Publicat: 16 Iunie, 2014 - 15:06
Share

Un vechi proverb românesc spunea: „Să nu zici hop până nu treci puntea”. El s-ar putea aplica situaţiei intervenite la ultima întâlnire a guvernului cu delegaţia creditorilor de la FMI-BM-UE. Principalul punct pe agenda discuţiilor a fost reducerea CAS pe care Guvernul a promis că o va aplica de la jumătatea acestui an, ca o măsură de relaxare şi stimulare economică. Este bine ştiut că una dintre cele mai grele poveri pe care le suportă angajatorii este CAS-ul. Unul dintre cele mai mari din Europa. Şi una dintre cele mai sigure căi de a aproviziona bugetul cu banii necesari – alături de taxarea combustibililor. Şi cum acelaşi guvern a dat recenta lovitură a accizării suplimentare a benzinei şi motorinei (măsură pripită, care nu reuşeşte să aducă sumele pe care se miza – datorită reducerii consumului şi evitarea de către marii transportatori a alimentării în ţară), pare să fi venit momentul unei compensaţii.

Aşa cum era de aşteptat, delegaţia nici n-a vrut să audă de o asemenea măsură, fără o identificare clară a resurselor care o vor compensa. Nu sunt deloc dispuşi să repete greşeala pe care au făcut-o cu reducerea TVA la pâine. În consecinţă, tratativele au eşuat. Replica premierului a fost una surprinzătoare: Treaba lor! Noi o vom face. Şi dacă nu de la 1 iulie, măcar de la 1 octombrie...

Cu alte cuvinte, acordul cu FMI este în aer! Mai cu jumătate de gură, reprezentanţii Executivului au admis că România va sista unilateral acordul, la finalul termenului. Şi va continua pe cont propriu. Unii economişti, între care şi un consilier onorific al lui Ponta, de serviciu cu argumentarea oricărei iniţiative economice, oricât de hazardată s-au grăbit să ne asigure că nu va fi nici o pagubă, că economia se simte suficient de bine ca să câştige încrederea altor creditori, la care se va putea apela cu succes. Iar unul dintre suporterii principali ai ideii este Călin Popescu Tăriceanu, veritabil precursor, cel care în 2007, parcă, a denunţat unilateral precedentul acord, pe motiv că economia duduia suficient de puternic pentru a nu mai face necesară tutela washingtoniană. Ce-a urmat, se ştie: criza şi tot alaiul de neplăceri care ne-au trimis în genunchi înapoi să ne milogim pentru noi împrumuturi.

Deşi momentul pare favorabil ieşirii de sub control, acţiunea lui Ponta implică riscuri. În primul rând, declanşarea unui val de revendicări la care nu se va mai putea răspunde arătând cu degetul spre Vest. Apoi, situaţia în continuare precară a colectării de taxe şi impozite de la agenţii economici care nu văd încă luminiţa de la capătul tunelului. Şi, nu în ultimul rând, situaţia mai mult decât critică a absorbţiei de fonduri europene, care în ultimele luni se apropie de zero, în condiţiile în care a rămas singura sursă de investiţii. Iar „dezertarea” de la Finanţe a lui Voinea şi Gherghina sugerează deja cam care e nivelul noii crize...   

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Secund Boc, preiau comanda!

Punctul pe Y / vineri 13 august 2010 Nr: 3101

"Secund Boc, preiau comanda!"

„Preda, Voicescu si Alexandru nu mai erau in PDL daca eu eram la conducere” - declara Basescu intr-un interviu si nu am nici o indoiala ca lucrurile ar fi stat asa.

Intre toti sefii de partide de dupa 1990, Basescu este cu siguranta cel care a practicat cea mai dura conducere, ce n-a admis cracniri. A facut din partidul lui Roman o formatiune disciplinata, bazata pe reguli aproape militare in care deciziile conducerii se executau, nu se comentau.

Aceasta este si una din explicatiile traseului parcurs dupa 2000 cand de la un partid care avea toate sansele sa rateze pragul parlamentar a ajuns la faza de a se incumeta sa-si asume puterea, in conditiile in care a avut cum sa negocieze diferenta necesara cu echipa de transfugi de la PSD si cu un partid abonat la guvernare.

Democratia de partid e o vorba frumoasa, schimbul liber de idei si climatul de dezbatere se potrivesc mai degraba unor formatiuni fara sanse reale de a obtine o majoritate guvernamentala PSD-ul insusi, ajuns la guvernare in 2000 tocmai datorita unui sistem de decizii autoritare, impus de Nastase, a inceput sa se destrame atunci cand comanda unica si-a pierdut din forta.

Revenind la declaratia presedintelui: daca Basescu tinea sa-si pastreze nestirbita autoritatea in cadrul partidului, ar fi determinat deja excluderea disidentilor. Daca nu s-a intamplat asa, este rezultatul unui calcul rece. Basescu vrea sa se detaseze simtitor de identitatea perdanta a actualei echipe, lasand in seama lui Boc toate responsabilitatile. Sacrificat sa guverneze intr-un context in care nu numai ca nu are nici o sansa, dar cu care nici nu se potriveste prin datele personale, acesta inghite acum si hapul de lider fara personalitate, care nu poate sa ia deciziile care se impun pentru a-si asigura autoritatea. Se indoieste cineva ca, daca Basescu i-ar fi transmis: da-i afara pe astia! - ar mai fi stat pe ganduri? Nici pomeneala. Mesajul nu i-a fost transmis si a fost lasat sa se descurce singur in problema asta. Intr-un moment in care disidenta interna pare sa atraga tot mai multi membri - mai ales pe cei din zona parlamentara, nemultumiti de performantele celor aflati la comenzile guvernamentale, care sa rasfrang si asupra lor - Basescu isi joaca cu siretenie si abilitate rolul de instanta suprema. Ba, in plus, le mai arata oamenilor sai si „pisica” unei eventuale eliminari de la guvernare, afirmand ca n-ar sta pe ganduri sa numeasca un premier rezultat dintr-o noua majoritate, adaugand insa, prudent, ca nu are incredere in programul anticriza al opozitiei.

Cu alte cuvinte: echipaj, atentie la mine! Nu sunt admise razvratiri pe punte! Indisciplinatii s-ar putea sa fie pusi intr-o barca si li se va da drumul pe marea agitata fara provizii! Secund Boc, preiau comanda!
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3291.phtml