Publicat: 7 Februarie, 2013 - 13:03

În februarie 2010 s-a constituit Uniunea Social Liberală. Era cea de-a doua alianţă electorală din istoria mdernă, după “Dreptate şi Adevăr”, formată în 2003. Câteva asemănări şi deosebiri dintre cele două experienţe politice se impun.

În primul rând, ambele vizau un succes electoral, în faţa partidelor care dominau autoritar peisajul: PSD-ul în 2005 şi PDL-ul în 2010. Dar dacă scorurile din sondaje reunite în 2005 nu dădeau mari şanse alianţei DA, nu acelaşi lucru se petrece în cazul USL. Considerate ambele formaţiuni de dreapta (PNL şi PD), nu aduceau împreună la momentul formării, mai mult de 20 de procente. Obiectivul câştigării alegerilor părea greu, sau imposibil de atins. Alianţa s-a format în condiţiile unei parităţi de 2 la 1, care respecta, în linii mari, proporţionalitatea reală. În momentul formării Alianţei DA, partidul de guvernământ era în plină formă, unele sondaje creditându-l cu peste 50% dintre opţiunile de vot. “Motorul” alianţei adversare era la acel moment, încăpăţânatul lider democrat, Traian Băsescu, cel care avea să preia conducerea de facto, după defecţiunea lui Teodor Stolojan. De aici înainte s-a produs o evoluţie cel puţin curioasă, în care PSD-ul pierdea puncte, iar DA câştiga, ambele procese părând inexplicabile.

Semnalul căderii finale aveau să-l dea alegerile locale, în care PSD a obţinut mai puţin decât se aştepta, şi datorită aruncării în luptă, la acest nivel, al principalelor resurse umane democrate. A fost strategia lui Băsescu, de a câştiga această rundă ce avea să pregătească terenul pentru generale şi prezidenţiale. Că, în final, Alianţa DA nu a obţinut suficiente voturi pentru a forma guvernul şi a fost nevoită să recurgă la “soluţii imorale”, este o poveste de-acum cunoscută, cum la fel de cunoscut este şi “miracolul” câştigării mandatului prezidenţial de către Băsescu, la “mustaţă”, cu voturi fabricate în diaspora.

La doi ani de la formare, alianţa DA să se rupă în mod spectaculos, pe fondul disensiunilor dintre preşedintele democrat şi premierul liberal, prin eliminarea de la guvervare a democraţilor.

Alianţa USL s-a format într-un context istoric diferit. Ea fusese precedată de o colaborare tacită între cele două partide, după excluderea democraţilor. S-a consolidat la alegerile prezidenţiale din 2009, când Antonescu a încercat să rupă din electoratul lui Băsescu în favoarea lui Geoană. A căpătat o anume identitate după ieşirea PSD-ului de la guvernare şi intrarea în opoziţie, pe baza unei relaţii personale strânse între Geoană şi Antonescu. Turbulenţele din PSD, soldate cu înlocuirea lui Geoană cu Ponta n-au făcut decât să convingă ambele tabere că Băsescu nu poate fi înfrânt decât printr-un efort conjugat. Semnarea acordului, în condiţiile de paritate – dezavantajoase pentru PSD – a avut darul de a consolida acordul, ca şi împărţirea frăţească a beneficiilor viitoare: Antonescu – preşedinte, Ponta – Guvernul. Spre deosebire de predecesoarea sa, alianţa USL a dat din timp semnalul unei victorii consistente, pe care căderea guvernului Ungureanu n-a făcut decât să o anticipeze.

