Publicat: 18 Septembrie, 2012 - 12:39
Share

Ce fel de ţară e România asta a noastră, în care istoria se repetă la nesfârşit? În care demnitatea şi orgoliul naţional par să se fi risipit în cele patru zări? Preşedintele României se duce, nechemat, la noua Înaltă Poartă pentru a face plecăciuni şi a pupa mâna celor care nu l-au lăsat de izbelişte când poporul s-a săturat de el şi a vrut să-i facă vânt.

Premierul merge şi el, dar chemat, să dea socoteală pentru îndeplinirea punctajului ce i-a fost înmânat cu ceva timp în urmă. Se întoarce cu noi indicaţii pe care va trebui să le aplice neîntârziat. La ce mai are România Guvern dacă deciziile se iau la Bruxelles? La ce mai are preşedinte dacă acesta rămâne în funcţie doar pe bază de protecţie externă? La ce mai are Parlament dacă tot din capitala comunitară se legiferează ceea ce e de interes pentru popor? Fanariotismul şi cominternismul au făcut loc comunitarismului, într-o variantă mai perfidă: dacă nu ascultam şi nu făceam ce ni se spune, ni se taie fondurile şi suntem lăsaţi flămânzi!

Apropo de blocarea fondurilor de preaderare: va trebui să dăm înapoi sute de milioane pentru neregulile descoperite prin proiecte. La o primă căutare. Păi, mai e un secret pentru cineva că nici un proiect nu a fost corect implementat? Că românii au văzut în aceste fonduri europene doar un prilej de ciordeală şi de împărţeală a unor bani ce păreau fără stăpân? Că s-au demarat sute, mii de proiecte fără nici un rost şi fără nici un câştig pentru ţară?

Chestiunea asta, alături de altele, care ies la iveală cu tot mai multă claritate, indică un lucru: că intrarea, acceptarea noastră în Uniunea Europeană a fost pripită. Că nu am fost în nici un fel pregătiţi pentru un astfel de pas. Că în loc să accedem la creşterea bunăstării generale, aderarea n-a reuşit decât să îmbogăţească o mână de profitori şi să sărăcească o majoritate populară. Că toată clasa noastră politică joacă o piesă din care singurul beneficiu îl constituie căpătuiala proprie.

Ce exemplu mai elocvent de dispreţ şi iresponsabilitate decât revelaţiile prilejuite de scurta trecere pe la palatul Victoria a oportunistului Ungureanu? Lunga listă de pomezi şi ustensile de igienă personală decontate din bugetul statului spune aproape totul: funcţia publică nu este altceva decât mijlocul cel mai sigur de a trăi peste nivelul celorlalţi, deşi pe banii lor. Iar statul nu este altceva decât o vacă de muls. Cât mai poate da lapte… 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Conspiratia internationala a mogulilor

Punctul pe Y / vineri 16 iulie 2010 Nr: 3081

Conspiratia internationala a mogulilor

Vantu e prin Creta, Patriciu se pregateste, probabil, sa vaneze elefanti prin Kenya, iar Voiculescu isi petrece timpul liber la Corbeanca. E clar ca mogulii „interni” au lasat-o mai moale, de cand i-a deconspirat CSAT-ul.

Asta nu inseamna insa ca au renuntat la manevrele lor destabilizatoare. Ba, ceea ce este mai grav, au predat stafeta „agentiilor” straine, presei manipulate de mogulii internationali. Se stie ca la nivel global exista acorduri si intelegeri de impartire a pietelor. De pilda, un Rupert Murdoch ii spune lui Patriciu: Dinule, eu nu ma bag pe piata ta, cu „Independent”-ul, nici la Vaslui, nici la Galati, dar nici tu nu te bagi cu „Adevarul de seara” la Londra si la Manchester. Dar cand avem interese comune, trebuie sa cooperam!

Or, iata ca s-a ivit momentul: mogulii au pus un premiu pe capul presedintelui roman, conducatorul CSAT! Vor sa-l dea jos si in locul sau sa aduca un politician obedient, care sa le faca jocurile si sa le dea pe gratis Posta Romana si Centrala Sarii. Si atunci au actionat.
Altfel nu se exprima aparitia concertata in publicatii si pe canale importante din Franta, Germania si Anglia (apropo: mai functioneaza oare axa Washington-Londra-Bucuresti?) a unor articole cu caracter denigrator la adresa sefului statului si a unora dintre cei mai destoinici ministri ai sai, cu caracter vadit dusmanos si destabilizator. Cum altfel decat un atac la adresa ministrului Dezvoltarii ar putea fi interpretat modul in care un gest de profunda caritate, ca cel al Elenei Udrea - de a imparti incaltaminte (cu toc) sinistratilor este persiflat de o publicatie franceza? Sau publicatia germana care, referindu-se la discutiile purtate de presedinte, in cadrul vizitelor de lucru, cu oamenii muncii ramasi fara obiectul acesteia, le compara cu actiunea unui taur furios intr-un magazin de portelanuri? Ori faptul ca eforturile aproape disperate ale eroicului premier Boc, de a salva tara de la colaps prin cele mai bune masuri posibile, este catalogata de aceeasi parte a presei drept „incompetenta, daca nu chiar reavointa”?

Daca astfel de lucruri ar fi aparut in presa romana, ele ar fi fost susceptibile de a fi catalogate - pe drept - ca atacuri la adresa sigurantei nationale. Iar Parchetul si-ar fi facut, desigur, datoria. Asa insa, oamenii de bine, care nu se lasa influentati de campaniile dusmanoase ale celor cateva posturi de televiziune ai caror jurnalisti s-au pus in solda unor interese antinationale, pot sa solicite Guvernului activarea prevederilor Articolului 53 din Constitutie, pentru a salva tara. Cat mai poate fi salvata!
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3271.phtml