Publicat: 3 Ianuarie, 2012 - 00:03
Share

În primul rând pentru că nu am nici un motiv să cred că 2012 va fi mai bun decât 2011.
După trei ani de criză – financiară, bancară şi economică – anul care vine promite – prin criza generalizată a datoriilor suverane – să fie vârful celei mai grave crize globale din ultimul secol. Nici măcar cea din 1929 -1933 nu a avut efectele drastice pe care le are aceasta, într-o economie globalizată excesiv.
Să zicem însă că ne este mai aproape cămaşa naţională decât haina globală.

Pe de o parte suntem scutiţi de efecte grave şi pe termen lung pe care le-ar fi presupus o economie industrializată.
Din fericire (!?) din industria românească, mult mai puţin aptă de replieri în funcţie de cererea mondială, n-a mai rămas mare lucru.
Ce-a rămas, se poate adapta mai uşor variaţiilor pieţei, pentru că implică costuri mai mici.

Gravă va fi, în 2012, scăderea continuă a consumului intern, ca urmare a politicii de austeritate şi a diminuării continue, sub efectul inflaţiei, a veniturilor amputate de reduceri şi îngheţări ale majorităţii populaţiei.
În 2012 cei săraci vor deveni în mod palpabil mai săraci, în timp ce polul bogaţilor va acumula pe baza disponibilului de lichidităţi şi a preţurilor scăzute ale oportunităţilor de achiziţionare.

Efortul investiţional al Guvernului nu va realiza mare lucru, deoarece se plasează într-o zonă cu impact redus pe piaţa muncii, iar străzile şi autostrăzile nou construite nu-şi vor demonstra eficienţa imediat, ci în plan îndepărtat.
Creşterea economică nu va putea veni însă, doar de la investiţiile statului – reduse, din motive bugetare – ci de la sprijinul pe care statul ar trebui să-l acorde sectorului privat – cel mai în măsură să se adapteze la cerinţele şi evoluţiile pieţei.
Acest sprijin însă se reduce la câteva capitole deja consumate  - „prima casă” sau „rabla” – iar stabilitatea fiscală rămâne un deziderat neatins, mai ales în perspectiva ultimelor – dar nu cele de pe urmă – modificări aduse codului fiscal.

Peste toate acestea va veni fenomenul rearanjării structurilor economice pe noile baze impuse de demolarea – prin impactul crizei – a celor generate de dezvoltarea haotică postdecembristă.
Acest fenomen este unul de durată, care nu-şi va demonstra efectele decât în următorii câţiva ani.
Semne bune 2012 n-are...

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Secund Boc, preiau comanda!

Punctul pe Y / vineri 13 august 2010 Nr: 3101

"Secund Boc, preiau comanda!"

„Preda, Voicescu si Alexandru nu mai erau in PDL daca eu eram la conducere” - declara Basescu intr-un interviu si nu am nici o indoiala ca lucrurile ar fi stat asa.

Intre toti sefii de partide de dupa 1990, Basescu este cu siguranta cel care a practicat cea mai dura conducere, ce n-a admis cracniri. A facut din partidul lui Roman o formatiune disciplinata, bazata pe reguli aproape militare in care deciziile conducerii se executau, nu se comentau.

Aceasta este si una din explicatiile traseului parcurs dupa 2000 cand de la un partid care avea toate sansele sa rateze pragul parlamentar a ajuns la faza de a se incumeta sa-si asume puterea, in conditiile in care a avut cum sa negocieze diferenta necesara cu echipa de transfugi de la PSD si cu un partid abonat la guvernare.

Democratia de partid e o vorba frumoasa, schimbul liber de idei si climatul de dezbatere se potrivesc mai degraba unor formatiuni fara sanse reale de a obtine o majoritate guvernamentala PSD-ul insusi, ajuns la guvernare in 2000 tocmai datorita unui sistem de decizii autoritare, impus de Nastase, a inceput sa se destrame atunci cand comanda unica si-a pierdut din forta.

Revenind la declaratia presedintelui: daca Basescu tinea sa-si pastreze nestirbita autoritatea in cadrul partidului, ar fi determinat deja excluderea disidentilor. Daca nu s-a intamplat asa, este rezultatul unui calcul rece. Basescu vrea sa se detaseze simtitor de identitatea perdanta a actualei echipe, lasand in seama lui Boc toate responsabilitatile. Sacrificat sa guverneze intr-un context in care nu numai ca nu are nici o sansa, dar cu care nici nu se potriveste prin datele personale, acesta inghite acum si hapul de lider fara personalitate, care nu poate sa ia deciziile care se impun pentru a-si asigura autoritatea. Se indoieste cineva ca, daca Basescu i-ar fi transmis: da-i afara pe astia! - ar mai fi stat pe ganduri? Nici pomeneala. Mesajul nu i-a fost transmis si a fost lasat sa se descurce singur in problema asta. Intr-un moment in care disidenta interna pare sa atraga tot mai multi membri - mai ales pe cei din zona parlamentara, nemultumiti de performantele celor aflati la comenzile guvernamentale, care sa rasfrang si asupra lor - Basescu isi joaca cu siretenie si abilitate rolul de instanta suprema. Ba, in plus, le mai arata oamenilor sai si „pisica” unei eventuale eliminari de la guvernare, afirmand ca n-ar sta pe ganduri sa numeasca un premier rezultat dintr-o noua majoritate, adaugand insa, prudent, ca nu are incredere in programul anticriza al opozitiei.

Cu alte cuvinte: echipaj, atentie la mine! Nu sunt admise razvratiri pe punte! Indisciplinatii s-ar putea sa fie pusi intr-o barca si li se va da drumul pe marea agitata fara provizii! Secund Boc, preiau comanda!
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3291.phtml