După doi ani de existenţă şi după partajul victoriei în alegeri, alianţa USL rezistă. Chiar şi în faţa turbulenţelor din PNL, unde disidenţii nu par a avea suficientă forţă pentru a-l da jos pe Antonescu. Liderii liberali aşteaptă cu mai mult interes ieşirea naturală a acestuia din dispozitiv, la alegerile prezidenţiale, pentru a tranşa o nouă conducere. Ferm instalată la comenzile puterii executive, cu o majoritate parlamentară aproape fără precedent, alianţa USL este îndreptăţită să creadă că va influenţa hotărâtor destinul politic al României, înscriindu-se ca cel mai de succes experiment electoral al ultimilor 23 de ani.    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

„Cartoful” Hayssam

Punctul pe Y / miercuri 18 noiembrie 2009 Nr: 2905

„Cartoful” Hayssam

Este, desigur, greu de crezut ca aparitia volumului la care au colaborat un procuror dat afara si un ziarist de afara este o simpla intamplare. Ca acum s-a terminat procesul de productie al cartii si ambii n-aveau ce face decat sa-i dea drumul pe piata. Ca momentul a fost atent premeditat o dovedeste pana si faptul ca dl. Gaetan - ginerele unei foste candidate la presedintie - a adus intregul tiraj cu bagajele sale de la avion, de teama unor sabotaje ale slujitorilor puterii.

Dintr-un anumit punct de vedere scopul a fost atins. Scandalul a ajuns la cota maxima, punand pe jar floarea comentatorilor pro sau contra. Presedintele Basescu a reactionat in maniera cunoscuta, de pe scarile Cotrocenilor, adresand tarii mesajul sau de avertisment si dand in vileag manevra oculta. Astfel de lucruri s-au mai intamplat de-a lungul campaniilor electorale si ele fac parte din strategiile pe care le utilizeaza un staff. Singura diferenta este ca de data asta li se intampla celor care altadata beneficiau de rezultatul acelorasi demersuri. Intr-un fel e bine ca protagonistii incearca pe propria piele efectele unor operatiuni care numai curate nu pot fi calificate.

Nu cred ca impactul acestui episod va fi unul major si zvonul sau se va stinge cand va aparea urmatorul. Cred insa ca trebuie luat aminte asupra catorva lucruri.

„Afacerea Hayssam” este un cartof fierbinte, pe care protagonistii il paseaza de la unii la altii. Considerat initial omul pesedistilor (doar a voiajat in avion cu Iliescu, nu-i asa?) el se dezvaluie insa a fi actionat ca sirianul impartial, contribuind electoral pe toate fronturile. A facut ceea ce fac majoritatea oamenilor de afaceri nedispusi sa riste businessul mizand pe o singura carte. Ea ii frige acum pe toti cei care au lasat-o in coada de peste, sperand ca uitarea se va asterne asupra sa. Si s-au inselat. Pentru ca intrebarile lasate fara raspuns revin acum in forta. Si sunt multe. Cea mai acuta ramane fuga sirianului, daca se poate spune asa. Cum a fost posibil ca un om acuzat de una dintre cele mai grave culpe sa-si ia talpasita in liniste, de sub nasul tuturor serviciilor secrete sau nu? Putea sa se intample asta fara un ordin de sus? (Nastasiu zice ca nu!). Cine l-a trimis pe Nastasiu, acuzatorul, sa ceara instantei eliberarea lui Hayssam? (La asta n-a prea raspuns nici Nastasiu). S-au platit sau nu milioanele de rascumparare? A existat vreo intelegere „didactica” legata de viitorul lui Hayssam? S-au facut sau nu presiuni asupra procurorilor de a da o anumita solutie, agreata la varf? De ce s-au securizat documentele pe o perioada atat de lunga?

La niciuna dintre aceste intrebari nu s-au dat raspunsuri credibile, argumentate. S-au facut doar afirmatii si s-au lansat acuze. Iar cartoful ramane la fel de fierbinte.

Cea mai grava chestiune este insa aceea a statutului functionarilor publici, care sunt procurorii. In mod, probabil, intentionat, activitatea si limitele actiunilor lor nu au fost clar reglementate. Si iata ca este posibil ca date ce ar trebui sa fie protejate de legea secretului sunt puse pe taraba ca la piata. In beneficiul celor care pot sa profite de ele si acre nu se sfiesc sa o faca.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3092.phtml