Publicat: 8 Aprilie, 2013 - 12:52
Share

La două săptămâni după ce democrat-liberalii şi-au ales şeful, împotriva indicaţiilor primite “de sus”, organigrama partidului a fost completată cu restul funcţiilor de conducere. De data aceasta, doar 600 (faţă de 5000 la etapa precedentă) de delegaţi au votat cine să fie prim-vicepreşedinte, vicepreşedinte şi secretar general. Cea mai liniştită candidatură a fost cea a lui Gheorghe Flutur, care n-a avut contracandidat. Atmosfera în care s-au desfăşurat alegerile pentru CNC-ul pedelist a fost de data aceasta cu totul alta.

Dacă acum două săptămâni Elena Udrea a provocat un scandal cât casa, acuzându-şi oponentul (pe colega Macovei nici n-a mai băgat-o în seamă, deşi voturile obţinute de aceasta, cu mult peste popularitatea de care se bucură ar fi constituit un motiv de nedumerire) de fraudă şi cerând imperativ anularea scrutinului, de data aceasta a fost aproape nefiresc de constructivă. De altfel, semnalul de pace fusese deja dat la vreo trei zile după alegeri, când a anunţat că problema e închisă şi nu mai are nici o pretenţie, nedorind să “rupă” partidul.

Deşi partizanii săi au suferit şi de această dată un eşec usturător -  doar Roberta Anastase şi Ioan Oltean obţinând funcţii de vicepreşedinţi – aripa perdantă a manifestat o surprinzatoare resemnare, însăşi lidera declarând că obiectivul lor nu va fi să provoace o disidenţă în partid, ci să lupte împotriva duşmanului comun.

De unde atâta înţelepciune şi resemnare la o grupare umilită pur şi simplu de refuzul majorităţii de a mai da satisfacţie comenzilor liderului spiritual care, ofuscat, s-a lepădat de tot partidul?

De partea cealaltă, în aceste două săptămâni, s-au petrecut câteva evenimente pe derulare rapidă. Mai întâi consilierul prezidenţial, Diaconescu a anunţat înfiinţarea Fundaţiei “Mişcarea Populară”, a cărei titulatură fusese înscrisă încă din urmă cu doi ani de către fiica preşedintelui , Ioana Băsescu. După câteva zile s-a anunţat că a fost găsit şi viitorul preşedinte al Fundaţiei: un sociolog cvasinecunoscut, profesor universitar, neinfectat politic. Iar a doua zi după ce PDL şi-a format noua echipă, Fundaţia a fost lansată public, mentorul său participând doar la şpriţul de după reuniunea unde a afirmat că nădăjduieşte să aibă în viitor un sprijin din partea acestei entităţi care, la nevoie, ar putea deveni chiar partid politic.

Este greu să nu faci o legătură între cuminţirea bruscă a Elenei Udrea şi apariţia intempestivă a “fundaţiei”. Şi să nu te gândeşti că “aripa Udrea” din PDL nu va face altceva decât să aştepte semnalul “căpitanului”, pentru a abandona corabia portocalie şi a se transborda în barca “mişcării.” Până atunci membrii săi pot lucra în secret la “săparea” edificiului abandonat de preşedinte, pregătindu-se pentru momentul în care visul băsescian poate deveni realitate: Udrea preşedinte!

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Libertatea cuvantului

Punctul pe Y / luni 05 iulie 2010 Nr: 3072

Libertatea cuvantului

La o recenta dezbatere prilejuita de aparitia ultimei carti semnate de Ion Iliescu - 'Dupa 20 de ani' - profesorul Ion Scurtu trecea in revista cateva lucruri legate de impactul pe care momentul 22 Decembrie 1989 l-a avut asupra societatii romanesti contemporane.

Cu rigoarea proprie omului de stiinta, reputatul istoric mentiona faptul ca desi bilantul celor doua decenii trecute nu este comparabil - prin rezultate - cu momente asemanatoare din istoria Romaniei (si profesorul Scurtu amintea cei 20 de ani interbelici), nu poate fi contestata importanta pe care a avut-o si o are cucerirea aproape instantanee, in cazul Romaniei, a catorva libertati fundamentale, printre care cea mai importanta ramane libertatea cuvantulu.

Intradevar: dupa lunga domnie a arbitrarului si a bunului plac, dupa cenzura severa aplicata intregii populatii, romanii s-au trezit deodata ca pot sa spuna ceea ce gandesc.

De aici pana la excesele unei libertati necontrolate si necontrolabile n-a fost deat un pas, iar granita este depasita sistematic si astazi.

Dar nu aceasta este problema principala: intre libertatea cuvantului si exigentele civilizatiei se pot realiza acorduri trainice pe baza unor reglementari judicioase. Chestiunea pe care dorea sa o aduca in discutie profesorul Scurtu era urmatoarea: la ce ne foloseste aceasta libertate, atata timp cat ea nu genereaza dialog? Ajungem sa vorbim cu totii si sa nu asculte nimeni, intr-o harmalaie din care ratiunea nu mai poate distinge nimic. Am avut parte, recent, de o ilustrare sugestiva a acestui soc: protestele societatii civile, in legatura cu unele proiecte considerate abuzive ale Guvernului, s-au irosit in van. Masurile de asuteritate au fost adoptate in absenta unui dialog real. Ba, mai mult, s-au manifestat tendinte autoritariste care nu mai au legatura cu un autentic sistem democratic. Atat invocarea Articolului 65 din Constitutie, in relatie cu aplicarea masurilor de austeritate, ca un 'remediu' al reactiilor posibile (este acolo vorba despre 'restrangerea temporara a unor drepturi'), cat si recent elaboratul document al CSAT vizand amenintarile la adresa securitatii nationale venite din partea presei reprezinta momente grave de afectare sau anulare a unor libetati fundamentale. Este, plastic vorbind, un pumn pe care o autoritate aflata in impas, il pune in gura celor care exprima puncte de vedere contrare unui anumit curs politic. Niciodata in cei 20 de ani trecuti de la Revolutie nu s-a recurs - chiar sub forma voalata a atentionarii - la asemenea tentative brutale de reglementare, cu atat mai bizare intr-o Romanie care acum face parte dintr-o comunitate ce pune la baza existentei si functionarii sale exact acele principii care contravin acestor intentii.

O presa libera, neingradita, este principala garantie a democratiei. La fel ca si posibilitatea individului de a se exprima fara teama ca va avea de suferit de pe urma afirmatiilor sale sau a convingerilor sale. Si intr-un caz si in altul, statul este obligat sa gaseasca caile necesare pentru a dialoga, pentru a convinge sau pentru a renunta la acele demersuri si orientari ce contravin contractului social dintre guvernanti si guvernati.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3262.phtml