Publicat: 19 Februarie, 2012 - 13:00
Share

Ca orice mătură nouă, ministrul Economiei crede că el va face dintr-un foc ce n-au făcut predecesorii săi din mai multe. Adică să rezolve, într-un fel, problema contractelor de energie ale “băieţilor deştepţi”.


Aceste contracte au fost semnate încă de pe vremea ministeriatului lui Dan Ioan Popescu, pesedist la vremea aceea. Cum de n-a observat acesta cât de avantajoase erau acele contracte pentru băieţii despre care la acea oră nu se ştia cât sunt de deştepţi, e un mister mai de nepătruns decât desenele de la Nazca. Cineva ar putea să creadă că şi aici e vorba despre o influenţă extraterestră. Miniştrii care i-au urmat lui DIP n-au putut să facă altceva decât să ia cunoştinţă de ele - cazul lui Sereş şi Vosganian – sau să le prelungească - cazul lui Videanu. Cu toţii au acuzat nişte “clauze secrete” (ce fel de secrete?) care nu puteau fi deloc încălcate. Se putea conta doar pe bunul simţ şi patriotismul băieţilor deştepţi, ca să accepte alte clauze sau să renunţe cu totul la ele. Ceea ce n-a fost cazul, pentru că majoritatea acestora erau deja retraşi prin Elveţia sau pe alte meleaguri unde-şi consumau în linişte beneficiile enorme pe care le realizau prin cea mai simplă şi mai eficientă schemă comercială: cumpărau energie ieftină, produsă de centralele hidro şi o revindeau celor care aveau nevoie – inclusiv statului! – cu preţuri substanţial mai mari. Cum să renunţi la aşa ceva dacă eşti sănătos la cap?
 

Au existat, de-a lungul timpului, fel de fel de întrebări indiscrete: e adevărat că cel mai deştept dintre “băieţi” era prieten la cataramă cu Tăriceanu încă din perioada mandatului sau la Industrie? E adevărat că vreo câţiva dintre ei îşi făceau concediile pe yacht, la Nisa, cu Videanu? E adevărat că Videanu n-a avut încotro de a trebuit să le prelungească contractele până în 2018, nu că aşa ar fi vrut el?
Şi o ultimă – şi capitală – întrebare: sunt, au fost, chiar atât de deştepţi aceşti băieţi încât să nu le poată veni nimeni de hac? Să trebuiască bietul dom’ ministru Bode să încarce contractele în camion şi să le trimită la Ministerul Justiţiei, să le ia la puricat specialiştii lui dom’ Cătălin (Predoiu) şi să vadă dacă nu s-a scăpat vreo virgulă, ceva, ca să fie reziliate?
 

De reziliat ele putea fi reziliate de mult, încă de pe când a început dom Băsescu campania sa împotriva băieţilor deştepţi de la alte partide (de la al său abia intrau în problemă). Numai că marele secret al deşteptăciunii acestor băieţi a constat în avocaţii care au redactat contractele. Acestea au avut modele “beton” pe care reprezentanţii statului român le-au acceptat pe nemestecate. Şi cu asta s-a închis problema!
 

E ceva ce mă face să cred că băieţii deştepţi abia aşteaptă să le fie reziliate contractele. Pentru că ce încasează acum e un mizilic faţă de ce ar primi ca penalităţi. Şi să pună statul român la plată prin tribunalele internaţionale.
Pentru că, nu-i aşa, hoţul nu e de vină că tu eşti prost. Sau că faci pe prostul.    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Hotia institutionalizata

Punctul pe Y / mari 03 august 2010 Nr: 3093

Hotia institutionalizata

Hot: cel care fura ceva de la altcineva. Fara sa ceara voie, fara sa aibe vreun merit in dobandirea obiectului hotiei. Cel care risca, pentru ca legile prevad pedepse aspre. Pentru ca hotul simplu, daca este prins, infunda puscaria pe diverse termene.

Mai este, insa, un soi de hotie, care are reguli cu totul speciale: hotia institutionalizata! Daca hotii simpli se strang in bande pentru a organiza lovituri care sa le aduca beneficii sporite, hotii institutionalizati se organizeaza in partide si fac tot tot ce le sta in putinta ca sa ajunga la guvernare. Pentru ca abia aici se pot manifesta in voie si - mai ales - fara teama de a fi prinsi si pedepsiti. Metodele de furat sunt bine puse la punct: ele se numesc “ordonante de urgenta”, “hotarari de guvern”, “decizii ale ministrului”, “hotarari ale AGA sau CA”, iar organizarea hotiei se face pe scara larga, prin plantarea oamenilor proprii acolo de unde se poate fura mai mult.

Exista, desigur, si riscuri, iar unul dintre acestea este ca alte grupari de hoti, inlaturate prin vot de la guvernare, stiu si ele cum se fura si uneori sunt dispuse sa dea in vileag aceste metode. Nu o fac, sperand ca cei in functie vor fura suficient incat sa exaspereze publicul alegator si vor putea veni ei sa le ia locul.

Organizarea, in cazul acestui tip de furt, este esentiala. Adica fiecare trebuie sa fure de la locul sau, unde a fost repartizat. Un ministru, de pilda, pune in cele mai bune functii pe cei mai priceputi acoliti ai sai, oameni cu experienta in ciordeala si disciplinati. Pentru ca rezultatul hotiei se imparte dupa un algoritm foarte precis: jumatate pentru noi, jumatate pentru partid - adica pentru mituirea alegatorilor la urmatoarele alegeri.

Marile avantaje ale acestui tip de hotie este ca te poti sustrage raspunderii dand vina pe: “greaua mostenire” a ceea ce au furat cei dinaintea ta; conditiile meteorologice nefavorabile; criza mondiala; evaluarile eronate ale unor institutii cu rol de prognoza; manevre ale opozitiei; actiunea nefasta a mogulilor de presa.

Se ridica, bineinteles o problema: concurenta neloiala a statului, organizat pe aceste principii, in raport cu hotii simpli. In timp ce acestia din urma isi numara zilele la parnaie, ceilati intra in topuri de popularitate si sunt rasplatiti cu titluri si diplome de salvatori ai tarii.
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3283.phtml