Publicat: 10 Aprilie, 2013 - 11:55

Există nişte trucuri de care nici un jurnalist nu se poate debarasa: să pună în evidenţă lucruri care contrazic mesajul principal. Ca, de pildă, la o manifestare cu pretenţii să nu observi că oratorul încurcă rânduri din textul pe care-l citeşte, ori că cineva din prezidiu, persoană importantă, are talpa pantofilor găurită, iar amănuntul nu scapă cameramanilor. Nici eu n-am putut trece peste sentimentul că omagierii a 120 de ani de social-democraţie în România, organizată de Fundaţia lui Ion Iliescu, nu i s-a putut găsi o sală pe măsură, fiind deportată la un club de sector. Iar puţinătatea figurilor cunoscute participante mi-a completat impresia, făcându-mă să mă simt încă din debut în posesia unui titlu şocant: „120 de ani de social-democraţie, omagiaţi la nivel de sector!”

Până şi faptul că nici primarul Negoiţă în calitate de co-organizator nu catadixise să fie prezent, ca să nu mai vorbim de faptul că la conducerea ţării se află – e drept într-o alianţă – chiar partidul în cauză, întăreau această senzaţie de dezinteres.

Nedreaptă pe fond, pentru că dezbaterea în care au fost implicaţi trei istorici şi un parlamentar, s-a dovedit extrem de interesantă şi de utilă pentru luminarea unor aspecte mai puţin cunoscute ale evoluţiei unei doctrine care ocupă o zonă importantă a eşichierului politic mondial actual.
 
Cineva, însă, mi-a stricat efectul jurnalistic, iar acela a fost chiar preşedintele în exerciţiu al PSD, care a poposit pe neaşteptate în finalul manifestării la Casa Artelor. Ponta şi-a cerut scuze pentru întârzierea provocată de o reuniune a Alianţei în care se discutaseră alte câteva diferende dintre viziunile celor două partide, între care şi propunerea de impozitare suplimentară a salariilor bugetare de peste 1000 euro, respinsă din spirit liberal de Antonescu.

Premierul  a solicitat Clubului de la Bucureşti permisiunea să folosească sintagma „120 de ani de social-democraţie în România” ca slogan al apropiatului Congres al PSD. O veritabilă lovitură de imagine prin care Ponta se dovedeşte un expert în atragerea oportunităţilor din care are de câştigat. Tribuna Clubului i-a oferit prilejul să-şi reafirme opţiunea pentru mult blamata coabitare, de către grupările politice şi jurnalistice fundamentalistice, care continuă să vadă în lupta „anti-Băsescu” programul unic al Alianţei. „Avem nevoie de un nou proiect pentru România” - a spus Ponta, „un proiect al „României fără Băsescu”, gândit pentru condiţiile concrete ale unei alianţe politice”.

„Cârlanul” n-a ezitat să puncteze un aspect definitoriu al actualului context: „Este pentru prima dată după 2001 când suntem cu toţii în aceeasi tabără” – referire explicită la procesele care au măcinat forţele partidului în finalul mandatului lui Năstase şi în cel al fostului preşedinte Geoană, care au riscat să facă din cel mai puternic partid al ţării unul de mâna a doua.

Iată cum mi-a stricat Ponta o găselniţă jurnalistică de efect.

Format: 

Rubrici: