Publicat: 29 Februarie, 2012 - 13:00

Mărturisesc că nu m-am numărat printre fanii colegului Marius Tucă, în vremurile sale de glorie televizată. Existau, cred – dincolo de ce ţinea de generaţie – între noi diferenţe de percepţie şi de exerciţiu al ocupaţiei (temporare) de moderator de talk-show. Am intrat în branşă la începuturile fenomenului şi, într-un fel, de nevoie. Am realizat însă, ca şi unii dintre colegii din presa scrisă, impactul major al televiziunii asupra consumatorilor de produse media.

Că n-a existat o şcoală de profil şi ca fiecare şi-a constituit prestaţia după cum a crezut sau a putut, e un lucru de-acum de la sine înţeles şi mă îndoiesc că în şcolile de profil apărute acum ca ciupercile după ploaie se prepară, cu adevărat, moderatori de profesie. Am avut şansa să trec prin vreo câteva televiziuni şi să realizez acolo cicluri de emisiuni care s-au bucurat de succes, pe fondul unei audienţe care nu-şi pierduse încă criteriile şi exigenţele ce decurgeau dintr-un real standard de cultură generală.


Marius Tucă a erupt pur şi simplu pe micul ecran, aducând cu sine o tentă de agresivitate care până atunci nu existase, dialogul din studiouri păstrând încă aparenţele reverenţiozităţii şi ale unui limbaj adecvat. Tucă a ignorat cu bună intenţie unele dintre aceste principii şi, cu maniera sa frustă, de oltean născut, nu făcut, a început să-şi marteleze invitaţii cu întrebări incomode şi cu concluzii şocante.


Sătul, probabil, de politeţuri şi problematici înalte, publicul de televiziune a receptat cu interes maniera aceasta, aducându-i lui Tucă o popularitate şi o audienţă pe care scrisul nu i le-ar fi putut oferi. N-a trecut mult şi Tucă Show-ul a început să facă prozeliţi, mai ales printre cei care încercau să compenseze deficitul de cultură şi de înţelegere, cu agresivitatea. Genul a înflorit pe fondul concurenţei tot mai acerbe din media audiovizuală şi pe acela al pauperizării intelectuale accelerate a publicului consumator.
 

În culmea gloriei, Tucă a făcut un gest neaşteptat: a renunţat la orgoliul de a fi cel mai proeminent star al televiziunilor private. S-a întors la uneltele sale fundamentale şi şi-a dedicat forţele jurnalismului scris şi altor iniţiative private. Pentru mulţi, decizia sa rămâne un mister. Pentru mine nu. Cred, mai degrabă, că Tucă a anticipat cu isteţime direcţia în care merg lucrurile. Nu cea mai bună. Şi nici cea mai onorată. O consecinţă este chiar sub nasul său: evoluţia stupefiantă a cuminţelului pastor adventist, care a ajuns în faza de a-şi jigni şi înjura în direct interlocutorii. Faţă de ce se întâmplă astăzi nu doar în studiourile canalelor tabloidizate, dar şi în cele ale unora cu pretenţii, face din fazele acute ale intervenţiilor lui Tucă veritabile icoane de pioşenie şi reverenţă.

Şi trebuie să mărturisesc că a început să-mi fie dor de câte un Tucă Show în care personaje ahtiate după publicitate se lasă călcate în picioare, pe bună dreptate, doar ca să vorbească lumea în piaţă a doua zi despre ele. Dar care nu riscă să iasă din studiou cu un ochi învineţit sau în cârje...

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Criza presei tiparite

Punctul pe Y / vineri 11 decembrie 2009 Nr: 2929

Criza presei tiparite

Odata cu clarificarea rezultatelor alegerilor prezidentiale (nu cred ca cineva se indoieste de faptul ca contestatiile PSD vor ramane un simplu exercitiu de demagogie), lucrurile par sa se limpezeasca si pe piata presei, unde o multime de titluri au fost tinute artificial in viata din interese propagandistice. Nu intamplator, semnalul l-a dat Sorin Ovidiu Vantu, omul care a demonstrat ca in afaceri nu se ataseaza de obiecte si ca poate taia in carne vie cand simte ca lucrurile nu mai merg. Dupa ce a alimentat generos, ani de zile, o divizie publicistica ce s-a latit dincolo de marginile plapumii rentabilitatii financiare, Vantu anunta ca de la 1 Ianuarie va renunta la doua titluri (Business Standard si Cotidianul) si la agentia de stiri cu care a incercat sa atace cvasi - monopulul lui Sarbu (NewsIn). Toate aceste titluri au inghitit in ultimii ani sume uriase, in pretul lor de scoatere la vanzare nemaigasindu-se decat un procent modest din ceea ce s-a cheltuit cu ravna de catre „dezvoltatorii” elitisti ai grupului, care au umplut depozitele Casei Scanteii cu carti si conturile grupurilor cu datorii neachitate. Cornel Nistorescu n-a lucrat de cand e el pentru un ziar cu un tiraj de 7000 exemplare - nivelul la care au adus „Cotidianul” lui Ratiu intelighentii din detasamentul autoproclamat „quality”.

Desigur, nostalgicii presei pot face infarct citind cifrele furnizate de BRAT. In urma cu 18-19 ani acestea ar fi parut derizorii - se lucra atunci cu tiraje de milioane sau de sute de mii. Adevarul de dupa Scanteia (un fel de bunic al „Gandului”) se batea cu Romania Libera a lui Bacanu pentru intaietate, blocand rotativele „Casei Scanteii” cu comenzile de tiraj de milioane. „Libertatea” pe care am scos-o la Revolutie in avampremiera presei libere, punea in pericol batrana rotativa a „Informatiei” cu aproape un milion de exemplare vandute zilnic iar ambulantii se bateau pe Brezoianu sa mai apuce o livrare.

Erau insa alte vremuri. Foamea de informatie, dar mai ales de atitdine, suprimate o jumatate de secol, a explodat pur si simplu, la fel ca „mamaliga” Revolutiei. Presa a fost primul segment al economiei romanesti care a lucrat dupa legile pietei: cererea a facut sa se nasca aproape peste noapte, sute, mii de titluri; dintre acestea alegandu-se si primele falimente. Invenstitiile in presa au fost cele mai rentabile si au adus cele mai rapide castiguri, majoritatea neimpozabile, iar calitatea de jurnalist a devenit accesibila aproape oricui, indiferent de gradul de alfabetizare. Ciclul didactic de 20 de ani prezis ca fiind necesar aproprierii democratiei coincide cu cel al cresterii si descresterii presei scrise. Iar momentul 2010 pare sa fie cel al limpezirii dramatice a peisajului in care vor mai supravietui, la nivel central, doar cu vreo 4-5 titluri, navigand ca niste „balene” intr-o mare coplesita de rapitorii tabloizi.

Anuntul lui Vantu deschide seria altor anunturi care vor surveni pe masura ce sursele de finantare, interesate de campania electorala, se vor inchide, iar cei care le-au operat isi vor indrepta atentia spre ziare de risc mai mic. In urma lor va ramane insa o armata de profesionisti ai condeiului a caror calificare nu-si va gasi utilitatea prin alte segmente mai putin atinse de criza.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3118.phtml