Publicat: 22 Mai, 2015 - 13:11

Viktor Orban şi-a pus în cap Uniunea Europeană prin intenţia de a modifica (şi el!) Codul Penal şi de a reintroduce pedeapsa cu moartea. Pentru o Europă a celor mai stranii formule de toleranţă, acest lucru este similar cu fluieratul în biserică şi Orban e ameninţat cu excomunicarea. Căpos cum îl ştie deja un întreg continent (plus America!) acesta nu se va lăsa, cum nu s-a lăsat nici în alte situaţii în care a refuzat să se alinieze, cuminte, directivelor venite de la Bruxelles sau de la Washington.

În argumentarea intenţiei sale, premierul maghiar pleacă de la un caz recent, în care o vânzătoare de la un magazin a fost ucisă cu sânge rece pentru câteva zeci de forinţi. O crimă fără absolut nici o raţiune, izvorâtă doar din lipsa de frică faţă de urmările unui astfel de gest.

Pentru noi, românii, crima asta are o conotaţie aparte: ea ne reaminteşte cazul handbalistului Cosma, ucis într-o altercaţie banală, de un ţigan interlop pe care justiţia s-a chinuit ca să-l aducă în instanţă şi să-l condamne la o pedeapsă care pentru el este, foarte probabil, un fel de vacanţă plătită de stat şi din care va ieşi mai devreme sau mai târziu pentru a-şi relua apucăturile.

Numărul tot mai mare de astfel de întâmplări tragice l-a făcut pe Orban să se gândească la o măsură menită măcar să descurajeze astfel de porniri.

Vă veţi întreba dacă nu cumva este un model de lipsă de civilizaţie, specifică Estului sosit prea târziu la masa democraţiei. Probabil că în ţările dezvoltate astfel de lucruri se întâmplă mai rar, şi perfecţionarea mecanismelor juridice – în special cele de apărare – face ca sancţiunile să poată fi date cu dificultate. Nu încape îndoială că în memoria colectivă stăruie amintirea condamnărilor la moarte din lagărul comunist care vizau disidenţe politice sau răfuieli de partid. Pentru noi, românii, condamnările acestea au devenit cu adevărat odioase atunci când dictatura le-a folosit ca instrument de reprimare a delictelor economice – sabotarea economiei naţionale. Personaje ca Ştefănescu au plătit cu viaţa pentru că au falsificat vinul, iar nişte nenorociţi flămânzi de prin Bărăgan au fost împuşcaţi pentru furtul unor porci. Mai puţin şocantă a fost condamnarea lui Râmaru (controversată şi astăzi) pentru un delict – odios, e adevărat – de drept comun. N-am nici o îndoială că un referendum pe această temă s-ar solda cu un răspuns afirmativ şi în România. Observaţia lui Orban, că atunci când s-a anulat această pedeapsă, populaţia nu a fost consultată, ci s-a implementat ca o directivă obligatorie, cu motivaţia că într-o lume civilizată aşa ceva nu mai este de acceptat este rezonabilă. Dar şi Statele Unite fac parte din eşalonul civilizaţiei, iar acolo pedeapsa a rămas valabilă în numeroase state, pentru motive identice cu cele invocate de Orban.

Pedeapsa cu moartea este una, doar, dintre problemele „solidarităţii” europene care merită să fie puse în discuţie, într-un spirit cu adevărat democratic. Altminteri vom constata că am înlocuit o dictatură de tip comunist cu una de tip comunitar.   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Renumararea steagurilor

Punctul pe Y / mari 15 decembrie 2009 Nr: 2932

Renumararea steagurilor

Daca ar mai fi trait Caragiale, cu siguranta ca ar fi facut corecturi serioase capodoperei sale 'O scrisoare pierduta'. In primul rand, n-ar mai fi numit-o asa: i-ar fi zis: 'E-mail-ul pierdut', sau 'Caseta' ori 'CD-ul pierdut'. Pentru ca, nu-i asa, cine mai scrie scrisori in zilele noastre? Care sa se rataceasca la posta si sa ajunga unde nu trebuie?

Cu e-mail-ul e altceva: doar daca ti se sparge parola se poate ajunge la el (cum a facut Cioaca cu calculatorul Elodiei!).

Si actiunea piesei s-ar fi modificat: astfel, castigatorul alegerilor n-ar mai fi fost dl Agamita Dandanache, ci contracandidatul sau, dl Nae Catavencu. Probabil ca s-ar fi facut si alte corecturi: ca sa se dea actiunii un aer de veridicitate mai mare, pe dl Catavencu ar fi putut sa-l cheme Traian, iar pe dl Dandanache - Mircea. Era loc si pentru o Coana Joitica (Coana Lenuta) desi in piesa actuala rolul sau ar fi fost mai redus, de data aceasta. Intriga ar fi fost condusa in sensul in care dl Traian Catavencu, sprijinit (indirect) de prefectul Crin Tipatescu, si cu ajutorul nemijlocit al moftologilor galagiosi din partid (roluri cat se poate de potrivite pentru niste ungureni, patapievicieni, avramesteni, boureni, prigonieni) infrange vointa 'centrului' aliat care-l vrea in functie pe dl Dandanache, cel care tocmai lansase la 'Rasboiu' o casetuta despre cum un candidat aplica o scatoalca unui sustinator, la un miting electoral. Drept urmare, Conu Ionel Trahanache se vede nevoit sa accepte infrangerea candidatului sau, si sa-l declare invingator pe Catavencu. Acum, Caragiale ar mai fi trebuit sa adauge o scena-cheie, in care vine rezultatul exit-poll-ului si, desi Mircica Dandanache isi invoca mama si sare intr-un picior de bucurie ca nu ramane fara coledzi, iar Traian Catavencu mustaceste pentru aplaudacii sai care nu pierdusera vremea, ci facusera o numaratoare paralela. 'Numararea steagurilor' capata si ea o semnificatie deosebita: cand Mircea Dandanache contesta rezultatul final si cere renumararea 'steagurilor' nule, intra in scena dom' Vasile Pristanda, seful de la Interne. Acesta, personaj integru, desi cu renumeratie mica de la Buget, numara corect steagurile anulate si reiese ca tot Traian Catavencu are mai multe. Piesa ar trebui sa se sfarseasca 'en fanfarre', cu proclamarea onorabilului Traian Catavencu - ultra progresist, liberschimbist si antimogulist - ca presedinte, in cadrul unei manifestatii conduse de chiar Mircica Dandanache, cu sula unei casete porcoase in coaste, pusa de moftologul - falit, Patapievici.

Singurul personaj care nu se mai potriveste in varianta aceasta a piesei e Cetateanul Turmentat. El stie cu cine sa voteze pentru viitorul luminos al tarii. I-o spun zi de zi ziarele si televiziunile, cu obiectivitatea garantata de CNA...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3121.phtml