Publicat: 25 Aprilie, 2013 - 13:19

Unul câte unul, şobolanii portocalii părăsesc barca. În cală nu mai e nimic de ronţăit, iar pe punte domneşte dezordinea. La cârmă, Blaga încearcă că evite micii gheţari colţuroşi pe care scrie cu vopsea “Forţa Civică”, “Mişcarea populară”, “PNŢCD” şi “Iniţiativa România liberă”, pe care stau cocoţaţi câţiva speriaţi. La pupa, o cucoană blondă şopteşte ceva neinteligibil celor adunaţi în jurul său, făcând semn cu mâna spre zona în care nu se zăreşte încă pământul. Când trec pe lângă un promontoriu pe care se află un castel îmbrăcat în verdeaţă, zăresc la un balcon un tip cu un banner pe care scrie: “Mi-e ruşine că am fost membru al unui astfel de partid!” În fundal, apare un tip chel care îl mângâie protector pe creştet…

În această atmosferă de linişte tensionată, se produce zgomotul unei explozii. Din fumul emanat îşi face apariţia, cu hainele curgând zdrenţe de pe el, un individ care zbiară să fie auzit de toată lumea: Demisionez! Rămân independent!

Se produce rumoare. Membrii echipajului sunt nedumeriţi. Nu-l recunosc pe individ. “Cine e?” – se întreabă unul pe celălalt? În final, un matelot mai bătrâior, se scarpină în creştet şi oftează: “Cum, nu ştiţi cine e? Păi voi l-aţi pus ministru! La Telecomunicaţii. A stat pe acolo vreme de un an!”

Nedumerirea creşte exponenţial. Nimeni nu şi-l aminteşte. Nici măcar cei care l-au propus în ultimul cabinet Boc. Acela cu papagalii puşi în locul lor de către “greii” care au fost determinaţi să demisioneze pentru imaginea publică.

Valerică Vreme! Fost şef pe la telefoane, în Oneşti. Ajuns ministru în locul saltelarului Sandu, cel cu site-ul de milioane de euro! De când a venit şi până a plecat nu a făcut nimic. N-a avut timp din cauza hormonilor care s-au răstit în el printr-un amantlâc târziu. Cu secretara.

Puţină lume din minister îl cunoştea. Majoritatea nu-l ştiau nici cum arată. Se ciocneau de el pe coridoare fără să-i zică nici pardon. A fost funcţionarul model, care n-a greşit pentru că nu a avut cum, nefăcând nimic. De aceea a şi fost revoltat când a venit guvernul Ungureanu şi l-au dat jos din scaun.

Cum-necum, în aceeaşi discreţie totală, a mai câştigat un mandat de parlamentar, la redistribuire, şi a frecventat parlamentul cu aceeaşi maximă discreţie. Până în ziua în care, într-un elan nestăvilit, a dat lumii vestea cea mare: demisionează din partid! De ce? Păi cum de ce? E nemulţumit de politica pe care o duce acesta…

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

„Cartoful” Hayssam

Punctul pe Y / miercuri 18 noiembrie 2009 Nr: 2905

„Cartoful” Hayssam

Este, desigur, greu de crezut ca aparitia volumului la care au colaborat un procuror dat afara si un ziarist de afara este o simpla intamplare. Ca acum s-a terminat procesul de productie al cartii si ambii n-aveau ce face decat sa-i dea drumul pe piata. Ca momentul a fost atent premeditat o dovedeste pana si faptul ca dl. Gaetan - ginerele unei foste candidate la presedintie - a adus intregul tiraj cu bagajele sale de la avion, de teama unor sabotaje ale slujitorilor puterii.

Dintr-un anumit punct de vedere scopul a fost atins. Scandalul a ajuns la cota maxima, punand pe jar floarea comentatorilor pro sau contra. Presedintele Basescu a reactionat in maniera cunoscuta, de pe scarile Cotrocenilor, adresand tarii mesajul sau de avertisment si dand in vileag manevra oculta. Astfel de lucruri s-au mai intamplat de-a lungul campaniilor electorale si ele fac parte din strategiile pe care le utilizeaza un staff. Singura diferenta este ca de data asta li se intampla celor care altadata beneficiau de rezultatul acelorasi demersuri. Intr-un fel e bine ca protagonistii incearca pe propria piele efectele unor operatiuni care numai curate nu pot fi calificate.

Nu cred ca impactul acestui episod va fi unul major si zvonul sau se va stinge cand va aparea urmatorul. Cred insa ca trebuie luat aminte asupra catorva lucruri.

„Afacerea Hayssam” este un cartof fierbinte, pe care protagonistii il paseaza de la unii la altii. Considerat initial omul pesedistilor (doar a voiajat in avion cu Iliescu, nu-i asa?) el se dezvaluie insa a fi actionat ca sirianul impartial, contribuind electoral pe toate fronturile. A facut ceea ce fac majoritatea oamenilor de afaceri nedispusi sa riste businessul mizand pe o singura carte. Ea ii frige acum pe toti cei care au lasat-o in coada de peste, sperand ca uitarea se va asterne asupra sa. Si s-au inselat. Pentru ca intrebarile lasate fara raspuns revin acum in forta. Si sunt multe. Cea mai acuta ramane fuga sirianului, daca se poate spune asa. Cum a fost posibil ca un om acuzat de una dintre cele mai grave culpe sa-si ia talpasita in liniste, de sub nasul tuturor serviciilor secrete sau nu? Putea sa se intample asta fara un ordin de sus? (Nastasiu zice ca nu!). Cine l-a trimis pe Nastasiu, acuzatorul, sa ceara instantei eliberarea lui Hayssam? (La asta n-a prea raspuns nici Nastasiu). S-au platit sau nu milioanele de rascumparare? A existat vreo intelegere „didactica” legata de viitorul lui Hayssam? S-au facut sau nu presiuni asupra procurorilor de a da o anumita solutie, agreata la varf? De ce s-au securizat documentele pe o perioada atat de lunga?

La niciuna dintre aceste intrebari nu s-au dat raspunsuri credibile, argumentate. S-au facut doar afirmatii si s-au lansat acuze. Iar cartoful ramane la fel de fierbinte.

Cea mai grava chestiune este insa aceea a statutului functionarilor publici, care sunt procurorii. In mod, probabil, intentionat, activitatea si limitele actiunilor lor nu au fost clar reglementate. Si iata ca este posibil ca date ce ar trebui sa fie protejate de legea secretului sunt puse pe taraba ca la piata. In beneficiul celor care pot sa profite de ele si acre nu se sfiesc sa o faca.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3092.phtml