Publicat: 9 Iunie, 2015 - 13:17

Doar cei şapte membri liberalo-democraţi din Comisia Juridică au votat în favoarea cererii DNA de urmărire a lui Victor Ponta pentru fapte de corupţie. Ceilalţi 27 nu au fost convinşi (dacă ăsta era rostul) de miile de pagini din tomurile depuse de procurori la Camera Deputaţilor şi au votat împotrivă. Nimeni nu se îndoieşte – nici măcar madam Gorghiu, cea atât de excitată de situaţia din care i se pare că ar putea trage nişte foloase – că votul plenului va diferi. Dacă va diferi, atunci va da semnalul succesului moţiunii de cenzură. Dar, deocamdată, nimeni nu merge cu gândul şi speranţele atât de departe.

Eu aş vrea să mă opresc puţin asupra „şoricelului” pe care l-a fătat „muntele” DNA. Cine are curiozitatea să răsfoiască dosarele cazului va fi impresionat de volumul senzaţional al operaţiunilor de scormonire în biografia publică a premierului. Procurorii au fost nevoiţi să meargă în urmă cu aproape zece ani pentru a da peste nişte facturi despre care susţin că ar fi fost eliberate mai târziu şi fără a avea girul unei comisii de evaluare. Mai exact, Şova a considerat că serviciile – reale sau imaginare – ale prietenului său valorează atât. Şi l-a plătit. Din banii lui. E drept, că sursa o reprezentau nişte bani publici pe care acesta îi obţinuse prin servicii juridice acordate unei entităţi de stat. Cum procedau majoritatea cabinetelor de avocatură care aveau acces la clienţi cu bugete mari. Nu e doar cazul lui Şova, ci şi al Alinei Gorghiu (cu care se confrunta la bară), ba chiar al viitorului premier Predoiu, cu deosebirea că acesta, în calitate de ministru al Justiţiei, încasa bani pentru inestimabila sa contribuţie la scrierea noului Cod Penal, cazul său fiind unul clasic de corupţie. Revin: tot ce au reuşit să găsească procurorii în cotrobăirea prin zece ani de viaţă ai premierului au fost aceste facturi, pe care nici nu le-ar fi găsit fără turnătoria unor membri ai cabinetului lui Şova, strânşi cu uşa pentru cine ştie ce motive.

Cum să vii, însă, tu, instituţie serioasă, ca DNA, cu un astfel de rezultat în faţa decidenţilor (a)politici? Probabil că dna Kovesi le-a dat cu dosarele în cap, mai ales că se aflau în culpa de a investiga un caz ce n-avea legătură cu corupţia. Era unul de resortul poliţiei economice (dacă acesta mai există). Şi atunci o idee le-a străluminat creierele: stai aşa! Dar, peste zece ani, nu Ponta era cel care întorcea serviciile, făcându-l pe Şova ministru? Ba da. Şi probabil că în zelul lor investigator, tinerii procurori cărora li s-a dat pe cap beleaua asta, au reconstituit din imaginaţie secvenţa corupţiei: Victore (ar fi spus Şova), uite aici să ai şi tu nişte bani pentru benzină la curse. Dar fii atent: când o să fi numit prim-ministru (am eu premoniţia asta!) mă pui şi pe mine, pe la Marile Proiecte (e drept, nu există, dar o să-l inventezi tu) sau pe la Transporturi, şi suntem chit! Şi, uite-aşa, printr-un hocus-pocus Ponta putea fi acum acuzat de corupţie, iar DNA îşi făcea datoria faţă de consilierii săi din umbră (între care unii i-au acordat şi cetăţenia, după cum se zvoneşte...)

Aveţi acum tabloul complet al modului în care se „fabrică” un dosar de corupţie de către o instituţie profund apolitică. Amin!    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Nastase: un autor cu... greutate!

Punctul pe Y / luni 18 ianuarie 2010 Nr: 2954

Nastase: un autor cu... greutate!

In ziua in care se aproba bugetul, fara nici unul dintre amendamentele PSD-ului, presedintele Consiliului National isi lansa, la Casa Titulescu, doua noi volume (6 si 7) ale serialului „Romania dupa Malta”. Doua tomuri consistente, cu peste 1600 de pagini si cantarind vreo 2,5 kilograme.

Un numeros public, compus din politicieni social-democrati, diplomati, jurnalisti si colaboratori apropiati, a tinut sa fie prezent la evenimentul promovator de o redutabila echipa de „moderatori”: presedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, presedintele Academiei, Ionel Haiduc, fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu si parlamentarul Titus Corlatean.

Adrian Nastase a adunat, cu scrupulozitatea ce-l caracterizeaza, tot ceea ce a fost legat de activitatea si actiunile sale in calitatea pe care a avut-o, de prim ministru de Externe „constitutional”, din guvernele Roman II si Stolojan. Cele doua op-uri sunt burdusite cu note, comentarii, documente, fotografii care reconstituie aproape pas cu pas evolutia sa de pe scena interna si pe cea internationala, in intervalul 1 Iulie - 31 Decembrie 1991.

Atunci cand a fost numit ministru de Externe si a preluat de la veteranul Sergiu Celac portofoliul, Adrian Nastase era un necunoscut pentru marele public. Intrase in scena pe la inceputul lui ’90, in calitate de expert la CPUN, in echipa CFSN-ului care gestiona relatiile externe (patronate atunci, autoritar, de Brucan) si se remarcase, datorita calitatilor sale - cultura solida, prezenta agreabila, talent de relationare interumana - in fata echipei eterogene care se instalase la carma tarii. Numirea sa ca ministru de Externe a fost una dintre cele mai inspirate decizii luate atunci, pentru ca Nastase a dovedit rapid ca este omul potrivit la locul potrivit si persoana cea mai apta sa reconstruiasca (chiar si la propriu) o institutie pe masura noilor sale misiuni. In prezentarea facuta la Casa Titulescu, cineva a schitat si un bilant fizic al mandatului sau, cu kilometri parcursi, zile petrecute peste hotare (peste 200 intr-un an!) si contacte avute. Pana si aceasta ilustreaza stilul dinamic pe care l-a impus si de care, atunci, Romania avea nevoie ca de aer. Indraznesc sa afirm ca Nastase a fost cel mai bun ministru de Externe postdecembrist, ca provacarile carora le-a facut fata au fost dintre cele mai complexe (ecoul international negativ al mineriadelor, primirea Romaniei in Consiliul Europei, contactele premergatoare parteneriatului cu NATO, relatia bilaterala cu Statele Unite si clauza) si ca el a reusit sa proiecteze in perceptia internationala o noua imagine pentru diplomatia romaneasca. Intamplator sau nu, perioada pe care o evoca cu minutie istoriografica volumele lansate este cea din care se poate descifra cel mai bine modul in care s-a format personalitatea celui care avea sa ocupe (cu o singura exceptie) cele mai inalte pozitii din stat, acumuland totodata premisele unei autoritati personale pe care n-a mai avut-o nici cu un alt lider roman in viata.

Suspiciosii ar putea crede chiar ca evenimentul evocat in aceste randuri constituie o prima demonstratie pentru intentiile de viitor ale lui Adrian Nastase si un argument al sprijinului politic de care va beneficia in competitia pentru sefia unui partid aflat intr-o periculoasa deriva.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3143.phtml