranta ca ar fi facut corecturi serioase capodoperei sale 'O scrisoare pierduta'. In primul rand, n-ar mai fi numit-o asa: i-ar fi zis: 'E-mail-ul pierdut', sau 'Caseta' ori 'CD-ul pierdut'. Pentru ca, nu-i asa, cine mai scrie scrisori in zilele noastre? Care sa se rataceasca la posta si sa ajunga unde nu trebuie?

Cu e-mail-ul e altceva: doar daca ti se sparge parola se poate ajunge la el (cum a facut Cioaca cu calculatorul Elodiei!).

Si actiunea piesei s-ar fi modificat: astfel, castigatorul alegerilor n-ar mai fi fost dl Agamita Dandanache, ci contracandidatul sau, dl Nae Catavencu. Probabil ca s-ar fi facut si alte corecturi: ca sa se dea actiunii un aer de veridicitate mai mare, pe dl Catavencu ar fi putut sa-l cheme Traian, iar pe dl Dandanache - Mircea. Era loc si pentru o Coana Joitica (Coana Lenuta) desi in piesa actuala rolul sau ar fi fost mai redus, de data aceasta. Intriga ar fi fost condusa in sensul in care dl Traian Catavencu, sprijinit (indirect) de prefectul Crin Tipatescu, si cu ajutorul nemijlocit al moftologilor galagiosi din partid (roluri cat se poate de potrivite pentru niste ungureni, patapievicieni, avramesteni, boureni, prigonieni) infrange vointa 'centrului' aliat care-l vrea in functie pe dl Dandanache, cel care tocmai lansase la 'Rasboiu' o casetuta despre cum un candidat aplica o scatoalca unui sustinator, la un miting electoral. Drept urmare, Conu Ionel Trahanache se vede nevoit sa accepte infrangerea candidatului sau, si sa-l declare invingator pe Catavencu. Acum, Caragiale ar mai fi trebuit sa adauge o scena-cheie, in care vine rezultatul exit-poll-ului si, desi Mircica Dandanache isi invoca mama si sare intr-un picior de bucurie ca nu ramane fara coledzi, iar Traian Catavencu mustaceste pentru aplaudacii sai care nu pierdusera vremea, ci facusera o numaratoare paralela. 'Numararea steagurilor' capata si ea o semnificatie deosebita: cand Mircea Dandanache contesta rezultatul final si cere renumararea 'steagurilor' nule, intra in scena dom' Vasile Pristanda, seful de la Interne. Acesta, personaj integru, desi cu renumeratie mica de la Buget, numara corect steagurile anulate si reiese ca tot Traian Catavencu are mai multe. Piesa ar trebui sa se sfarseasca 'en fanfarre', cu proclamarea onorabilului Traian Catavencu - ultra progresist, liberschimbist si antimogulist - ca presedinte, in cadrul unei manifestatii conduse de chiar Mircica Dandanache, cu sula unei casete porcoase in coaste, pusa de moftologul - falit, Patapievici.

Singurul personaj care nu se mai potriveste in varianta aceasta a piesei e Cetateanul Turmentat. El stie cu cine sa voteze pentru viitorul luminos al tarii. I-o spun zi de zi ziarele si televiziunile, cu obiectivitatea garantata de CNA...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3121.phtml