Publicat: 11 Aprilie, 2013 - 11:36

Iau la întâmplare câteva ştiri din ultimele zile: la Spitalul „Grigore Alexandrescu”, doi medici au fost reţinuţi pentru că au condiţionat intervenţia chirurgicală pentru trei copii de primirea şpăgii. În buzunarele medicilor au fost găsite 60 milioane, recolta zilei care era abia la început.

La un muzeu de artă din Tg. Mureş s-a constatat că nu mai puţin de 18 lucrări valoroase au fost înlocuite cu falsuri de către administratorul instituţiei, originalele fuseseră vândute unor colecţionari care n-au pus întrebări.

La două laboratoare de analize medicale private s-a descoperit o fraudă de milioane de euro prin completare de acte false şi efectuarea de analize formale, inclusiv pentru decedaţi, pe bază de trimiteri fictive de la mai mulţi medici.

Şi una de ultimă oră: un control efectuat la CONPET a depistat cheltuieli de procotol de peste un milion de lei.

Excepţii, s-ar putea spune. O societate ca şi o persoană, poate să aibă defecte sau boli, dar întregul organism funcţionează după regulile de bază. Funcţionează organismul nostru social după toate aceste reguli? Teamă mi-e că nu. Am sentimentul – dificil de confirmat, pentru că o analiză exhaustivă este greu de făcut fără a altera funcţiile de bază – că aşa se întâmplă în general, nu în particular.

Că apropae toţi medicii – prost plătiţi, ştim – îşi iau şpaga, unii pretinzând-o, alţii acceptând-o. Că nu poţi fi sigur pe diagnoza din unele analize medicale decât dacă urmăreşti, pricepându-te, tot procesul; altminteri te trezeşti sănătos tun când tu ştii bine ce şi cât te doare.
 
Că nu există, poate, muzeu cu lucrări valoroase în care mai puţine sau mai multe dintre acestea să nu fi fost subtilizate sau înlocuite pe furiş sau de conivenţă cu superiorii care şi-au luat şi ei partea.

Poate, de exemplu, cineva să garanteze că toate mărcile poştale valoroase sunt la locul lor, în sertarele Romprest Filatelia, după tot ce s-a întâmplat pe acolo, în condiţiile tentaţiei unor valori mari în volume minuscule? Ce contabil ar şti cum să verifice acest aspect?

Fiecare revelaţie de acest fel ar trebui să fie un semnal de alarmă şi un diagnostic pentru întreaga ramură din care face parte entitatea. Suntem în prezenţa unui cancer social generalizat în care corupţia şi hoţia n-au mai lăsat nici un „membru” sănătos, neafectat.
 
Indiferent de pe ce colţişor se ridică un văl de suspiciune, acesta lasă să se întrevadă perspectiva alterării întregului.

Ce e de făcut? Desigur, o justiţie corectă şi marcată de celeritate poate rezolva o parte a problemei. Grosul ţine, însă, de educaţie, de mentalitate, de rigurozitate, elemente care se depreciază în timp şi nu pot fi refăcute peste noapte.

De undeva, însă, trebuie început.

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Echilibrul si echilibristica CNA

Punctul pe Y / smbt 21 noiembrie 2009 Nr: 2908

Echilibrul si echilibristica CNA

CNA a amendat cinci posturi de televiziune pentru „dezechilibru in emisiunile de dezbateri sau promovare a candidatilor”, cu cateva mii de lei. Rezulta din aceasta ca vigilentul Consiliu National al Audiovizualului nu cheltuie degeaba banii contribuabilului, ba mai vine si cu un castig, veghind la respectarea normelor impuse prin lege.

Ce vrea sa insemne „dezechilibrul” pe care-l reclama CNA-ul? Ca unele posturi - cele cu responsabilitati in zona politicului - nu i-au pus pe candidati (sau pe sustinatorii lor) pe cantar pentru a asigura o egalitate perfecta, ramanand ca doar votul popular sa decida cine e mai bun.Prin masurile pe care le ia in ultima vreme, CNA devine o institutie tot mai anacronica si mai caraghioasa, prin pretentiile de politist al presei audiovizuale pe care si le aroga. Compus din oameni trimisi acolo de partide ca sa ia o leafa buna fara prea mult efort, CNA este el insusi un model de dezechilibru si de lipsa de obiectivitate, deciziile sale reflectand doar o tendinta care, intr-un moment sau altul, circumstantial de regula, se dovedeste dominanta. Pe vremea PSD-ului, prin fostul presedinte, Ralu Filip, CNA a fost un instrument docil al puterii social-democrate. Apoi, in guvernarea liberala, a devenit un sustinator fervent al acesteia, pentru ca acum sa fie trup(uri) si suflet(e) de partea zonei portocalii a spectrului, aparandu-l din rasputeri - cu amenzi si cu mustrari - pe presedintele in exercitiu.Dintr-un organism de reglementare in domeniu, Consiliul a facut pasi seriosi in directia instaurarii unui nou tip de cenzura. Chestia cu „echilibrul” ar trebui sa fie valabila in cazul televiziunii si radioului publice. Acolo, intr-adevar, se poate pretinde echidistanta in prezentare si promovare, pentru ca este vorba de buget si de bani ai contribuabililor. Dar ce rost are in cazul televiziunilor comerciale? E ca si cum ai obliga magazinele de confectii sa vanda doar tricouri - in campanie, sau pe cele de delicatese sa se rezume la parizer. Cum poti sa-l echilibrezi pe Basescu cu Potarca? Sau pe Geoana cu Cernea? Cum evaluezi, corect, zona politica din care vine Oprescu? In ce mod se poate asigura echilibrul comentariilor, cand un partid iti trimite la dezbateri persoane bune de gura (sau, unele, chiar cu probleme de comportament), iar altul personaje normale? Si de ce sa fie echilibrat un post care are interese - sau optiuni - intr-o anumita parte a spectrului?Ma intreb, de multe ori, ce pazesc cei de la CNA, atata timp cat ecranele sunt invadate de trivialitate si vulgaritate, fara ca cineva sa para deranjat de acest lucru. Acolo - unde nu e vorba de politica - nu e nevoie de echilibru? Si de decenta? De ce sa le-o ceri numai politicienilor si celor care ii promoveaza? De ce sa nu cerem echilibru (si decenta) insasi institutiei care ar trebui sa le asigure?

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3096.phtml