Publicat: 22 Februarie, 2012 - 13:00
Share

Nu înţeleg cum a putut fi atât de timorată judecătoarea Dosarului Transferurilor din fotbal, încât să suporte mitocănia şi violenţa unui individ care nu se afla acolo din motive de bună purtare, fără a lua măsura pe care orice magistrat aflat într-o astfel de situaţie n-ar fi ezitat să o ia: să-l pună pe derbedeu în cătuşe şi să-l trimită în arest. Pentru ultraj şi sfidarea Curţii. N-a făcut-o însă, iar Giovanni Becali şi-a înscris în colecţia sa de manifestări violente (ziarişti scuipaţi în direct, suporteri atacaţi şi bătuţi, mese de cazinou răsturnate) încă un episod de referinţă.


Secvenţa cu pricina s-a petrecut marţi, în timpul audierilor în procesul care a adunat în sala de judecată toată “lumea bună” a fotbalului, cea care a reuşit să transforme un sport spectaculos şi iubit de public într- un circ perpetuu. Şi într-un loc de învârtit banii negrii care le-au asigurat protagoniştilor până acum o stranie imunitate. Pe seama fotbalului tot mai sărac, mulţi dintre aceşti dubioşi “finanţatori” s-au îmbogăţit permiţându-şi să sfideze legi şi autorităţi, unii având acces direct chiar la cele mai selecte niveluri ale politicii (printre acuzaţi se află chiar un fost vicepremier!).

La ani buni distanţă de la momentul petrecerii faptelor aceştia sunt chemaţi să explice mecanismul vânzărilor de jucători, unele la preţuri fabuloase, care au falimentat cluburile şi au lăsat statul cu buza umflată, dar care pe ei i-au transformat în nababi ce dau bacşiş portarilor de cazinouri câte 2-3 milioane. Sau cum şi-au făcut averile – vile, maşini de lux, terenuri întinse în intravilan – fără să plătească taxe. Pe vremea lui Ceauşescu ar fi fost simplu să-i înfunde statul, pentru că atunci era obligatoriu să justifici fiecare bănuţ obţinut.


Astăzi nimeni nu mai are o astfel de pretenţie, iar dacă mai eşti şi vreun soi de ales, trebuie doar să declari cu ce avere intri în politică (nu şi cum ai dobândit-o) această declaraţie devenind, în fapt, documentul care o certifică şi o legalizează.
Ce au făcut, în fond, Becali (ceilalţi!), Borcea, Copos, Stoica, Păduraru? Cel mai simplu lucru pe care ştiau să-l facă: să bage direct în buzunare sumele obţinute din transferuri. Evaziune fiscală în toată regula. Deşi manoperele erau făcute fără jenă, la lumina zilei, autorităţile n-au avut nici curajul şi nici interesul să reacţioneze. Vezi bine, nu poţi să te iei de ei fără să dezlănţui furia electoratului, mânios că te atingi de jucăria sa preferată. Iată-i pe supercampionii banilor negri în pragul puşcăriei şi nimeni nu sare în ajutorul lor. Pentru că lumea i-a citit: nu sunt, nu au fost binefăcătorii fotbalului, “finanţatorii” săi, ci nişte golani care au supt cu neruşinare de la ţâţa celui mai iubit sport până când l-au lăsat fără vlagă.


P.S. Întrebarea din debut nu-mi dă pace. De ce nu l-a încătuşat doamna judecător pe Giovanni Becali? I s-a părut cumva că era prea devreme?

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Golurile din buzunare!

Punctul pe Y / miercuri 14 iulie 2010 Nr: 3079

Golurile din buzunare!

In urma cu 16 ani, la Cupa Mondiala din America, am organizat, cu colegii de la „Libertatea” (cea de atunci) primele vizionari colective ale meciurilor Romaniei. Am adunat seara de seara, la Teiul studentesc, mii de suporteri care simteau nevoia sa se bucure (sau sa sufere) impreuna, sa retraiasca atmosfera de pe stadioanele indepartate ale Lumii Noi. A fost o veritabila premiera care astazi, iata, practic s-a globalizat. Cateva milioane de spanioli au vizionat finala Campionatului Mondial in pietele publice sau pe stadioane, in conditiile tehnice pe care le ofera era digitala. In 1994 reusisem cu mare dificultate sa gasim un videoproiector disponibil, iar despre calitatea vizionarii nu vreau sa mai comentez. Dar asta n-a contat pentru miile de romani care asteptau atunci de la fotbal revansa pe care se parea ca nici Revolutia nu le-o poate oferi.

Anul 1994 a fost si ultimul din cartea recordurilor fotbalului romanesc, a carui explozie majora s-a consumat in 1988, odata cu castigarea finalei Cupei Campionilor Europeni de catre Steaua. A fost inceputul sfarsitului, o generatie de sportivi de exceptie stingandu-se treptat. Le-au luat locul nu alti fotbalisti dotati, ci negustorii fotbalului - „finantatorii”, antreprenori, procuratori care au transformat campionatul intern intr-o parodie cu castigatorii desemnati pe sub masa si cu aranjamente de culise fara perdea. Stadioanele s-au golit treptat, s-a golit si rezerva de fotbalisti de vanzare si iata ca am ajuns ca la marile cluburi europene, cele care fac legea in fotbal, sa nu mai joace decat Chivu. Acelasi Chivu, care alaturi de Lobont joaca intr-o sceneta comerciala penibila, in care sunt simpli spectatori ai marelui eveniment african, la o bere ...

Cat este de important fotbalul pentru moralul unei natiuni s-a vazut limpede cu aceasta ocazie. Defilarea de super-VIP-uri din tribunele stadioanelor sud-africane, numarul mare de spectatori, angrenarea emotionala a tuturor segmentelor societatii au facut ca pentru o luna macar, cei care si-au pus sperante de diferite calibre in capricioasa minge „Jabulani”, sa mai uite de criza si de efectele sale. A fost un soi de armistitiu, in timpul caruia previziunile sumbre au lasat locul optimismului contagios al stadioanelor. Nu stiu cat de puternic a fost impactul asupra noastra, in conditiile in care n-am mai avut de ce sa ne implicam sufleteste, dar cred ca cei vreo trei milioane de romani care au urmarit finala au incercat ca macar pentru cele 120 de minute dramatice sa nu se mai gandeasca la taierea lefurilor, la cresterea TVA, la efectele inundatiilor si la incoerentele strigatoare la cer ale unor oameni care n-ar avea loc sa joace nici in divizia „Onoare” (chiar cu atat mai putin) a politicii.

Campionatul mondial a trecut, finala a ramas in amintiri si noi ne intoarcem la miutele noastre de fiecare zi si la incapacitatea cronica a „jucatorilor” nostri de a marca altceva decat goluri in buzunare .... Ale noastre nu ale lor ...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3269.phtml