Publicat: 17 Aprilie, 2013 - 13:28

Un amănunt care a trecut aprope neobservat, pe mine m-a şocat. Este vorba despre candidaţii la funcţiile de conducere din parchete, problemă care a inflamat vreme de mai bine de o lună, mediile politice şi nu numai: declaraţiile de avere ale celor propuşi de Ponta. În mod special de datoriile acestora!

Nu mai puţin de jumătate de milion de euro cumulează datoriile pe care cinci din cei şase procurori le au la bănci, prieteni sau cunoscuţi. Singurul a cărei avere nu este grevată de aşa ceva este Codruţ Olaru. Acesta nu are bani în conturi, dar are vreo două case şi o maşină. S-ar putea spune că este cel care şi-a gestionat cel mai bine veniturile. În cazul lui Bogdan Licu lucrurile stau ceva mai complicat: are o avere mobilă şi imobilă consistentă, dar şi o groază de datorii: deţine două terenuri, patru apartamente şi o casă, precum şi trei autoturisme. În acelaşi timp, este înglodat în datorii, având de înapoiat aproape 400.000 de euro, la prieteni şi la bănci. Al doilea mare datornic este Tiberiu Niţu, care are de returnat credite de peste 200.000 de euro la bănci.

Din capul locului mi se pare că aceasta este problema care poate greva asupra calităţii actelor profesionale pe care vor avea să le îndeplinească viitorii şefi ai parchetelor.

O persoană presată de datorii nu cred că poate manifesta obiectivitatea şi măsura pe care le implică decizii atât de sensibile precum cele ale procurorilor. Pe de o parte. Pe de alta ridică semne de întrebare calitatea managementului privat, care conduce către balanţe personale atât de dezechilibrate. Şi asta în condiţiile în care profesiile din magistratură nu mai fac parte dintre cele prost plătite, tocmai pentru a elimina tentaţia unor gesturi neconforme cu condiţia profesională şi morală.

Nici acumularea de averi peste medie nu poate fi caracteristică persoanelor din justiţie. Averile nu se fac din salarii bugetare, chiar dacă acestea sunt consistente. Şi nici n-ar trebui să constituie un obiectiv personal.

Iată de ce am sentimentul că unul dintre primele criterii prin prisma cărora ar fi trebuit să fie făcută selecţia celor care vor decide – în parte – destinul celor suspectaţi de îmbogăţire ilicită prin maniere oneroase ar fi trebuit să fie acesta. Din păcate, a fost împins spre categoria “fapt divers” şi importante vor fi – dacă vor mai fi, în urma “consensului” deja realizat – celelalte criterii, dintre care unele au fost reproşate deja, la primele audieri ale unora dintre candidaţi…   

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Echilibrul si echilibristica CNA

Punctul pe Y / smbt 21 noiembrie 2009 Nr: 2908

Echilibrul si echilibristica CNA

CNA a amendat cinci posturi de televiziune pentru „dezechilibru in emisiunile de dezbateri sau promovare a candidatilor”, cu cateva mii de lei. Rezulta din aceasta ca vigilentul Consiliu National al Audiovizualului nu cheltuie degeaba banii contribuabilului, ba mai vine si cu un castig, veghind la respectarea normelor impuse prin lege.

Ce vrea sa insemne „dezechilibrul” pe care-l reclama CNA-ul? Ca unele posturi - cele cu responsabilitati in zona politicului - nu i-au pus pe candidati (sau pe sustinatorii lor) pe cantar pentru a asigura o egalitate perfecta, ramanand ca doar votul popular sa decida cine e mai bun.Prin masurile pe care le ia in ultima vreme, CNA devine o institutie tot mai anacronica si mai caraghioasa, prin pretentiile de politist al presei audiovizuale pe care si le aroga. Compus din oameni trimisi acolo de partide ca sa ia o leafa buna fara prea mult efort, CNA este el insusi un model de dezechilibru si de lipsa de obiectivitate, deciziile sale reflectand doar o tendinta care, intr-un moment sau altul, circumstantial de regula, se dovedeste dominanta. Pe vremea PSD-ului, prin fostul presedinte, Ralu Filip, CNA a fost un instrument docil al puterii social-democrate. Apoi, in guvernarea liberala, a devenit un sustinator fervent al acesteia, pentru ca acum sa fie trup(uri) si suflet(e) de partea zonei portocalii a spectrului, aparandu-l din rasputeri - cu amenzi si cu mustrari - pe presedintele in exercitiu.Dintr-un organism de reglementare in domeniu, Consiliul a facut pasi seriosi in directia instaurarii unui nou tip de cenzura. Chestia cu „echilibrul” ar trebui sa fie valabila in cazul televiziunii si radioului publice. Acolo, intr-adevar, se poate pretinde echidistanta in prezentare si promovare, pentru ca este vorba de buget si de bani ai contribuabililor. Dar ce rost are in cazul televiziunilor comerciale? E ca si cum ai obliga magazinele de confectii sa vanda doar tricouri - in campanie, sau pe cele de delicatese sa se rezume la parizer. Cum poti sa-l echilibrezi pe Basescu cu Potarca? Sau pe Geoana cu Cernea? Cum evaluezi, corect, zona politica din care vine Oprescu? In ce mod se poate asigura echilibrul comentariilor, cand un partid iti trimite la dezbateri persoane bune de gura (sau, unele, chiar cu probleme de comportament), iar altul personaje normale? Si de ce sa fie echilibrat un post care are interese - sau optiuni - intr-o anumita parte a spectrului?Ma intreb, de multe ori, ce pazesc cei de la CNA, atata timp cat ecranele sunt invadate de trivialitate si vulgaritate, fara ca cineva sa para deranjat de acest lucru. Acolo - unde nu e vorba de politica - nu e nevoie de echilibru? Si de decenta? De ce sa le-o ceri numai politicienilor si celor care ii promoveaza? De ce sa nu cerem echilibru (si decenta) insasi institutiei care ar trebui sa le asigure?

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3096.phtml