Publicat: 17 Iunie, 2014 - 13:58
Share

Când am văzut-o pe Angela Merkel în tribuna stadionului Maracana m-am gândit – automat – că asta poate să poarte ghinion Mannschaft-ului. Era reflexul îndelung exersat în realitatea noastră fotbalistică: aproape niciodată prezenţa liderilor noştri politici la vreun meci important, decisiv, nu ne-a purtat noroc. E drept că de cele mai multe ori aveam şansa să pierdem indiferent cine se afla sau nu în tribună, dar asta n-a depins decât de calitatea tot mai precară – după vârfurile ultimului deceniu al secolului trecut – a fotbalului şi fotbaliştilor români.

Pe Maracana, însă, au jucat nemţii. Şi au făcut-o aşa cum ştiu ei să facă aproape orice: metodic, temeinic, eficient. Pentru că echipa germană este asemenea maşinilor pe care le fac ei: o fericită îmbinare între forma îndelung finisată până la esenţă şi conţinutul puternic, fiabil, performant.

Într-un fel, întâlnirea dintre Germania şi Portugalia semăna cu o replică a semifinalei din Champions League, în care strălucitorul Cristiano Ronaldo a îngenunchiat un Bayern obosit de prea mult succes. Un jucător de excepţie contra unei echipe bine articulate. Ce s-a întâmplat în cele 90 de minute de joc a arătat însă ce înseamnă o echipă adevărată, efortul colectiv desfăşurat de personalităţi puternice. Iar Angela Merkel n-a bătut în zadar drumul până în Brazilia – alături de cei vreo 10.000 de suporteri din tribune – şi nu s-a ridicat degeaba în picioare ca să aplaude reuşitele lui Thomas Muller…

Cine-şi închipuie însă că “doamna de fier” este un fan sentimental, se înşeală. Probabil că doamna cancelar iubeşte cu adevărat acest sport, dar principala explicaţie a gestului său stă în altceva: în consideraţia şi atenţia pe care şefa Guvernului Federal o acordă unei importante ramuri a economiei naţionale. Fotbalul german este o industrie care rulează sute de milioane – miliarde, poate – de euro, care produce impozite şi taxe consistente (în Germania acestea sunt plătite şi de fotbalişti şi de “oameni din fotbal”) şi care generează locuri de muncă. La asemenea valori fotbalul nu mai este un joc, ci o profesie şi un business. Iar doamna Merkel ştie foarte bine ce îi datorează prosperitatea acestei naţiuni.

Mondialul brazilian este doar la început. Microbiştii mai au în faţă aproape o lună în care se vor naşte speranţe şi vor lovi crunt decepţii. Echipa germană a luat deja o opţiune pentru un titlu de care nu s-a mai lipit din ’96, după ce a câştigat trei ediţii. Va avea de înfruntat deja revelaţia acestei ediţii – Olanda, precum şi orgoliul gazdelor. Şi nu doar…

Trebuie să mai mărturisesc faptul că cea mai impresionantă secvenţă venită de peste ocean mi s-a părut aceea în care suporterii japonezi făceau curăţenie în tribuna pe care o ocupaseră, adunând – cu mănuşi – resturile în saci de plastic! Acţiunea ireală pentru toţi aceia care continuă să se afle la ani lumină de noţiunea de civilizaţie…     

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Cu bicicletele spre luna

Punctul pe Y / miercuri 04 august 2010 Nr: 3094

Cu bicicletele spre luna

Daca Geoana a dorit sa trimita un roman in spatiu, Boc e mai generos: el ar vrea sa ne duca pe toti in luna, calare pe bicicleta. Cel putin asa vede lucrurile europarlamentarul PDL Cristian Preda, exasperat si el de ineficienta unui guvern care nu izbuteste sa faca reforma administratiei - cea de la care s-ar putea astepta la economii care sa nu ne mai oblige sa imprumutam bani de la FMI pentru a plati pensiile.

De fapt, chiar premierul - minune al presedintelui Basescu (a carui incredere s-a cuantificat in numirea sa la carma a patru guverne consecutive) recunoaste esecul reformei, dar ca orice om responsabil, identifica si cauzele.

Prima, in ordinea importantei, este decizia Curtii Constitutionale. Daca „dinozaurii” de acolo (intre care majoritatea a fost numita chiar de Traian Basescu) nu ar fi declarat neconstitutionala ideea taierii pensiilor, acum n-am fi fost nevoiti sa suportam o crestere de 4% a TVA-ului, cu consecintele de rigoare - inclusiv aceea a improbabilitatii de a mai aloca vreun ban pentru o presupusa crestere economica. Dar judecatorii de la Curtea Constitutionala au preferat aceasta varianta, de fapt pentru a-si proteja pensiile „nesimtite”.
Al doilea factor identificat de Emil Boc il reprezinta fenomenele naturale care s-au manifestat cu perseverenta in aceasta perioada. Daca Dumnezeu si Sfantul Ilie ar fi avut putina mila de natia romana, n-ar mai fi trimis din ceruri siroiul nesfarsit de ploi care au luat cu ele casele si bunurile oamenilor asezati in calea lor si nu ar mai fi acoperit marile suprafete neprotejate de digurile pentru care n-au mai fost bani, sau au fost furati sau deturnati. Mama Natura ne-a bagat inca odata adanc mana in buzunare si ne-a lasat o paguba pe termen lung.

In fine, cea de-a treia cauza o reprezinta conjunctura economica internationala. Dupa ce-a dat buzna peste noi, in loc sa ne ocoleasca, cum sperau cei de la putere, criza ne supune la tot felul de perversiuni, care de care mai insuportabile. Ne micsoreaza veniturile proprii, le micsoreaza si pe cele ale statului, din care acesta ar trebui sa-si plateasca cheltuielile de intretinere, incremeneste lucrarile publice pentru care nu mai sunt bani si face ca totul sa se poticneasca de buturuga unei crize generalizate. Parca tot ce n-a apucat sa se intample pe la vecini, care au reusit sa iasa mai repede din nevoi, s-a canalizat asupra noastra si risca sa ne sufoce.

Ce sa faca un biet guvern in aceste conditii, in care Opozitia il pandeste sa-l rastoarne si, in care presa gaseste tot felul de pretexte pentru a sari la gatul devotatilor sai ministri care, orice ar face - nici macar un nou brand turistic - nu e bine? Pai, in conditiile astea, chiar ca-ti vine sa incaleci pe biciclete, sa o iei agale spre luna, unde nu iti taie nimeni un sfert din leafa...lunara si sa lasi in urma necazurile si neputinta de a le depasi.
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3284.phtml