Publicat: 15 Aprilie, 2013 - 12:48
Share

Un control efectuat la RATB, pentru perioada 2010 – 2012, la cererea primarului general, a scos la iveală o serie de constatări care nu diferă cu nimic de cele de dinainte sau de cele de la alte regii ale statului. Nu demult, la RADET, controalele făceau acelaşi gen de constatări: în timp ce respectivele companii ies cu regularitate pe pierdere şi întind mâna, ultimativ, la subvenţii, armata de directori şi de şefi face tot ce este posibil ca să trăiască cât mai bine.

La RATB, de pildă, cheltuielile exorbitante de protocol s-au făcut pe achiziţionarea de cadouri pentru membrii consiliului de administraţie (cu care semnează bilanţurile în schimbul unei retribuţii de 20 la sută din leafa directorului general) între care şi nişte stilouri Montblanc cu peniţe de aur şi de platină! O sumă considerabilă s-a cheltuit, de asemenea, pentru gustări şi pentru întreţinerea – la nivelul de protocol cerut – al caselor de odihnă de la munte unde merg directorii cu familiile să-şi refacă tonusul…

În acest timp, regia iese an de an pe pierdere şi – sub ameninţarea că va pune călătorii în capul primăriei şi al guvernului - solicită ultimativ subvenţii pentru pierderile din exploatare.

Reţeta este, practic, generalizată. Am întâlnit-o recent şi la companiile energetice, unde ministrul Niţă a dispus nişte controale, descoperindu-se că se cheltuiau o grămadă de bani pentru cadouri de care beneficia însuşi ministrul Videanu şi că divizia de directori călătorea cu maşini închiriate cu tot cu şoferi de la companii rent-a-car, pentru că maşinile proprii nu se mai potriveau cu exigenţele timpului (adică exclusiv AUDI, BMW sau MERCEDES).

Cheltuirea unor sume enorme pe protocol de către administratorii companiilor de stat pare să nu poată fi stăvilită. Din punct de vedere legal există nişte restricţii aleatorii, care pot fi ocolite cu succes sub diferite forme. Ceea ce face ca viaţa şefimii de la stat să fie incomparabil mai dulce şi mai plină de satisfacţii decât a celor de la companiile private, unde protocolul are loc doar în cazul existenţei beneficiilor.

Nu este prima dată când se fac astfel de constatări. La fiecare schimbare de guvern, echipele de control au fost asmuţite asupra administraţiilor şi vreme de câteva zile opinia publică a fost delectată cu excesele descoperite. După care s-a pus “batista pe ţambal” pentru că locul vechilor şefi a fost luat de alţii, puşi de noua guvernare, care au avut “inteligenţa” să-i facă părtaşi la bunăstarea lor ilicită pe cei de deasupra lor. Atâta timp cât nu vom avea un guvern care să pună piciorul în prag şi să reglementeze clar şi fără excepţii în ce condiţii se pot face cheltuielile de protocol (în nici un caz la companiile care nu înregistrează beneficii) şi în ce cuantum, această gaură neagră va continua să fie alimentată de lăcomia şi de inconştienţa unor persoane care ştiu că nu vor da socoteală pentru comportamentul lor.

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

POW WOW 2010 - pariul Americii cu turismul

Punctul pe Y / smbt 29 mai 2010 Nr: 3044

POW WOW 2010 - pariul Americii cu turismul

Am avut privilegiul de a fi invitat, recent, la Conventia Turismului american - intitulata POW WOW 2010 - organizata de US Travel Association la Orlando, in Florida.

US Travel este una dintre cele mai puternice organizatii neguvernamentale care grupeaza marile companii de transport, hoteliere, de entertainment si de turism, ramura care da economiei nationale un procent important din cifra de afaceri si de folosire a fortei de munca. Odata pe an, intr-una dintre zonele cu traditie si resurse - iar Florida pare sa fie statul cu cele mai mari disponibilitati in materie - reprezentantii acestei ramuri se intalnesc si negociaza contractele viitorului an in valoare de multe miliarde de dolari. Scopul principal al acestor reuniuni care dureaza cate cinci zile este acela de a aduce in America cat mai multi turisti de peste hotare, Statele Unite fiind cea mai importanta destinatie turistica internationala. Pe locul doi figureaza obiectivul de a misca mase cat mai mari de oameni de-a lungul si de-a latul Statelor, pentru a folosi la maximum baza turistica existenta.

La Orlando, anul acesta, au participat cu standuri proprii peste 1000 de firme, in timp ce numarul total al participantilor a trecut de 5000. 1500 dintre acestia au fost operatori si cumparatori de servicii turistice din strainatate. Timp de trei zile, toti au fost angrenati intr-un program de negocieri pe cat de intensiv, pe atat de serios: printr-o programare computerizata, s-au intalnit, pret de cate 20 de minute si au negociat. Au fost admise maxim 40 de intalniri in cele trei zile. Cei care au absentat la mai mult de trei intalniri preprogramate, au pierdut dreptul de a mai participa la editia urmatoare. Ritmul de lucru a fost de o intensitate pe care doar petrecerile organizate in fiecare seara, dupa negocieri au mai putut-o „indulci”.

De ce am facut acest expozeu? Cei care sunt obisnuiti cu targurile noastre de turism vor intelege. La noi, acestea sunt mai degraba pretexte festiviste, decat reuniuni de lucru. Vine doamna ministru, danseaza o perinita, degusta ceva produse traditionale si promovarea e ca si facuta! Targul nostru n-are termene, n-are rezultate palpabile, e mai degraba un pretext de socializare. E drept, la noi turismul nici nu are ponderea pe care o are in Statele Unite, dar de la Roman incoace nici un premier n-a contenit sa-l evoce ca una dintre solutiile miraculoase pentru dezvoltare economica. Americanii stiu precis ce vor: ceva mai mult decat cele 122 de miliarde de dolari pe care le cheltuiesc, acum, anual, turistii straini. Acesta este exportul lor! Si vor mai mult, pentru ca criza si-a aratat coltii. Nu ca la noi, ei fiind mai pregatiti sa o infrunte si avand si competentele necesare. Cuvantul de ordine la recentul POW WOW a fost: „Cheltuiti!”. Daca nu cheltuim, economia nu se misca si pierdem cu totii! E drept, insa, ca sa aplici un asemenea slogan, trebuie sa ai si ce sa cheltuiesti. Degeaba ne-ar indemna dl Boc (noroc ca nici nu-i trece prin cap sa o faca, dupa ce ne-a taiat leafa si pensia) sa cheltuim, cand buzunarele noastre sunt goale. Macar bonuri de casa sa luam cand mai cumparam cate ceva, ca sa distrugem evaziunea fiscala din radacini.

Spre deosebire de noi si altii, America a infruntat in ultimul deceniu doua crize: pe cea din 11 Septembrie 2001 - care a lovit cel mai dur industria turismului si a calatoriilor - si cea din 2008. In 2008 nu apucase sa-si revina de pe urma crizei terorismului. Acum incearca din rasputeri, calculand fiecare pas si fiecare gest. Orice turist in plus e important si am putut constata ca Romania contribuie activ la redresarea Americii: un operator de turism roman - singurul care a participat la aceasta editie, dintre cei care altadata se imbulzeau sa primeasca acceptul organizatorilor - mi-a marturisit ca nu mai pridideste trimitand grupuri de romani la Las Vegas. Nu pensionari, nu bugetari, evident…

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3234.phtml