Publicat: 2 Aprilie, 2013 - 13:16
Share

Se rupe, nu se rupe? Unii privesc perspectiva cu spaimă, alţii cu speranţă. Până la urmă povestea asta cu alianţa dintre PSD şi PNL e doar un lung prilej de speculaţii. Au mai fost alianţe care s-au rupt. Amintiţi-vă de D.A. Acolo, însă cel care a provocat criza nu a fost nici Tăriceanu şi nici Boc. A fost mâna lui Băsescu. Iar rezultatul este cunoscut: pedeliştii au fost aruncaţi peste bord în opoziţie, pentru doi ani, iar liberalii au guvernat cu sprijinul tacit al PSD-ului într-o minoritate flagrantă.

Ce s-ar întâmpla acum, dacă opoziţia lui Antonescu la numirea lui Kovesi ar fi una consecventă? Ar dispărea majoritatea actuală! Atât PSD, cât şi PDL ar trebui să racoleze aliaţi şi bătălia s-ar da, în principal, pe UDMR, deşi nici PPDD-ul nu poate fi scos din calcul. Deşi raportul de forţe este net în favoarea social-democraţilor, n-ar fi exclus ca liberalii să primească un ajutor substanţial din partea nemulţumiţilor din PDL, de unde s-ar putea produce o migraţie în masă. În aceste condiţii, s-ar evidenţia şi utilitatea înţelegerilor pe care Ponta le-a făcut cu Oprea, oamenii UNPR-ului putând să conteze încă în balanţa raportului de forţe. Rezultatul ar fi că unul dintre cele două partide acum aliate va prelua puterea, cu o majoritate extrem de fragilă şi cu ameninţarea aproape permanentă a unor moţiuni câştigătoare.

De ce nu se va întâmpla aşa ceva? E foarte simplu: atâta timp cât PNL-ul a rămas cu obiectivul preşedinţiei neatins, nu-şi poate permite să renunţe la suportul PSD. Alianţa este unica speranţă pentru câştigarea Cotrocenilor în 2014. Un Crin Antonescu susţinut doar de ai lui (şi probabil nu de toţi) riscă să rămână doar cu amintirea interimatului. Dealtfel, un experiment interesant care va pune în evidenţă realul raport al forţei dintre cele două partide rămâne testul europarlamentar de la anul, când – mai mult ca sigur – cele două partide vor participa pe liste separate. De ce? Pentru că presiunile interne vor fi atât de mari încât nu vor mai permite un algoritm de tipul celui de la formarea guvernului. Fiecare parte va dori să fie sigură pe “porţia” sa.

Mai rămâne o necunoscută: în cazul – improbabil – al ruperii, pe cine va arunca PSD în bătălia pentru preşedinţie? Ponta iese din calcul: deşi are o imagine bună şi o popularitate în creştere, nu consideră că e momentul său. Oprescu? Nici atât. Primarul Capitalei nu va risca un nou eşec, precum cel din 2009. Atunci?
Social-democraţii au o carte în mânecă, pe care însă nu vor dori să o scoată decât la momentul potrivit: Alexandru Athanasiu.

Mai meditaţi la această ipoteză, care s-ar putea să rămână valabilă şi pentru 2019 sau 2020.   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Principiul lui Farfuridi: Sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic!

Punctul pe Y / mari 01 iunie 2010 Nr: 3046

Principiul lui Farfuridi: Sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic!

Traian Basescu a facut din ideea reformarii statului ideea principala a campaniei sale electorale. A desprins din context partea cea mai tentanta pentru un public excedat de ineficienta si excesele unui parlament greoi si impanat cu neaveniti: aceea de a se reduce numarul de Camere, de la doua la una, iar totalul alesilor la doar 300! Demersul a prins si rezultatul referendumului i-a dat cale libera de a se rafui, oficial de data aceasta, cu cei care-l suspendasera din functie facand din el un cap de serie original. Ca si din colaboratorul sau cel mai apropiat, Emil Boc, de asemenea cap de serie intr-o viitoare lista de premieri disponibilizati prin motiune de cenzura. Evident ca principalul demers de reformare a statului a ramas, pentru cei doi, in toata aceasta perioada in care tara a ars, modificarea Constitutiei pentru a face posibila, peste 2 sau 6 ani, functionarea unui Parlament unicameral cu 300 de deputati.

Cat de urgenta si de presanta este aceasta chestiune pe fondul unei crize galopante care calca totul in picioare, s-a vazut odata cu decizia luata de guvernul lui Boc si anuntata de presedintele Basescu, de a se contracara efectele acesteia taindu-se din lefurile bugetare si din pensii. Practic, de mai bine de un an si jumatate de cand ne confruntam cu dificultatile majore ale recesiunii mondiale aceasta este, practic, prima si cea mai discutabila masura anticriza!Au mai fost cateva glume, de genul forfetarului si a programelor „prima casa” si „rabla”, dar cu asa ceva nu se poate lauda decat un personaj cu lipsa de simt al umorului precum Emil Boc.

Situatia dificila in care a ajuns statul - datorita erorilor cumulate ale tuturor guvernantilor de pana acum - facea nu doar posibila, dar absolut necesara o operatiune radicala de reformare a acestuia. Statul roman este o masinarie invechita si depasita, care consuma mult, cu randament minim si nu este capabil sa functioneze la parametrii pe care ii implica conditiile actuale. Ar fi fost cel mai bun prilej pentru un Traian Basescu, sincer interesat de aceasta problema, sa puna piciorul in prag si sa ceara o reforma drastica: simplificarea aparatului administrativ, eliminarea structurilor intermediare, eficientizarea aparatelor de supraveghere si control, diminuarea drastica a numarului excesiv de functionari si a institutiilor parazitare. Prin aceasta s-a fi realizat, implicit, economiile care sa micsoreze povara asupra bugetului. In locul acestor operatiuni, tandemul Basescu - Boc a preferat o operatiune cosmetica, prin care se transfera responsabilitatea rezolvarii in spinarea intregii populatii. Vom plati, solidar, pentru greselile doar ale unora.

De ce? Mai simplu decat se poate imagina: o reformare autentica s-ar fi repercutat in primul rand asupra clasei politice si administrative clientelare. PDL-ul ar fi trebuit sa-si devoreze „copiii” pusi in functii de pe care pot organiza si dirija colectarea de fonduri pentru plata datoriilor electorale si pentru consolidarea bugetului partidului. Statu-quo-ul rezolva problemele paturii catarate la putere care a acaparat toate robinetele prin care se scurge risipa benefica pentru buzunarele celor angrenati in procesul acesta metodic de spoliere a unui stat pagubos si incompetent.

Presedintele, premierul, ministrii, toata droaia de potentati sunt de acord sa se revizuiasca orice, cu conditia sa nu se schimbe nimic din ceea ce le permite lor - sau altora care ar fi in locul lor - sa prospere pe seama falimentului statului. Si al populatiei naive …

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3236.phtml