Publicat: 24 Aprilie, 2013 - 12:54
Share

Probabil că Chiliman este niţel cam dezorientat: practic, nu i-a ieşit nimic din ceea ce a încercat să schimbe în PNL. De când a fost derobat de sarcinile de şef al celei mai importante organizaţii liberale – cea a Sectorului 1 – acesta nu s-a mai simţit de loc confortabil în postura de simplu membru de partid. Este limpede că situaţia e generată de faptul că între el şi Antonescu există o antipatie care blochează orice comunicare.

Lider important în mandatul lui Tăriceanu, Chiliman s-a văzut tras pe linie moartă taman înaintea alegerilor de anul trecut, după ce a luptat corp la corp cu Elena Udrea şi cu pedeliştii care voiau să pună mâna pe sectorul cu cele mai importante resurse bugetare. Prima sa reacţie a fost una de protest, atitudine căreia nu i s-a raliat decât Moisescu şi alţi câţiva liberali lipsiţi de importanţă. Eforturile de a-l atrage de partea sa pe Tăriceanu n-au avut rezultat, acesta preţuindu-şi mai mult confortul personal decât devotamentul faţă de nobilele idealuri liberale pe care le întina Antonescu. Mişcarea aceasta de protest n-a avut vreun ecou nici la congresul PNL, într-un moment în care partidul se afla pe val şi membrii săi aşteptau răsplata jertfei patriotice. Chiliman a rămas în continuare izolat, permanentele sale cârcoteli nemaifăcând decât să-i agaseze pe colegii care ar fi preferat să scape de el, dar nu printr-o atitudine de forţă, o excludere. Ştiind foarte bine că o ieşire voluntară a sa din partid ar fi păguboasă, putându-se solda cu pierderea mandatului de primar abia obţinut din nou, a făcut tot ce e posibil pentru a-l irita pe preşedinte şi de a-l determina să facă el gestul care l-ar fi pus într-o situaţie de victimă, cu beneficiile aferente.

Dealtfel, constituirea acestei inutile platforme politico-civice “Iniţiativa România Liberală”, chiar rostul acesta îl avea: să declanşeze o ruptură care să vină de la Antonescu.

Acesta chiar i-a ameninţat cu excluderea pe cei care l-au urmat pe primar. Nu s-a întâmplat încă aşa ceva, iar iniţiativa a avut ecou doar la Ungureanu, care a salivat la posibilitatea de a-i atrage pe disidenţi spre micro-partidul său, şi la socrul lui Peter Imre, care a participat la eveniment în calitatea sa de spion–şef, simpatizant, care nu ştie prea bine cât va mai rămâne în funcţia care e legată ombilical de Băsescu.

Iniţiativa lui Chiliman se înscrie în şirul de zbateri care speră să coaguleze, din nimic, o reacţie faţă de blocul solid (încă) aflat la guvernare. Mişcare şi iniţiative care nu mai tulbură pe nimeni. Nici măcar prin sector…   

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Show-ul mediatic al catastrofelor naturale

Punctul pe Y / mari 13 iulie 2010 Nr: 3078

Show-ul mediatic al catastrofelor naturale

De mai bine de 15 ani Romania face fata unor fenomene meteorologice nemaintalnite - cu frecventa si forta actuala - in trecutul hidrometeorologic al tarii. Practic, cea mai mare catastrofa de acest gen s-a inregistrat in 1970, cand tara s-a aflat, practic, sub ape, iar nivelul pierderilor nu a putut fi estimat. Acest precedent a declansat o ampla campanie de lucrari de hidroamelioratii si indiguiri care a durat, practic, pana in 1990, cand au aparut cu totul alte prioritati. De atunci, aproape fiecare guvern a avut parte de socul si spectacolul mediatic al inundatiilor provocate fie de dezghetul rapid, fie de ploile napraznice, fie de acumularile necontrolate din amontele intregii retele hidrografice.

De fiecare data administratiile locale si cea centrala au fost luate prin surprindere, asezarile care au proliferat prin lunci sau pe traseele suvoaielor montane au fost luate de ape si mii de oameni au ramas fara agoniseala de-o viata - in cazul in care au avut norocul sa se salveze in ultimul moment. De fiecare data am asistat la spectacolul populist al vizitelor de lucru ale politicienilor, ale dialogurilor lor cu sinistratii, ale curentelor de compasiune concretizate in teledonuri la care vedetele si-au expus caritatea, ale promisiunilor ferme ca pana la venirea iernii sinistratii vor avea un acoperis deasupra capului prin mobilizarea unor rezerve bugetare. In acesti ani o gramada de localitati au trecut de mai multe ori prin acest calvar, mii de case au fost reconstruite de cateva ori, in timp ce altele, retrase din calea apelor au ramas nelocuite fiind vandalizate de insisi sinistratii care asteptau deobicei la carciuma, cu apa pana la genunchi, sosirea si impartirea ajutoarelor. Si, tot deobicei, lucrarile de indiguire promise ori se faceau de mantuiala (din banii ramasi dupa ce se fura din greu nici nu se putea face altceva), ori nu se mai faceau deloc, caci apareau alte prioritati.

Daca cineva cu har la matematica ar face si o socoteala cat au costat ajutoarele, reconstruirile, lucrarile facute in graba, provizorii sau cele de mantuiala, cred ca ar ajunge la un rezultat inspaimantator, prin dimensiunea colosala a valorii lipsei de coerenta si de logica. De 20 de ani nu exista nici un plan de „lupta” cu intemperiile, fiecare guvern vine si pleaca dupa ce mai toaca niste bani pe show-uri mediatice si acuza greaua mostenire de la precedenti. Daca aceste inundatii au, totusi vreun merit, acela este ca pentru o perioada, in care atentia generala se concentreaza asupra sinistratilor si a salvarii lor, lumea mai uita de incompetenta manageriala a guvernantilor si de jaful organizat asupra banului public. Pana intervine o noua catastrofa naturala, sa acopere catastrofa umana care domneste nederanjata intr-o Romanie parca blestemata si de natura ...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3268.phtml