Publicat: 16 Decembrie, 2015 - 11:25
Share

De la Mineriade, aceasta este prima manifestare de forţă a unei categorii socio-profesionale împotriva abuzurilor administraţiei. Ciobanii n-au fost luaţi în consideraţie, ca atare niciodată. Au cam fost lăsaţi în plata Domnului, pe munţii şi dealurile pe care le străbat cu turmele, fiind sesizaţi doar când transhumanţa mai afectează circulaţia publică. Şi-au văzut mereu de treaba şi existenţa lor, relaţia cu cei din jur rezumându-se la negocierea preţului produselor lor. Înconjuraţi în general de simpatie, ciobanii şi-au făcut un duşman constant şi perfid în vânători – acea categorie de persoane care nu-şi câştigă existenţa din pieile şi carnea animalelor pe care le doboară în scop recreativ şi sportiv şi care dispune în rândurile sale de un mare număr de potentaţi cu roluri importante în mecanismele sociale. Aceştia şi-au văzut interesele afectate de faptul că în drumul lor, paznicii turmelor – câinii, mai dau iama în vânatul mic, făcându-le concurenţă neloială. Au trântit atunci, iute, un proiect de lege prin care pedepseau animalele şi pe stăpânii lor pentru intruziunea în domeniul lor de activitate. Faptul că au redactat un proiect cu prevederi dacă nu stupide, cel puţin absurde, nu a sărit în ochii legiuitorilor obişnuiţi să ridice mâna la tot ce nu-i priveşte direct. Şi aşa, pe nepusă masă, bieţii producători de brânzeturi s-au trezit lipsiţi de apărare în faţa sălbăticiunilor lipsite de respect faţă de nobila lor menire. Că nu mai pot opune urşilor şi lupilor care dau iama-n turme oridecâteori au ocazia, decât „un câine mare şi unul mic”, conform textului legii. Acum, eu neştiind limbajul de specialitate, nu ştiu ce înseamnă „câine mic”: de vârstă sau de talie? Ce faci cu el dacă creşte? Îl omori? Ce faci cu acei câini care depăşesc numărul admis de vânători? Îi eutanasiezi sau îi duci la adăposturile pentru maidanezi? Dar, mai ales, ce faci cu prădătorii pe care-i surprinzi asupra faptului, în lipsa paznicilor tradiţionali? Le urezi poftă bună (că n-ai dreptul să-i atingi fără aprobare de la AGVPS) şi îi mai pofteşti şi altădată?

Toate aceste probleme şi le-au pus şi ciobanii care au aflat de grozăvie abia după ce a fost votată, din tabletele la care au început şi ei să aibă acces, precum Ghiţă. Şi s-au întrebat cât de democratic este ca ei, partea vătămată, să nu fi fost ascultaţi şi consultaţi. Revolta i-a adunat şi le-a îndreptat paşii spre sediul „răului” – Palatul Parlamentului – unde au dorit să afle ce-a fost în capul parlamentarilor când le-au făcut figura asta. Că s-a lăsat cu o încăierare, că unii mai nevricoşi i-au rupt hârtiile doamnei senator Anghel, sunt lucruri care se mai întâmplă. Că circulaţia Bucureştiului a fost complet dată peste cap – este unul dintre riscurile democraţiei şi liberei mişcări. Nu ştiu cât au înţeles oierii noştri din explicaţiile savante date de purtătorul de cuvânt al Guvernului (că o lege iniţiată şi votată de parlament nu poate fi modificată prin ordonanţă de urgenţă. S-au mirat şi ei că unul de-al lor, cum probabil că îl consideră ciobanii de prin Mărginimea Sibiului pe preşedinte, a putut să promulge o asemenea bazaconie fără ca măcar să o înapoieze odată iniţiatorilor.

N-a apărut, în mod straniu, pe ecranul talk-show-urilor în temă, nici un reprezentant al categoriei care a manipulat lucrurile în această nefericită direcţie: vânătorii! Oare de ce?    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Brandul de ministru

Punctul pe Y / joi 08 iulie 2010 Nr: 3075

Brandul de ministru

Dupa toate bazaconiile care au fost puse in miscare pana acum pe bani gre, a venit randul unei noi relansari a 'brandului de tara'. Autor - bineinteles ministrul si al Turismului, dna Elena Udrea.

Ziele trecute, pe cand sinistratii isi plangeau neamurile si casele luate de ape, doamna Udrea introducea o nota de diversivitate in demersurile guvernamentale, adastand pe la Satul Mare, impodobita in straie osenesti si lansand un nou brand de tara pentru Romania. Din ratiuni care-mi scapa, acesta se innoieste in fiecare an si nu vreau sa ma gandesc ca motivul ar consta in plata drepturilor celor care-si muncesc creierul sa-l imagineze. Pana la urma, cred ca adevaratul brand de tara care se impune practic in acest fel, ar putea fi: ara schimbarii! O tara in care totul se schimba, de la o zi la alta: compozitia Parlamentului prin dezertari dintr-un partid si inscrieri in altul; conducerea deconcentratelor (unde si acum functioneaza concomitent cate trei directori), peisajul - pe unde trec apele naravase scurse de pe versanti despaduriti prin retrocedari sau furturi sadea; compozitia scociala - prin plecarea omului care nu mai gaseste de lucru, la munca in strainatate, si intoarceare romilor si infractorilor de pe unde s-au oplosit in ultimii ani. Sau, pur si simplu, a legislatiei care da agentilor economici prilejul sa afle ce le-a mai trecut, peste noapte, prin cap, celor de la fisc.

Este o mai veche obsesie a guvernantilor nostri ca Romania ar fi un soi de paradis neinscris pe harti si ca trebuie sa-i momeasca pe amatorii de pitoresc si de distractii prin fel de fel de actiuni festive, menite sa le deschida ochii. Dar, de fapt, turistii straini nu vin in Romania pentru ca n-au de ce: peisaje frumoase gasesc oriunde, conditii mai bune de cazare si de transport - mai peste tot, optiuni de petrecere a timpului liber - ioc! Peste toate troneaza preturi care n-au nicio legatura cu realitatea economica si o buimaceala totala ce face din incoerenta principala directie de actiune. Este al treilea an in care doamna Udrea danseaza 'Perinita' pe la targuri, calareste calul sau bicicleta, isi baga picioarele in apa marii sau canta laolalta cu cine se nimereste pe la evenimente si toate aste nu duc la nimic. Ba, culmea, ahtiati dupa turisti straini ne trezim ca-i pierdem si pe ai nostri, care n-au nevoie de strategii sau branduri atractive pentru a se convinge ca bulgarii stiu sa faca turism mai bine decat noi.

Cred, pana la urma, ca principala piedica in cale propasirii turismului romanesc o reprezinta chiar acest fantomatic brand de tara (Romania a devenit atat de complexa ca nu mai poate fi definita) si - cu scuzele de rigoare, - chiar doamna Udrea, cu stradania sa sterila si ieftin populista.

P.S.
Poate ca ar fi mai de succes promovarea unor programe de timpul: 'Pe urmele inundatilor: dezastru si teroare!'; 'Muntii golasi ai Romaniei si hotii de lemne'; 'Raliul gropilor din drumurile nationale'; 'Cu vagonul de dormit de la Bucuresti la Brasov' sau 'Misterele Bucurestiului: centrul istoric si pericolele din subsoluri'...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3265.phtml