Publicat: 22 Martie, 2012 - 13:00

În disperare de cauză, sub presiunea nivelului extrem de redus a fondurilor europene, Băsescu a recurs la o soluţie de avarie – după metodele absorbţiei lui Murphy: când ceva merge prost, fă o comisie!

N-a făcut o comisie, ci a înfiinţat un nou minister, pe lângă cele câteva profund inutile, şi a pus în fruntea sa un om care fusese comisar european, pe ideea că ştie cum merg lucrurile pe la Bruxelles şi le poate cârpi din mers. Liniştitul Leonard Orban s-a trezit, peste noapte ministru. Dar fără minister! El urma să coordoneze departamentele de specialitate din celelalte portofolii.

Cum poate să funcţioneze un asemenea mecanism, cu multiple subordonări şi fără putere de decizie s-a văzut cât se poate de repede. În cele 5 luni de funcţionare, Ministerul dlui Orban nu a reuşit să salte procentul fondurilor europene accesate peste nivelul de 5,5% din ceea ce Comisia a pus la dispoziţia României în intervalul 2007-2013. Marea problemă, în momentul de faţă, nu este atât că am accesat puţin, ci faptul că alocările pentru următorul interval nu vor depăşi nivelul realizat în precedentul. Cu alte cuvinte, riscăm să obţinem din partea forurilor europene fonduri de doar vreo 20% din ce nu s-a alocat până acum.

Pentru o ţară a cărei unică şansă de a ieşi din criză, în absenţa investiţiilor străine şi a productivităţii interne, rămân fondurile de coeziune, va fi o veritabilă tragedie. Premierul Ungureanu a declarat că obiectivul său principal rămâne acesta. Dar timpul trece şi mecanismele accesării şi dovedesc greoaie şi ineficiente. Ce poate să facă Orban în asemenea condiţii?

O soluţie – disperată – este aceea pe care a lansat-o zilele trecute: are nevoie să angajeze urgent încă 500 de funcţionari pentru organigrama de personal din structurile centrale de gestionare a fondurilor europene. Puţin probabil că se vor găsi bani pentru aceştia în condiţiile în care bugetul e secătuit, iar de la Bruxelles banii decontaţi vin cu ţârâita.

A doua soluţie este o demisie a ministrului Afacerilor Europene, ca o recunoaştere a faptului că el personal este depăşit de complexitatea problematicii, iar instituţia pe care o reprezintă este ca şi inexistentă. O asemenea mişcare va genera o reacţie în lanţ care va putea pune la pământ întregul sistem de accesări. O perspectivă mai rea decât aceasta nici nu se poate imagina.    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml