Publicat: 13 Septembrie, 2013 - 13:51
Share

Partid de frunte al categoriei „mici şi mijlocii”, PNL a avut o evoluţie sinuoasă şi chiar contradictorie, de când Radu Câmpeanu l-a reînscris în catalogul formaţiunilor politice după o absenţă de jumătate de secol.

A fost meritul venerabilului politician de a fi deschis o cale pe care nu puţini români, neconvinşi nici de noua stângă fesenistă şi nici de vechea dreaptă ţărănistă, o căutau. Şi în care îşi vedeau idealurile realizabile. Din păcate, liberalismul s-a îmbolnăvit de timpuriu de „liderită” – o afecţiune care s-a manifestat printr-un număr prea mare de veleitari, raportat la eşalonul cu drept de vot. Fărâmiţarea partidului în aripi şi aripioare, iar apoi reconstituirea sa din fragmente sub presiunea alianţei conduse de ţărănişti a readus partidul în primul plan al vieţii politice odată cu guvernele Convenţiei Democratice, în care s-au afirmat lideri noi. Partidul a supravieţuit colapsului datorită „inspiraţiei” lui Stoica care l-a lăsat din braţe pe Emil Constantinescu şi a mers în alegeri independent, lăsând barca ţărănistă să se scufunde, cu tot cu ocupanţi.

Revenirea în prim plan a PNL s-a produs în cursul asocierii „disperate” cu democraţii lui Băsescu, pentru a rezista tăvălugului pesedist. Liberalii au revenit la guvernare cu un premier pe post de mână moartă, Tăriceanu urmând să devină un Boc avant la lettre. Că nu s-a întâmplat aşa, este o întâmplare, iar cei patru ani de guvernare în minoritate absolută constituie un reper de neînţeles al vieţii noastre politice. Doar orgoliul stupid al lui Tăriceanu, care reclama poziţia de premier, deasemenea minoritar,a făcut ca liberalii să nu rămână la guvernare, iar locul lor să fie luat de pesedişti.
De aici înainte, ceva semnificativ s-a schimbat în percepţia publică. Reuşind să obţină la alegerile din 2008 un scor nesperat (18%) – mult peste posibilităţile sale reale, PNL-ul, la a cărui cârmă a fost instalat outsiderul Antonescu de către echipa de aranjori a lui Patriciu, a reînceput să nutrească gânduri de mărire. Antonescu s-a remarcat prin stilul său abrupt în veştejirea lui Băsescu, în campania electorală prezidenţială din 2009, când a obţinut cota de popularitate care a condus ulterior la formarea alianţei PSD-PNL pe baze paritare.

Împărţirea din timp a rolurilor l-a promovat pe Antonescu în poziţia mai comodă de viitor preşedinte, în timp ce aliatul său, Ponta, îşi asuma dificultăţile practice ale guvernării. Un exerciţiu delicat şi riscant, ce avea să scoată la iveală, după euforia victoriei, diferenţele marcate dintre viziunile si optiunile celor două partide. S-ar putea spune că în momentul de faţă alianţa se află la apogeul riscului de rupere, când relaţiile dintre cei doi copreşedinţi devin contondente. Principalele nemulţumiri ale aripii social-democrate sunt legate de păguboasa politică de cadre a aliatului care nu reuşeşte să scoată în faţă reprezentanţi fără zdrăngănele penale. Culmea acestei strategii o reprezintă decizia de a-l trimite ca europarlamentar, la Bruxelles, pe Silaghi, pentru a-l salva din ghearele DNA-ului (de parcă nu ne ajungea faptul că un fost europarlamentar – Becali – e în puşcărie, iar un altul – Severin -  e în drum spre ea). Conflictul deschis, prilejuit de abordarea diferită a Dosarului Roşia Montană, se acutizează printr-o ultimă declaraţie a lui Antonescu care spune că va candida la preşedinţie cu sau fără sprijinul PSD.

Or, a crede că are vreo şansă fără sprijinul social-democraţilor este, din capul locului, o gogomănie care ilustrează degringolada la vârf a unui partid pe care aerul rarefiat al culmilor puterii l-a ameţit.
 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Brandul de ministru

Punctul pe Y / joi 08 iulie 2010 Nr: 3075

Brandul de ministru

Dupa toate bazaconiile care au fost puse in miscare pana acum pe bani gre, a venit randul unei noi relansari a 'brandului de tara'. Autor - bineinteles ministrul si al Turismului, dna Elena Udrea.

Ziele trecute, pe cand sinistratii isi plangeau neamurile si casele luate de ape, doamna Udrea introducea o nota de diversivitate in demersurile guvernamentale, adastand pe la Satul Mare, impodobita in straie osenesti si lansand un nou brand de tara pentru Romania. Din ratiuni care-mi scapa, acesta se innoieste in fiecare an si nu vreau sa ma gandesc ca motivul ar consta in plata drepturilor celor care-si muncesc creierul sa-l imagineze. Pana la urma, cred ca adevaratul brand de tara care se impune practic in acest fel, ar putea fi: ara schimbarii! O tara in care totul se schimba, de la o zi la alta: compozitia Parlamentului prin dezertari dintr-un partid si inscrieri in altul; conducerea deconcentratelor (unde si acum functioneaza concomitent cate trei directori), peisajul - pe unde trec apele naravase scurse de pe versanti despaduriti prin retrocedari sau furturi sadea; compozitia scociala - prin plecarea omului care nu mai gaseste de lucru, la munca in strainatate, si intoarceare romilor si infractorilor de pe unde s-au oplosit in ultimii ani. Sau, pur si simplu, a legislatiei care da agentilor economici prilejul sa afle ce le-a mai trecut, peste noapte, prin cap, celor de la fisc.

Este o mai veche obsesie a guvernantilor nostri ca Romania ar fi un soi de paradis neinscris pe harti si ca trebuie sa-i momeasca pe amatorii de pitoresc si de distractii prin fel de fel de actiuni festive, menite sa le deschida ochii. Dar, de fapt, turistii straini nu vin in Romania pentru ca n-au de ce: peisaje frumoase gasesc oriunde, conditii mai bune de cazare si de transport - mai peste tot, optiuni de petrecere a timpului liber - ioc! Peste toate troneaza preturi care n-au nicio legatura cu realitatea economica si o buimaceala totala ce face din incoerenta principala directie de actiune. Este al treilea an in care doamna Udrea danseaza 'Perinita' pe la targuri, calareste calul sau bicicleta, isi baga picioarele in apa marii sau canta laolalta cu cine se nimereste pe la evenimente si toate aste nu duc la nimic. Ba, culmea, ahtiati dupa turisti straini ne trezim ca-i pierdem si pe ai nostri, care n-au nevoie de strategii sau branduri atractive pentru a se convinge ca bulgarii stiu sa faca turism mai bine decat noi.

Cred, pana la urma, ca principala piedica in cale propasirii turismului romanesc o reprezinta chiar acest fantomatic brand de tara (Romania a devenit atat de complexa ca nu mai poate fi definita) si - cu scuzele de rigoare, - chiar doamna Udrea, cu stradania sa sterila si ieftin populista.

P.S.
Poate ca ar fi mai de succes promovarea unor programe de timpul: 'Pe urmele inundatilor: dezastru si teroare!'; 'Muntii golasi ai Romaniei si hotii de lemne'; 'Raliul gropilor din drumurile nationale'; 'Cu vagonul de dormit de la Bucuresti la Brasov' sau 'Misterele Bucurestiului: centrul istoric si pericolele din subsoluri'...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3265.phtml