Publicat: 19 Februarie, 2012 - 13:00

Ca orice mătură nouă, ministrul Economiei crede că el va face dintr-un foc ce n-au făcut predecesorii săi din mai multe. Adică să rezolve, într-un fel, problema contractelor de energie ale “băieţilor deştepţi”.


Aceste contracte au fost semnate încă de pe vremea ministeriatului lui Dan Ioan Popescu, pesedist la vremea aceea. Cum de n-a observat acesta cât de avantajoase erau acele contracte pentru băieţii despre care la acea oră nu se ştia cât sunt de deştepţi, e un mister mai de nepătruns decât desenele de la Nazca. Cineva ar putea să creadă că şi aici e vorba despre o influenţă extraterestră. Miniştrii care i-au urmat lui DIP n-au putut să facă altceva decât să ia cunoştinţă de ele - cazul lui Sereş şi Vosganian – sau să le prelungească - cazul lui Videanu. Cu toţii au acuzat nişte “clauze secrete” (ce fel de secrete?) care nu puteau fi deloc încălcate. Se putea conta doar pe bunul simţ şi patriotismul băieţilor deştepţi, ca să accepte alte clauze sau să renunţe cu totul la ele. Ceea ce n-a fost cazul, pentru că majoritatea acestora erau deja retraşi prin Elveţia sau pe alte meleaguri unde-şi consumau în linişte beneficiile enorme pe care le realizau prin cea mai simplă şi mai eficientă schemă comercială: cumpărau energie ieftină, produsă de centralele hidro şi o revindeau celor care aveau nevoie – inclusiv statului! – cu preţuri substanţial mai mari. Cum să renunţi la aşa ceva dacă eşti sănătos la cap?
 

Au existat, de-a lungul timpului, fel de fel de întrebări indiscrete: e adevărat că cel mai deştept dintre “băieţi” era prieten la cataramă cu Tăriceanu încă din perioada mandatului sau la Industrie? E adevărat că vreo câţiva dintre ei îşi făceau concediile pe yacht, la Nisa, cu Videanu? E adevărat că Videanu n-a avut încotro de a trebuit să le prelungească contractele până în 2018, nu că aşa ar fi vrut el?
Şi o ultimă – şi capitală – întrebare: sunt, au fost, chiar atât de deştepţi aceşti băieţi încât să nu le poată veni nimeni de hac? Să trebuiască bietul dom’ ministru Bode să încarce contractele în camion şi să le trimită la Ministerul Justiţiei, să le ia la puricat specialiştii lui dom’ Cătălin (Predoiu) şi să vadă dacă nu s-a scăpat vreo virgulă, ceva, ca să fie reziliate?
 

De reziliat ele putea fi reziliate de mult, încă de pe când a început dom Băsescu campania sa împotriva băieţilor deştepţi de la alte partide (de la al său abia intrau în problemă). Numai că marele secret al deşteptăciunii acestor băieţi a constat în avocaţii care au redactat contractele. Acestea au avut modele “beton” pe care reprezentanţii statului român le-au acceptat pe nemestecate. Şi cu asta s-a închis problema!
 

E ceva ce mă face să cred că băieţii deştepţi abia aşteaptă să le fie reziliate contractele. Pentru că ce încasează acum e un mizilic faţă de ce ar primi ca penalităţi. Şi să pună statul român la plată prin tribunalele internaţionale.
Pentru că, nu-i aşa, hoţul nu e de vină că tu eşti prost. Sau că faci pe prostul.    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Renumararea steagurilor

Punctul pe Y / mari 15 decembrie 2009 Nr: 2932

Renumararea steagurilor

Daca ar mai fi trait Caragiale, cu siguranta ca ar fi facut corecturi serioase capodoperei sale 'O scrisoare pierduta'. In primul rand, n-ar mai fi numit-o asa: i-ar fi zis: 'E-mail-ul pierdut', sau 'Caseta' ori 'CD-ul pierdut'. Pentru ca, nu-i asa, cine mai scrie scrisori in zilele noastre? Care sa se rataceasca la posta si sa ajunga unde nu trebuie?

Cu e-mail-ul e altceva: doar daca ti se sparge parola se poate ajunge la el (cum a facut Cioaca cu calculatorul Elodiei!).

Si actiunea piesei s-ar fi modificat: astfel, castigatorul alegerilor n-ar mai fi fost dl Agamita Dandanache, ci contracandidatul sau, dl Nae Catavencu. Probabil ca s-ar fi facut si alte corecturi: ca sa se dea actiunii un aer de veridicitate mai mare, pe dl Catavencu ar fi putut sa-l cheme Traian, iar pe dl Dandanache - Mircea. Era loc si pentru o Coana Joitica (Coana Lenuta) desi in piesa actuala rolul sau ar fi fost mai redus, de data aceasta. Intriga ar fi fost condusa in sensul in care dl Traian Catavencu, sprijinit (indirect) de prefectul Crin Tipatescu, si cu ajutorul nemijlocit al moftologilor galagiosi din partid (roluri cat se poate de potrivite pentru niste ungureni, patapievicieni, avramesteni, boureni, prigonieni) infrange vointa 'centrului' aliat care-l vrea in functie pe dl Dandanache, cel care tocmai lansase la 'Rasboiu' o casetuta despre cum un candidat aplica o scatoalca unui sustinator, la un miting electoral. Drept urmare, Conu Ionel Trahanache se vede nevoit sa accepte infrangerea candidatului sau, si sa-l declare invingator pe Catavencu. Acum, Caragiale ar mai fi trebuit sa adauge o scena-cheie, in care vine rezultatul exit-poll-ului si, desi Mircica Dandanache isi invoca mama si sare intr-un picior de bucurie ca nu ramane fara coledzi, iar Traian Catavencu mustaceste pentru aplaudacii sai care nu pierdusera vremea, ci facusera o numaratoare paralela. 'Numararea steagurilor' capata si ea o semnificatie deosebita: cand Mircea Dandanache contesta rezultatul final si cere renumararea 'steagurilor' nule, intra in scena dom' Vasile Pristanda, seful de la Interne. Acesta, personaj integru, desi cu renumeratie mica de la Buget, numara corect steagurile anulate si reiese ca tot Traian Catavencu are mai multe. Piesa ar trebui sa se sfarseasca 'en fanfarre', cu proclamarea onorabilului Traian Catavencu - ultra progresist, liberschimbist si antimogulist - ca presedinte, in cadrul unei manifestatii conduse de chiar Mircica Dandanache, cu sula unei casete porcoase in coaste, pusa de moftologul - falit, Patapievici.

Singurul personaj care nu se mai potriveste in varianta aceasta a piesei e Cetateanul Turmentat. El stie cu cine sa voteze pentru viitorul luminos al tarii. I-o spun zi de zi ziarele si televiziunile, cu obiectivitatea garantata de CNA...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3121.phtml