Publicat: 15 Februarie, 2012 - 13:01

Una dintre caracteristicile regimului actual o reprezintă deficitul cronic de cultură. S-a constituit un eşantion de reprezentanţi ai Puterii a căror condiţie esenţială este aceea de a stăpâni prost limba maternă. Căci despre altele nu mai este cazul să vorbim.


Dacă în alte etape istorice ale postdecembrismului am avut parte şi de perioade cu inflaţie de intelectuali, ineficienţi practic, a căror unică experienţă de conducere a fost aceea a unei clase de elevi sau a unui grup de studenţi, în prezent majoritatea persoanelor cu funcţii de răspundere, dacă au făcut vreo facultate, au făcut-o târziu şi, de preferinţă, prin cursurile la distanţă ale cunor instituţii de învăţământ dubioase. Cel mai flagrant caz este cel al fostului ministru de Interne, Igaş, fost tâmplar ca pregătire de bază, care şi-a făcut liceul pe la 24 de ani, iar cele vreo 3 facultăţi le-a absolvit „la pachet”.
 

Aportul delicat al ex-ministrului cu limba română a rămas de notorietate, iar contribuţia sa la noul „dicţionar PDL al limbii române” este una de substanţă, pe calea deschisă de însăşi EBA, o altă reprezentantă a puterii portocalii cu diplome obţinute în mod cel puţin dubios la instituţii de învăţământ ce practică sistemul diplome „contra bani”!
 

Un alt caz de referinţă îl reprezintă dl Ioan Oltean, secretar general al PDL, ale cărui exprimări memorabile au mai întâi nevoie de un traducător. Debilitatea intelectuală a constituit una dintre referinţele de bază ale fostului „nou val” de miniştri promovaţi de baronimea locală în guvernul Boc.
 

Domni, precum Nelu Botiş, Ion Ariton, Valerian Vreme sau Gheorghe Ialomiţianu vor rămâne în analele politicii ca nişte veritabili muşchetari ai sub-culturii generale, din care au muşcat şi mestecat pe nerăsuflate fălci mari de noţiuni ce le-au rămas necunoscute.
 

Dezacordurile, plurarurile nefireşti, termenii reinventaţi fac parte din discursul politicienilor de toate culorile, dar parcă nici o formaţiune nu beneficiază de unitatea stilistică a PDL-ului şi aliaţilor săi, iar dacă ungurii mai au o scuză când fac greşeli, nici o circumstanţă atenuantă nu poate fi acordată unor persoane cu certă naţionalitate română care, de la înălţimea unor funcţii dintre cele     mai importante, schilodesc cu neruşinare nepreţuita moştenire maternă.
 

Face excepţie de la această (aproape) regulă preşedintele Băsescu care, în ciuda sumalităţii exerciţiilor sale intelectuale şi a lecturilor „pe alese” se descurcă bine în cadrul alocuţiunilor sale verbale, graţie unei gândiri ceva mai limpezi.
Cât despre fostul premier, acesta nu a reuşit să regăsească niciodată în demersurile sale guvernamentale, plusul de competenţă pe care ar fi trebuit să i-l dea specializarea sa în drept constituţional, el înregistrând un veritabil record de respingeri din partea forului suprem a iniţiativelor sale legislative.
 

Deficitul acesta general de cultură este agravat şi de neobişnuita permisivitate din sistemul de învăţământ superior, unde un personaj cu cunoştinţele extrem de sumare ale actualului ministru al Apărării ajunge să fie îndrumător al lucrărilor de doctorat ale unora dintre subordonaţii săi.
 

Performanţa României de a avea o grupare majoră de semianalfabeţi garnisiţi cu diplome, masterate şi doctorate la comenzile statului se descifrează aproape automat din funcţionarea buimacă şi ineficientă a acestuia.

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Nastase: un autor cu... greutate!

Punctul pe Y / luni 18 ianuarie 2010 Nr: 2954

Nastase: un autor cu... greutate!

In ziua in care se aproba bugetul, fara nici unul dintre amendamentele PSD-ului, presedintele Consiliului National isi lansa, la Casa Titulescu, doua noi volume (6 si 7) ale serialului „Romania dupa Malta”. Doua tomuri consistente, cu peste 1600 de pagini si cantarind vreo 2,5 kilograme.

Un numeros public, compus din politicieni social-democrati, diplomati, jurnalisti si colaboratori apropiati, a tinut sa fie prezent la evenimentul promovator de o redutabila echipa de „moderatori”: presedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, presedintele Academiei, Ionel Haiduc, fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu si parlamentarul Titus Corlatean.

Adrian Nastase a adunat, cu scrupulozitatea ce-l caracterizeaza, tot ceea ce a fost legat de activitatea si actiunile sale in calitatea pe care a avut-o, de prim ministru de Externe „constitutional”, din guvernele Roman II si Stolojan. Cele doua op-uri sunt burdusite cu note, comentarii, documente, fotografii care reconstituie aproape pas cu pas evolutia sa de pe scena interna si pe cea internationala, in intervalul 1 Iulie - 31 Decembrie 1991.

Atunci cand a fost numit ministru de Externe si a preluat de la veteranul Sergiu Celac portofoliul, Adrian Nastase era un necunoscut pentru marele public. Intrase in scena pe la inceputul lui ’90, in calitate de expert la CPUN, in echipa CFSN-ului care gestiona relatiile externe (patronate atunci, autoritar, de Brucan) si se remarcase, datorita calitatilor sale - cultura solida, prezenta agreabila, talent de relationare interumana - in fata echipei eterogene care se instalase la carma tarii. Numirea sa ca ministru de Externe a fost una dintre cele mai inspirate decizii luate atunci, pentru ca Nastase a dovedit rapid ca este omul potrivit la locul potrivit si persoana cea mai apta sa reconstruiasca (chiar si la propriu) o institutie pe masura noilor sale misiuni. In prezentarea facuta la Casa Titulescu, cineva a schitat si un bilant fizic al mandatului sau, cu kilometri parcursi, zile petrecute peste hotare (peste 200 intr-un an!) si contacte avute. Pana si aceasta ilustreaza stilul dinamic pe care l-a impus si de care, atunci, Romania avea nevoie ca de aer. Indraznesc sa afirm ca Nastase a fost cel mai bun ministru de Externe postdecembrist, ca provacarile carora le-a facut fata au fost dintre cele mai complexe (ecoul international negativ al mineriadelor, primirea Romaniei in Consiliul Europei, contactele premergatoare parteneriatului cu NATO, relatia bilaterala cu Statele Unite si clauza) si ca el a reusit sa proiecteze in perceptia internationala o noua imagine pentru diplomatia romaneasca. Intamplator sau nu, perioada pe care o evoca cu minutie istoriografica volumele lansate este cea din care se poate descifra cel mai bine modul in care s-a format personalitatea celui care avea sa ocupe (cu o singura exceptie) cele mai inalte pozitii din stat, acumuland totodata premisele unei autoritati personale pe care n-a mai avut-o nici cu un alt lider roman in viata.

Suspiciosii ar putea crede chiar ca evenimentul evocat in aceste randuri constituie o prima demonstratie pentru intentiile de viitor ale lui Adrian Nastase si un argument al sprijinului politic de care va beneficia in competitia pentru sefia unui partid aflat intr-o periculoasa deriva.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3143.phtml