Publicat: 11 Aprilie, 2016 - 12:52
Share

În celebrul său „Dicţionar al Diavolului”, Ambrose Bierce definea în felul următor ambasadorul: „Persoană incomodă, căreia i se dă o leafă bună cu condiţia să stea departe de ţară”.

Este Dan Mihalache un personaj incomod? Cărui criteriu l-a subordonat preşedintele Iohannis când l-a propus (şi l-a acceptat!) pentru funcţia de ambasador în Marea Britanie?
Fost activist PSD în mandatul lui Năstase, Dan Mihalache s-a remarcat atunci prin „denunţarea” vehementă a celor care atentau la imaginea partidului fiind toleraţi de către liderii mai permisivi şi mai puţin devotaţi. Înzestrat cu un puternic simţ al căţărării în funcţii şi demnităţi, a fost extrem de dezamăgit de felul în care era tratat de colegii social-democraţi în special atunci când după un stagiu, ca observatori, la Parlamentul European, Geoană nu l-a mai propus la următoarele alegeri. A demisionat din PSD şi s-a alăturat PNL, în calitate de consilier al lui Crin Antonescu. Guvernarea USL l-a adus în funcţia de secretar general adjunct al Guvernului, de unde a trebuit să plece în urma unei declaraţii imprudente (cum că parteneriatul strategic cu SUA „îl lasă rece”), poposind ulterior, pentru scurt timp, la Senat, ca secretar general. De aici încolo astrele au început să-i surâdă, opţiunea pentru echipa de campanie a lui Iohannis dovedindu-se a nu fi fost una hazardată. Pentru că l-a promovat, împotriva tuturor aşteptărilor, în funcţia de şef al Cancelariei noului preşedinte ales de diaspora.

La Cotroceni, Dan Mihalache s-a remarcat prin câteva gafe, între care aceea devenită celebră a adormirii sale profunde în timpul unei întâlniri bilaterale la vârf, precum şi printr-o serie de contre cu premierul Ponta care îl persiflă cu titulatura de „preşedintele Mihalache”.

Cât de util a fost el pentru cariera politică a preşedintelui? Greu de spus, mai ales că acesta nu a înregistrat momentele memorabile care se aşteptau de la el. Serviciul plat şi inodor al acestora poartă, vrând-nevrând, amprenta echipei sale, prin nimic remarcabilă. Probabil că acest aspect a fost sesizat şi de „patron” care a luat decizia de a-l promova pe Mihalache, principalul responsabil al cursului. Mi-e greu să cred că un preşedinte lipsit de experienţă s-ar fi lipsit bucuros de un om de neînlocuit. Mai curioasă este însă decizia de a-l plasa într-unul dintre cele mai delicate posturi diplomatice. Şi aici nu pot să nu-i dau drepturile lui Băsescu, care, în pofida faptului că a plasat şi el numeroşi neaveniţi în funcţii cheie, observă că dacă tot trebuia răsplătit cu o funcţie diplomatică, Mihalache ar fi fost mai potrivit pentru una pe undeva prin Africa. La Londra ar fi fost nevoie, mai ales acum, în preajma unor evenimente de importanţă maximă pentru prezentul şi viitorul Uniunii şi – implicit – al României de un profesionist cu experienţă în diplomaţie, zonă în care Mihalache n-a demonstrat până acum nici o abilitate. Ba din contră...     

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Golurile din buzunare!

Punctul pe Y / miercuri 14 iulie 2010 Nr: 3079

Golurile din buzunare!

In urma cu 16 ani, la Cupa Mondiala din America, am organizat, cu colegii de la „Libertatea” (cea de atunci) primele vizionari colective ale meciurilor Romaniei. Am adunat seara de seara, la Teiul studentesc, mii de suporteri care simteau nevoia sa se bucure (sau sa sufere) impreuna, sa retraiasca atmosfera de pe stadioanele indepartate ale Lumii Noi. A fost o veritabila premiera care astazi, iata, practic s-a globalizat. Cateva milioane de spanioli au vizionat finala Campionatului Mondial in pietele publice sau pe stadioane, in conditiile tehnice pe care le ofera era digitala. In 1994 reusisem cu mare dificultate sa gasim un videoproiector disponibil, iar despre calitatea vizionarii nu vreau sa mai comentez. Dar asta n-a contat pentru miile de romani care asteptau atunci de la fotbal revansa pe care se parea ca nici Revolutia nu le-o poate oferi.

Anul 1994 a fost si ultimul din cartea recordurilor fotbalului romanesc, a carui explozie majora s-a consumat in 1988, odata cu castigarea finalei Cupei Campionilor Europeni de catre Steaua. A fost inceputul sfarsitului, o generatie de sportivi de exceptie stingandu-se treptat. Le-au luat locul nu alti fotbalisti dotati, ci negustorii fotbalului - „finantatorii”, antreprenori, procuratori care au transformat campionatul intern intr-o parodie cu castigatorii desemnati pe sub masa si cu aranjamente de culise fara perdea. Stadioanele s-au golit treptat, s-a golit si rezerva de fotbalisti de vanzare si iata ca am ajuns ca la marile cluburi europene, cele care fac legea in fotbal, sa nu mai joace decat Chivu. Acelasi Chivu, care alaturi de Lobont joaca intr-o sceneta comerciala penibila, in care sunt simpli spectatori ai marelui eveniment african, la o bere ...

Cat este de important fotbalul pentru moralul unei natiuni s-a vazut limpede cu aceasta ocazie. Defilarea de super-VIP-uri din tribunele stadioanelor sud-africane, numarul mare de spectatori, angrenarea emotionala a tuturor segmentelor societatii au facut ca pentru o luna macar, cei care si-au pus sperante de diferite calibre in capricioasa minge „Jabulani”, sa mai uite de criza si de efectele sale. A fost un soi de armistitiu, in timpul caruia previziunile sumbre au lasat locul optimismului contagios al stadioanelor. Nu stiu cat de puternic a fost impactul asupra noastra, in conditiile in care n-am mai avut de ce sa ne implicam sufleteste, dar cred ca cei vreo trei milioane de romani care au urmarit finala au incercat ca macar pentru cele 120 de minute dramatice sa nu se mai gandeasca la taierea lefurilor, la cresterea TVA, la efectele inundatiilor si la incoerentele strigatoare la cer ale unor oameni care n-ar avea loc sa joace nici in divizia „Onoare” (chiar cu atat mai putin) a politicii.

Campionatul mondial a trecut, finala a ramas in amintiri si noi ne intoarcem la miutele noastre de fiecare zi si la incapacitatea cronica a „jucatorilor” nostri de a marca altceva decat goluri in buzunare .... Ale noastre nu ale lor ...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3269.phtml