Publicat: 28 Mai, 2013 - 14:22

Suporterii atitudinii lui Andrei Chiliman s-au situat, de regulă, în tabăra PDL. Mă refer la alţii decât participanţii la semi-puciul creării platformei  „România Liberală” – un soi de partiduleţ antiliberal (sau, cum spun puciştii: antiAntonescu!) în interiorul (?!) PNL.

Dacă n-ar fi tristă – din motivul de-acum clasic al ruperilor liberale, încă din cele mai vechi timpuri moderne, în aripi, aripioare şi partide neo sau ne-liberale - chestiunea ar putea să apară comică. Obstinaţia cu care disidenţii din Sectorul 1, asistaţi semi-moral de Tăriceanu (adică până la limita implicării directe) încearcă, de mai bine de un an, să-i convingă pe liderii partidului să-i dea afară, devine de-a dreptul comică. Pe de o parte, aceştia se dedau la toate provocările posibile, pe de alta, Antonescu îi mustră doar verbal, amânând mereu o decizie: ultima „revoltă” din interiorul PNL a avut loc când, sub oblăduirea lui Băsescu, iritat de politica de „independenţă” a lui Tăriceanu, un grup de liberali fruntaşi – incomparabili mai vizibili decât Moisescu, Tuşa şi Chiliman – s-au desprins formând partiduleţul de tranziţie spre PDL, intitulat (pentru scurtul timp cât a existat) PLD. Apoi respectivii – între care Stolojan, Flutur, Muscă şi alţii – au devenit democraţi sadea, având încă înainte de rupere această soluţie finală.

Ce soluţie au acum disidenţii excluşi din PNL? Ce alternativă? Cu „platforma” lor nu vor face nici o scofală. Ar putea să o transforme în partid, dar cu un succes asemănător celui al lui Ungurean, cu Forţa sa Civică lipsită de vlagă. Să se ducă la PDL? De ce? Ce avantaje le poate oferi un partid aflat în derivă, care luptă pentru supravieţuire? Sau „Mişcarea Populară”? O iluzie prea mare chiar şi pentru un personaj de calibrul lui Băsescu.

Atunci? Lupta din interior, pentru nobilele idealuri liberale s-a cam terminat. Va putea fi dusă doar din exterior. Ce alţi liberali cu autoritate va putea racola platforma chilimană, care nu poate oferi nimic din ceea ce oferă un partid aflat la putere? O contribuţie la „coagularea” Dreptei? Cine cu cine se va coagula, şi cu ce rezultat? Ce-ar putea da mai mult decât a dat la ultimele alegeri o combinaţie Ungureanu-Neamţu-Pavelescu, cărora li s-ar adăuga Preda (şi mai cum?) plus câţiva dintre acoliţii Elenei Udrea? Ponderea acestora s-a văzut din efectul pe care l-a avut alianţa disperată cu care s-a prezentat PDL-ul în alegeri, renunţând la nişte mandate pentru oamenii săi, în favoarea unor perdanţi din start.

Excluderea disidenţilor mi se pare un fapt aproape normal în condiţiile unei elementare discipline de partid. Când nu mai împărtăşeşti anumite convingeri, o anumită linie, şi nici nu reuşeşti să o impui pe a ta, eşti liber să pleci. Sau, dacă nu pleci, să fii ajutat.

Este exact ceea ce s-a întâmplat luni, iar refrenele cu „metodele staliniste” ale lui Antonescu nu mai pot impresiona pe nimeni. Şi nici nu pot determina vreo reacţie în sânul unui partid în care majoritatea este mulţumită de condiţia prezentă.   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Boicotul presei

Punctul pe Y / vineri 17 iulie 2009 Nr: 2812

Boicotul presei

Faptul ca reprezentantii unor publicatii - recte televiziuni - nu sunt primiti in avionul prezidential este aproape fara precedent. Chiar daca motivul invocat este acela ca nu mai erau locuri. N-au fost locuri, insa, exact pentru acele posturi care, in ultima vreme mai ales, s-au dovedit a fi constant critice la adresa presedintelui.

Sa lamurim, insa, mai intai, ce e cu povestea asta cu avionul prezidential.

Chiar unii dintre cei lasati acum pe pista au clamat adesea, cu agresivitate, la adresa 'mitei' la care s-ar fi dedat predecesorii domnului Basescu care luau la bord jurnalisti alesi 'pe spranceana'.

Tot atunci, argumentul invocat acum, ca de fapt jurnalistii isi platesc toate cheltuielile din buzunarul redactiilor si ca unica favoare era aceea de a umple locuri care si asa ar fi ramas goale, cu reprezentanti ai mass-media, nu prea era luat in seama.

Iar solutii alternative pentru ca presa din tara sa poata oglindi activitatile prezidentiale internationale n-ar prea fi, pentru ca mai ales acum, la vreme de criza, putine redactii - cu exceptia posturilor publice care au si obligatia, dar si capitolul bugetar aferent - si-ar putea permite asemenea cheltuieli de pe urma carora nu s-ar alege cu mare lucru. Pentru ca accesul presei este strict limitat la manifestarile oficiale si unicele ocazii in care presedintele mai poate fi descusut sunt tot in avion, la intoarcere. Insotind de-a lungul timpului delegatii oficiale, in calitate de jurnalist, mi s-a intamplat nu o data sa nici nu apuc sa-l vad pe presedinte - indiferent care a fost acesta.

Asadar, ca sa recapitulam: domnul Basescu restrictioneaza absurd accesul presei exact acolo unde domnia sa are tot interesul sa fie prezenta.

Ce s-ar intampla daca, dupa toate 'injuraturile' si acuzatiile aduse presei, aceasta ar fi solidara si ar intra in greva, nerelatand nimic despre presedinte? Ar fi o chestie sinonima cu... inmormantarea sa publica. Practic, domnia sa n-ar mai exista, in absenta cutiei de rezonanta a actiunilor sale. Culmea absurdului o constituie insa si faptul ca toate atacurile prezidentiale la adresa presei sunt difuzate de presa insasi! Care il serveste dublu, transmitand poporului in extenso, care sunt nemultumirile acestuia. As merge chiar mai departe si as afirma ca, fara presa, Traian Basescu n-ar fi devenit niciodata ceea ce este astazi. Intreaga sa cariera politica este una de vorbe, nu de fapte. Haideti sa facem un test rapid: sa enumeram doua - trei dintre realizarile concrete ale presedintelui ca ministru al Transporturilor, Primar General al Capitalei sau presedinte de partid si de tara, in afara de vorbe, scandaluri si atacuri! Nu-i asa ca va este greu? Pana si celebrul sau slogan 'Aici sunt banii dumneavoastra' ramane fara obiect in absenta subiectului.

Deci: ultimul atac la adresa presei nu constituie altceva decat bifarea unui nou punct din strategia agresiva a presedintelui si o manevra de abatere a atentiei publicului de le miezul 'scandalului Ridzi' - deturnarea de fonduri publice in folosul odraslei prezidentiale. Or nu presa este cea care a 'stimulat'-o pe doamna Ridzi sa actioneze in acest mod regretabil...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-2687.phtml