Publicat: 7 Februarie, 2013 - 13:03

În februarie 2010 s-a constituit Uniunea Social Liberală. Era cea de-a doua alianţă electorală din istoria mdernă, după “Dreptate şi Adevăr”, formată în 2003. Câteva asemănări şi deosebiri dintre cele două experienţe politice se impun.

În primul rând, ambele vizau un succes electoral, în faţa partidelor care dominau autoritar peisajul: PSD-ul în 2005 şi PDL-ul în 2010. Dar dacă scorurile din sondaje reunite în 2005 nu dădeau mari şanse alianţei DA, nu acelaşi lucru se petrece în cazul USL. Considerate ambele formaţiuni de dreapta (PNL şi PD), nu aduceau împreună la momentul formării, mai mult de 20 de procente. Obiectivul câştigării alegerilor părea greu, sau imposibil de atins. Alianţa s-a format în condiţiile unei parităţi de 2 la 1, care respecta, în linii mari, proporţionalitatea reală. În momentul formării Alianţei DA, partidul de guvernământ era în plină formă, unele sondaje creditându-l cu peste 50% dintre opţiunile de vot. “Motorul” alianţei adversare era la acel moment, încăpăţânatul lider democrat, Traian Băsescu, cel care avea să preia conducerea de facto, după defecţiunea lui Teodor Stolojan. De aici înainte s-a produs o evoluţie cel puţin curioasă, în care PSD-ul pierdea puncte, iar DA câştiga, ambele procese părând inexplicabile.

Semnalul căderii finale aveau să-l dea alegerile locale, în care PSD a obţinut mai puţin decât se aştepta, şi datorită aruncării în luptă, la acest nivel, al principalelor resurse umane democrate. A fost strategia lui Băsescu, de a câştiga această rundă ce avea să pregătească terenul pentru generale şi prezidenţiale. Că, în final, Alianţa DA nu a obţinut suficiente voturi pentru a forma guvernul şi a fost nevoită să recurgă la “soluţii imorale”, este o poveste de-acum cunoscută, cum la fel de cunoscut este şi “miracolul” câştigării mandatului prezidenţial de către Băsescu, la “mustaţă”, cu voturi fabricate în diaspora.

La doi ani de la formare, alianţa DA să se rupă în mod spectaculos, pe fondul disensiunilor dintre preşedintele democrat şi premierul liberal, prin eliminarea de la guvervare a democraţilor.

Alianţa USL s-a format într-un context istoric diferit. Ea fusese precedată de o colaborare tacită între cele două partide, după excluderea democraţilor. S-a consolidat la alegerile prezidenţiale din 2009, când Antonescu a încercat să rupă din electoratul lui Băsescu în favoarea lui Geoană. A căpătat o anume identitate după ieşirea PSD-ului de la guvernare şi intrarea în opoziţie, pe baza unei relaţii personale strânse între Geoană şi Antonescu. Turbulenţele din PSD, soldate cu înlocuirea lui Geoană cu Ponta n-au făcut decât să convingă ambele tabere că Băsescu nu poate fi înfrânt decât printr-un efort conjugat. Semnarea acordului, în condiţiile de paritate – dezavantajoase pentru PSD – a avut darul de a consolida acordul, ca şi împărţirea frăţească a beneficiilor viitoare: Antonescu – preşedinte, Ponta – Guvernul. Spre deosebire de predecesoarea sa, alianţa USL a dat din timp semnalul unei victorii consistente, pe care căderea guvernului Ungureanu n-a făcut decât să o anticipeze.

După doi ani de existenţă şi după partajul victoriei în alegeri, alianţa USL rezistă. Chiar şi în faţa turbulenţelor din PNL, unde disidenţii nu par a avea suficientă forţă pentru a-l da jos pe Antonescu. Liderii liberali aşteaptă cu mai mult interes ieşirea naturală a acestuia din dispozitiv, la alegerile prezidenţiale, pentru a tranşa o nouă conducere. Ferm instalată la comenzile puterii executive, cu o majoritate parlamentară aproape fără precedent, alianţa USL este îndreptăţită să creadă că va influenţa hotărâtor destinul politic al României, înscriindu-se ca cel mai de succes experiment electoral al ultimilor 23 de ani.    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Guvernul se ia in piept cu Criza!

