Publicat: 25 Aprilie, 2013 - 13:19
Share

Unul câte unul, şobolanii portocalii părăsesc barca. În cală nu mai e nimic de ronţăit, iar pe punte domneşte dezordinea. La cârmă, Blaga încearcă că evite micii gheţari colţuroşi pe care scrie cu vopsea “Forţa Civică”, “Mişcarea populară”, “PNŢCD” şi “Iniţiativa România liberă”, pe care stau cocoţaţi câţiva speriaţi. La pupa, o cucoană blondă şopteşte ceva neinteligibil celor adunaţi în jurul său, făcând semn cu mâna spre zona în care nu se zăreşte încă pământul. Când trec pe lângă un promontoriu pe care se află un castel îmbrăcat în verdeaţă, zăresc la un balcon un tip cu un banner pe care scrie: “Mi-e ruşine că am fost membru al unui astfel de partid!” În fundal, apare un tip chel care îl mângâie protector pe creştet…

În această atmosferă de linişte tensionată, se produce zgomotul unei explozii. Din fumul emanat îşi face apariţia, cu hainele curgând zdrenţe de pe el, un individ care zbiară să fie auzit de toată lumea: Demisionez! Rămân independent!

Se produce rumoare. Membrii echipajului sunt nedumeriţi. Nu-l recunosc pe individ. “Cine e?” – se întreabă unul pe celălalt? În final, un matelot mai bătrâior, se scarpină în creştet şi oftează: “Cum, nu ştiţi cine e? Păi voi l-aţi pus ministru! La Telecomunicaţii. A stat pe acolo vreme de un an!”

Nedumerirea creşte exponenţial. Nimeni nu şi-l aminteşte. Nici măcar cei care l-au propus în ultimul cabinet Boc. Acela cu papagalii puşi în locul lor de către “greii” care au fost determinaţi să demisioneze pentru imaginea publică.

Valerică Vreme! Fost şef pe la telefoane, în Oneşti. Ajuns ministru în locul saltelarului Sandu, cel cu site-ul de milioane de euro! De când a venit şi până a plecat nu a făcut nimic. N-a avut timp din cauza hormonilor care s-au răstit în el printr-un amantlâc târziu. Cu secretara.

Puţină lume din minister îl cunoştea. Majoritatea nu-l ştiau nici cum arată. Se ciocneau de el pe coridoare fără să-i zică nici pardon. A fost funcţionarul model, care n-a greşit pentru că nu a avut cum, nefăcând nimic. De aceea a şi fost revoltat când a venit guvernul Ungureanu şi l-au dat jos din scaun.

Cum-necum, în aceeaşi discreţie totală, a mai câştigat un mandat de parlamentar, la redistribuire, şi a frecventat parlamentul cu aceeaşi maximă discreţie. Până în ziua în care, într-un elan nestăvilit, a dat lumii vestea cea mare: demisionează din partid! De ce? Păi cum de ce? E nemulţumit de politica pe care o duce acesta…

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

William Branza si Ziua Cutitelor Lungi…

Punctul pe Y / luni 07 iunie 2010 Nr: 3051

William Branza si Ziua Cutitelor Lungi…

Intre solemnitatea exotica a prenumelui - William - si neaosismului onomastic - Branza - al distinsului personaj politic cu acelasi nume exista o potrivire prin care intamplarea a egalat geniul lui Caragiale.

Dl Branza este emblematic pentru etapa actuala si se inscrie intr-o veritabila traditie de gen - din care mai fac parte Musca, Fluture, Placinta, Vacaroiu - legitimata de aceeasi extractie care cu vreo jumatate de veac in urma garanta „originea sanatoasa”. Dl deputat de diaspora Branza este un stalp al puterii actuale. Nu doar prin faptul, pe care nu pierde nici un prilej ca sa-l aminteasca, de a fi cel care l-a facut, practic, presedinte pe Traian Basescu, prin voturile achizitionate printr-o costisitoare campanie spaniola, ci si prin influenta crescanda pe care o are in interiorul unui partid in care competitia este tot mai acerba.

Spirit pragmatic, dl Branza n-a ezitat nici un moment in a solicita rasplata jertfei patriotice. Si anume, restituirea, sub forma de contracte comerciale cu statul, a sumelor si a efortului investite in companie. A obtinut deja ceva, intre acestea cel mai celebru fiind contractul de starpire a sobolanilor de la Metrou (nu este nici o figura de stil!) pentru care firma de care este legat prin fire necunoscute muritorilor de rand incaseaza milioane. De euro. Dl Branza este insa unul dintre nemultumitii actualei etape. Fata de ce vede el ca incaseaza altii, cu merite incontestabil mai mici, portia sa pare insignifianta. Si atunci se zbate. Unde nu merge cu vorba buna, baga vorbe rele la urechile conducerii. Unde nu merge nici asa, ataca direct. Deja vrea doi-trei ministri poarta pe funduri amprenta dentara a dlui Branza. Actiunea sa se inscrie intr-un context mai larg, cel al competitiei populare declansate in PDL odata cu inrautatirea situatiei economice care face sa se poata fura mai greu si furtul sa se vada mai usor. Multi - intre care si personajul nostru - considera ca dl Boc s-a copt si, prin urmare, pomul partidului trebuie scuturat. Cine e in stare sa se tina bine, poate lua locul spre varf. Cine nu, nu. Dl Branza nu tinteste chiar varful - realizeaza ca cu numele sonor pe care-l poarta n-ar putea face mare scofala - dar are si el oamenii lui pe care e dispus sa-i impinga cu toata forta pe care i-o dau caloriile proprii. Iar in calea acestor oameni se afla altii, care trebuie inlaturati mai mult sau mai putin politicos, dar cu siguranta ferm.

In PDL <personname productid='se apropie ziua cutitelor' w:st='on' /><personname productid='se apropie ziua' w:st='on' />se apropie ziua</personname /> cutitelor</personname /> lungi. Din departare se aude deja zgomotul pe care-l face tocitoarea ce da ascutime instrumentului politic de baza. Iar dl Branza sta la coada cu panoplia din dotare …

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3241.phtml