Publicat: 6 Aprilie, 2016 - 12:35
Share

Exprimarea de rezerve sau de opinii critice la adresa unor instituţii şi persoane care reprezintă puterea este un apanaj al democraţiei. Exprimarea liberă poate fi subiectivă – e în firea lucrurilor, dar ea nu poate fi interzisă decât într-o societate de esenţă sau cu propensiuni totalitare. Cei care-şi mai amintesc cum era pe vremea comunismului, ştiu că a-l critica pe şeful statului, sau partidul în întregul său, era o imprudenţă care se plătea dacă nu cu viaţa, cu decesul civil. Atitudinea ostilă la adresa formei de guvernământ era unul dintre articolele de lege care multă vreme a umplut puşcăriile.

Mai este posibil aşa ceva în noua societate democratică? Din păcate este, şi descifrăm formule subtile în care se manifestă blocarea criticii. Un exemplu recent ne este oferit de un recent comunicat: “Încercări de intimidare a şefei DNA, comandate din străinătate”. Intimidare şi hărţuire, se spune în comunicatul care ne lasă să înţelegem că doamna Codruţa Kovesi este supusă unei campanii perfide prin care se încearcă anihilarea activităţii instituţiei. Deşi nu sunt în posesia informaţiilor pe care le deţin “organele” abilitate să investigheze, stau totuşi şi mă întreb cum şi cu ce ar putea fi intimidată şefa DNA? Are domnia sa în biografie episoade tulburi care să o facă vulnerabilă? Mă îndoiesc. Dacă ar fi avut, ar fi ieşit până acum la iveală. Dacă cineva ne spunea, pe când lupta ca un leu cu incompatibilii, că domnul Horia Georgeescu este supus unei campanii de intimidare, tot n-aş fi crezut, până când nu ar fi ieşit la iveală colaborarea sa infracţională din comisiile de restituire a proprietăţilor. Şi-mi zic că aceste aspecte ar fi trebuit să fie cunoscute mai din vreme. Nu cred acelaşi lucru despre doamna Kovesi, pe care o consider o persoană integră, care-şi face datoria, chiar dacă uneori succesul şi adularea o fac să-şi depăşească limitele de acţiune. Domnia sa a fost, într-adevăr, supusă la o serie de critici care au în vedere anumite discordanţe din modul în care acţionează colaboratorii săi. Asta nu înseamnă că e hărţuită, decât dacă acceptăm ideea că cei care o fac sunt agenţi ai ruşilor (acuza cea mai la modă, în tonul celebrului adagiu: Cine nu e cu noi e împotriva noastră) sau sunt plătiţi de mogulii prinşi cu ocaua mică. Este un sindrom rezistent, care se activează oridecâteori apar crize de comunicare şi care explică în modul cel mai simplist cu putinţă inadvertenţele din procesele sociale curente.

O persoană integră şi care îşi face datoria fără rabat de la principiile morale şi profesionale nu poate fi intimidată. După cum nici o persoană integră care are anumite rezerve şi le exprimă deschis, nu poate fi acuzată de intimidare sau hărţuire. Cei care ies din această schemă logică au toate şansele să suporte rigorile principiilor şi legiferărilor unei justiţii democratice.      

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Cu bicicletele spre luna

Punctul pe Y / miercuri 04 august 2010 Nr: 3094

Cu bicicletele spre luna

Daca Geoana a dorit sa trimita un roman in spatiu, Boc e mai generos: el ar vrea sa ne duca pe toti in luna, calare pe bicicleta. Cel putin asa vede lucrurile europarlamentarul PDL Cristian Preda, exasperat si el de ineficienta unui guvern care nu izbuteste sa faca reforma administratiei - cea de la care s-ar putea astepta la economii care sa nu ne mai oblige sa imprumutam bani de la FMI pentru a plati pensiile.

De fapt, chiar premierul - minune al presedintelui Basescu (a carui incredere s-a cuantificat in numirea sa la carma a patru guverne consecutive) recunoaste esecul reformei, dar ca orice om responsabil, identifica si cauzele.

Prima, in ordinea importantei, este decizia Curtii Constitutionale. Daca „dinozaurii” de acolo (intre care majoritatea a fost numita chiar de Traian Basescu) nu ar fi declarat neconstitutionala ideea taierii pensiilor, acum n-am fi fost nevoiti sa suportam o crestere de 4% a TVA-ului, cu consecintele de rigoare - inclusiv aceea a improbabilitatii de a mai aloca vreun ban pentru o presupusa crestere economica. Dar judecatorii de la Curtea Constitutionala au preferat aceasta varianta, de fapt pentru a-si proteja pensiile „nesimtite”.
Al doilea factor identificat de Emil Boc il reprezinta fenomenele naturale care s-au manifestat cu perseverenta in aceasta perioada. Daca Dumnezeu si Sfantul Ilie ar fi avut putina mila de natia romana, n-ar mai fi trimis din ceruri siroiul nesfarsit de ploi care au luat cu ele casele si bunurile oamenilor asezati in calea lor si nu ar mai fi acoperit marile suprafete neprotejate de digurile pentru care n-au mai fost bani, sau au fost furati sau deturnati. Mama Natura ne-a bagat inca odata adanc mana in buzunare si ne-a lasat o paguba pe termen lung.

In fine, cea de-a treia cauza o reprezinta conjunctura economica internationala. Dupa ce-a dat buzna peste noi, in loc sa ne ocoleasca, cum sperau cei de la putere, criza ne supune la tot felul de perversiuni, care de care mai insuportabile. Ne micsoreaza veniturile proprii, le micsoreaza si pe cele ale statului, din care acesta ar trebui sa-si plateasca cheltuielile de intretinere, incremeneste lucrarile publice pentru care nu mai sunt bani si face ca totul sa se poticneasca de buturuga unei crize generalizate. Parca tot ce n-a apucat sa se intample pe la vecini, care au reusit sa iasa mai repede din nevoi, s-a canalizat asupra noastra si risca sa ne sufoce.

Ce sa faca un biet guvern in aceste conditii, in care Opozitia il pandeste sa-l rastoarne si, in care presa gaseste tot felul de pretexte pentru a sari la gatul devotatilor sai ministri care, orice ar face - nici macar un nou brand turistic - nu e bine? Pai, in conditiile astea, chiar ca-ti vine sa incaleci pe biciclete, sa o iei agale spre luna, unde nu iti taie nimeni un sfert din leafa...lunara si sa lasi in urma necazurile si neputinta de a le depasi.
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3284.phtml