Punctul pe Y / miercuri 22 iulie 2009 Nr: 2815

Guvernul se ia in piept cu Criza!

Gata: Guvernul s-a hotarat definitiv si irevocabil! Se ia la tranta cu criza, dupa un program clocit in laboratoarele PSD-ului si impartasit colegilor de Coalitie. Ce-a fost pana acum e o joaca. De-acum incepe partea serioasa a actiunii.

Conform declaratiilor, un punct important al noului program il constituie renuntarea la formele de lupta care n-au dat rezultate si in care criza a lovit dureros anticriza. E vorba despre impozitul forfetar, despre care chiar cei care l-au promovat recunosc ca n-a dat rezultate. Sau daca a dat, au fost inverse fata de asteptari. Economia s-a „curatat” de cateva zeci de mii de IMM-uri care, chiar daca nu plateau impozite, contribuiau la bugetele de asigurari si la plata altor taxe si impozite. Tot acum se recunoaste ca ideea initiala era cu totul alta, ministrul Nita avansand o formula care ar fi usurat activitatea IMM-urilor, dar s-a ajuns la varianta, mai comoda, a impozitului minim.

O alta masura pe care Coalitia ar dori sa o aplice este mai vechea idee a lui Voiculescu, referitoare la TVA redus la alimentele de baza: paine, lapte, carne necongelata. Pana cand marii aranjori din economie se vor prinde care sunt „portitele” de scapare prin care vor putea deghiza si alte produse in alimente de baza, s-ar putea sa dea niste rezultate. Pe termen lung, insa, va fi problematica. Si, oricum, exceptiile de acest tip nu sunt altceva decat ocazii de eludare a restrictiilor fiscale. Nu se stie exact ce se intampla cu profitul reinvestit. Pentru ca si aici e o problema. Atata timp cat Guvernul amana o decizie in acest sens, iesirea din criza va fi prelungita proportional. E vorba de bani care ar alimenta investitiile si cresterea, in loc sa fie directionati spre alte scopuri, mai putin productive. Si asta e o idee mai veche de-a lui Voiculescu, pe care guvernarile de diferite culori s-au incapatanat sa o ignore.

Din partea premierului vine si o alta idee minunata: aparatul birocratic se va reduce! Aflam cu emotie ca ministrii vor trebui sa renunte la doi dintre cei 16 consilieri care-i sfatuiesc zi si noapte ce si cum sa faca sa mearga treaba mai bine. Va dati seama in ce situatie se vor gasi ministrii activi, precum doamna Udrea sau doamna Placinta? Daca consilierii la care vor fi nevoite sa renunte sunt tocmai cei care le dau sfaturi cum sa investeasca banii publici in posturi de televiziune care sa creasca numarul turistilor? „Copila teribila” a Guvernului, care este doamna Udrea, a dat crizei doua lovituri mortale: a virat la doua posturi de televiziune straine niste milioane de euro, ca sa promoveze „alegerea” Romaniei (in detrimentul cui?) si are pe teava inca un milion care va fi acordat posturilor nationale in acelasi scop! Bani aruncati pe apa Sambetei, atata timp cat vom atrage niste turisti carora le vom produce dezamagiri corespunzatoare. Pentru ca Romania nu e pregatita pentru un aflux - teoretic - de vizitatori straini. Stam prost cu infrastructura, stam prost cu agrementul si divertismentul, suntem la pamant cu serviciile turistice propriu-zise. Daca doamna Udrea baga cele cateva milioane in reabilitarea unei singure statiuni balneoclimaterice, tot ar mai fi fost ceva...

Dupa un semestru de criza care anunta alt semestru mai dur, guvernul Boc se dovedeste prea mic pentru un „razboi” atat de mare. Un razboi in care, contra rachetelor cu focoase multiple ale Crizei, oastea de stransura pedelisto-pesedista se avanta cu sabiile boante si cu sulitele rupte din dotare...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-2690.phtml