Publicat: 15 Ianuarie, 2014 - 12:59

Abia marţi seară, după ce transmisia directă de la Cotroceni s-a terminat, mi-am dat seama cât de proşti suntem noi, românii.

M-am îngrozit la gândul că de vreo săptămână stăm în buza prăpastiei şi nu ne dăm seama de hăul care se cască peste noi. Că ar fi fost suficientă o mişcare greşită pentru ca să ne prăbuşim definitiv şi fără nici o speranţă. Noroc că braţul de fier al preşedintelui ne-a înconjurat cu grijă şi ne-a tras puţin mai înapoi, pentru a ne putea explica, fără emoţii, ce şi cum cu situaţia noastră.

În marea noastră naivitate ne-am imaginat că doamna Nuland a bătut cale lungă de la Washington ca să ne felicite pentru împlinirea a zece ani de la intrarea în NATO. Fals! Doamna subsecretar de stat a avut un mesaj confidenţial doar pentru urechile preşedintelui. Ca să nu se nască dezordine şi haos, a evitat să împărtăşească amănuntul celorlalţi interlocutori. I-a spus doar lui şi probabil că l-a rugat să acţioneze cu prudenţă. „Vedeţi, dle preşedinte, că din cauza inconştienţilor ălora care nu vă ascultă, România este în pragul colapsului. Dacă America vă lasă din braţe, acum, nu mai aveţi nici o şansă. Dispăreţi de pe hartă, cu tot cu Ponta şi Antonescu ai voştri, pe care nu faceţi suficiente eforturi să-i aduceţi pe drumul cel bun!” (citat din imaginaţie)

Şi, după ce ne-am revenit niţel din şocul iniţial, Traian Băsescu ne-a desluşit în amănunt: încercarea de suspendare a sa rămâne elementul cel mai grav şi mai iresponsabil! Atacurile frecvente la adresa statului de drept, dar mai ales al „instituţiilor verticale” (imaginaţi-vă, dacă puteţi, un politician american care să atace NSA, FBI, CIA! Este că nu puteţi?) poate duce la izolarea României: graniţele vecinilor se vor închide, emigranţii vor fi trimişi acasă, ministrul de Externe nu va mai putea să călătorească decât prin China, iar Uniunea Europeană nu ne va mai da nici un şfanţ! Şi asta de ce? Pentru că un imberb şi un infatuat îşi imaginează că pot să conducă ei România fără să ceară – şi să asculte - sfaturile celui mai experimentat politician român!

A mai adăugat preşedintele în discursul său din „marţea cenuşie” şi alte câteva amănunte din care reiese limpede că prin acţiunile sale – respingerea proiectelor de legi, de pildă – nu urmăreşte altceva decât să apere poporul de abuzurile politicienilor inconştienţi.

Ce mai încolo şi încoace: suntem pe marginea prăpastiei şi doar Traian Băsescu mai poate salva ţara de la dispariţia de pe hartă. Lucru de care Ponta şi Antonescu nu-şi dau seama. Şi mai încearcă şi să-i scurteze mandatul cu 45 de zile...   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Cristi

Punctul pe Y / vineri 26 februarie 2010 Nr: 2987

Cristi

Asa il apeleaza colegii si ziaristii. Nu 'Domnul Diaconescu', nici macar 'Diaconescu', ci 'Cristi'.

Asta indica perceptia unei persoane simpatice, apropiate, fara goma diplomatica pe care ar implica-o statutul sau profesional.

De cand a facut pasul in politica, promovat de Nastase de la Externe, la Ministerul Justitiei, Cristian Diaconescu s-a impus in randul colegilor prin calitatile sale de intelectual autentic, de bun vorbitor si de persoana apta sa intretina relatii cordiale cu cei din jur, evitand tensiunile.

Pe baza acestor date partidul a decis sa-l arunce in lupta, in campania municipala din 2008. Din pacate, Diaconescu a repetat, parca la indigo, aventura similara a sefului sau Geoana, din 2004, pierzand din primul tur in favoarea lui Oprescu. Au venit apoi alegerile parlamentare si intrarea la guvernare a PSD-ului alaturi de PDL, cand postul de ministru de Externe parea inadins croit pentru el. In cele vreo noua luni in care s-a aflat la comanda diplomatiei, Cristian Diaconescu a reusit performanta sa nu se vada! Fara ca Basescu sa-si opereze indatoririle de resort intr-un mod abuziv. Pur si simplu, aflandu-se intr-o pozitie cu mare expunere mediatica, a reusit performanta de a nu iesi in evidenta cu nimic! Nici macar prin gafele prin care s-au remarcat predecesorii sai.

Campania pentru alegerile prezidentiale social-democrate a marcat o etapa aparte in cariera sa politica. A oscilat aproape permanent intre intentia de a candida si puseurile de renuntare. A oscilat si intre sustinerea diferitilor candidati care, toti, l-ar fi dorit in echipa lor. Diaconescu insa a crezut - nu stiu cu cata tarie - ca ar putea avea propria sa echipa si a ramas pe pozitie pana in ultimul moment. Cand - definitoriu de acum - s-a retras in favoarea celui care se desprindea tot mai vizibil in perdant.

Varful de mediatizare l-a cunoscut insa, Cristian Diaconescu, abia cand si-a anuntat despartirea de partid. A facut turul tuturor televiziunilor, dand aceleasi explicatii neconvingatoare si reusind sa buimaceasca pe toata lumea prin incoerenta argumentelor. Cu aceasta runda finala si-a facut, practic, cel mai mare deserviciu, demonstrand ceea ce unii doar banuiau: ca nu are nici forta, nici argumentele necesare unui lider autentic. Ca nu a reusit sa coaguleze in jurul sau nicio echipa. Ca nu are busola politica.

Alaturandu-se colectiei pestrite de personaje din jurul lui Oprea, incepe el insusi sa poarte amprenta petelor specifice unei anumite rase. Si de politicieni. Ramanand ceea ce este: Cristi.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3176.phtml