Publicat: 2 Aprilie, 2013 - 13:16

Se rupe, nu se rupe? Unii privesc perspectiva cu spaimă, alţii cu speranţă. Până la urmă povestea asta cu alianţa dintre PSD şi PNL e doar un lung prilej de speculaţii. Au mai fost alianţe care s-au rupt. Amintiţi-vă de D.A. Acolo, însă cel care a provocat criza nu a fost nici Tăriceanu şi nici Boc. A fost mâna lui Băsescu. Iar rezultatul este cunoscut: pedeliştii au fost aruncaţi peste bord în opoziţie, pentru doi ani, iar liberalii au guvernat cu sprijinul tacit al PSD-ului într-o minoritate flagrantă.

Ce s-ar întâmpla acum, dacă opoziţia lui Antonescu la numirea lui Kovesi ar fi una consecventă? Ar dispărea majoritatea actuală! Atât PSD, cât şi PDL ar trebui să racoleze aliaţi şi bătălia s-ar da, în principal, pe UDMR, deşi nici PPDD-ul nu poate fi scos din calcul. Deşi raportul de forţe este net în favoarea social-democraţilor, n-ar fi exclus ca liberalii să primească un ajutor substanţial din partea nemulţumiţilor din PDL, de unde s-ar putea produce o migraţie în masă. În aceste condiţii, s-ar evidenţia şi utilitatea înţelegerilor pe care Ponta le-a făcut cu Oprea, oamenii UNPR-ului putând să conteze încă în balanţa raportului de forţe. Rezultatul ar fi că unul dintre cele două partide acum aliate va prelua puterea, cu o majoritate extrem de fragilă şi cu ameninţarea aproape permanentă a unor moţiuni câştigătoare.

De ce nu se va întâmpla aşa ceva? E foarte simplu: atâta timp cât PNL-ul a rămas cu obiectivul preşedinţiei neatins, nu-şi poate permite să renunţe la suportul PSD. Alianţa este unica speranţă pentru câştigarea Cotrocenilor în 2014. Un Crin Antonescu susţinut doar de ai lui (şi probabil nu de toţi) riscă să rămână doar cu amintirea interimatului. Dealtfel, un experiment interesant care va pune în evidenţă realul raport al forţei dintre cele două partide rămâne testul europarlamentar de la anul, când – mai mult ca sigur – cele două partide vor participa pe liste separate. De ce? Pentru că presiunile interne vor fi atât de mari încât nu vor mai permite un algoritm de tipul celui de la formarea guvernului. Fiecare parte va dori să fie sigură pe “porţia” sa.

Mai rămâne o necunoscută: în cazul – improbabil – al ruperii, pe cine va arunca PSD în bătălia pentru preşedinţie? Ponta iese din calcul: deşi are o imagine bună şi o popularitate în creştere, nu consideră că e momentul său. Oprescu? Nici atât. Primarul Capitalei nu va risca un nou eşec, precum cel din 2009. Atunci?
Social-democraţii au o carte în mânecă, pe care însă nu vor dori să o scoată decât la momentul potrivit: Alexandru Athanasiu.

Mai meditaţi la această ipoteză, care s-ar putea să rămână valabilă şi pentru 2019 sau 2020.   

Format: 

Rubrici: