Publicat: 24 Octombrie, 2016 - 15:56

Am admirat la Dacian Cioloș  încăpățânarea - ardelenească - cu care a rezistat presiunilor de  a-și „manifesta simpatia” pentru o formațiune politică, după cum îi sugerase, public și imperativ, cel care l-a făcut premier dintr-un modest slujbaș european. Refuzul său și motivele invocate i-au atras o mare cotă de simpatie din partea unui public deloc încântat de performanțele echipei sale de strânsură, dar pentru care onestitatea și sinceritatea valorau mai mult decât discutabilele succese ale scurtului său mandat. Am avut sentimentul că, pentru prima dată de la Stolojan încoace ( o persoană mai adecvată statutului de organizator al viitoarelor alegeri, într-o situație de criză ) România are parte de de o prestație executivă corectă și onorabilă. Și de un climat în care deciziile executive purtau intr-o mai mică măsură amprenta intereselor de partid.
Admirația mea s-a topit brusc în momentul în care Cioloș a acceptat formula propusă de un Iohannis disperat, de a fi de acord cu ideea formării unui nou guvern după alegeri. Am înțeles atunci că răbdarea și consecvența au un preț și o limită. Cioloș pare să le fi epuizat pe ambele și nu sunt deloc sigur că doar presiunea prezidențială l-a adus în situația de a accepta ceea ce refuzase în mod repetat și că nu este la mijloc o presiune suplimentară venită din partea „șefilor” de la Bruxelles, de care este atât de dependent.
Vorbeam de de disperarea lui Iohannis și nu cred deloc că termenul este exagerat. După aproape doi ani de speranțe puse în „guvernul meu”, care să-i transpună în practică puținele idei, între care cea mai importantă pare să fie aceea a necesității unui nou mandat în 2019, președintele a constatat că nu are nici o șansă mergând pe mâna moartă „marelui PNL”, că în orice fel s-ar face socotelile, nu are cum să iasă procentul necesar pentru ca liberalii săi să poată fi desemnați pentru formarea viitorului guvern. Și atunci a scos din mânecă „asul” Băsescu: indiferent cine câștigă alegerile, guvernul îl va forma cel pe care îl va desemna el (ar fi fost doar varianta comic-fantezistă a Alinei Gorghiu, dacă scăpa și ea de adierile reci venite dinspre DNA), unica soluție rămânând o persoană din afara spectrului politic tradițional.Adică Cioloș. Iar dacă acesta continua să se manifeste cu personalitatea sa de catâr, cauza era ca și pierdută. Cu el se poate spera măcar la o redirecționare a unor opțiuni pe formula „soluției imorale”, prin care formațiuni indecise sau dispuse să-și schimbe opțiunile contra unor beneficii dur negociate, vor ajunge să formeze o majoritate care să scoată din joc PSD-ul, fără ca acesta să mai fie nici măcar consultat, de formă.Este, dealtfel, lucrul de care se tem Dragnea și alde Tăriceanu, care înțeleg abia acum cât de valoros a fost experimentul de interpretare a Constituției care l-a făcut premier pe cel de-al doilea.
Practic, Cioloș reprezintă „soluția imorală” plagiată de Iohannis după Băsescu. O soluție, însă, extrem de fragilă, pe care ar putea să o țină în viață doar teama celor care vor fi deja aleși pentru Parlament că un nou scrutin, anticipat, îi va lipsi de avantajele abia dobândite.
Cu siguranță, însă, cabinetul Cioloș 2 nu va mai avea viața ușoară pe care a avut-o acum, mai ales când va trebui să facă față valurilor de revendicări provocate de de promisiunile trimise în viitor de cabinetul Ponta...

Topic: 

Format: 

Rubrici: