Publicat: 31 Martie, 2014 - 12:01

Nu se putea ca fenomenul evaziunii să nu se manifeste şi în câmpul electoral. Şi aici n-am să mă refer la o infracţiune cu tradiţie: semnăturile de pe listele electorale unde numărul de falsuri este estimat la o proporţie de peste 50%. Nu se ştie cu exactitate, pentru că nu există răgazul material – şi competenţa tehnică – necesare unei măsurări. Unicul caz în care aşa ceva s-a verificat (incluzând aici şi voturile propriu-zise) este referendumul de suspendare a preşedintelui (al doilea), când „instituţiile verticale” au avut o motivare superioară. Iar dacă este să luăm cazul Mircea Diaconu, nimeni nu mă va convinge că ceea ce a fost posibil în „cazul EBA” (datorită mecanismului complex pus în funcţiune), ar fi fost posibil şi în acela al actorului, o asemenea performanţă fiind imposibilă, scriptic, în cele doar câteva zile avute la dispoziţie.

Evaziunea electorală la care vreau să mă refer cu predilecţie este aceea în care diverşii „investitori” evită criteriul fundamental: votul.

Un precursor al acestei metode este fondatorul Partidului Umanist/Conservator a cărei formaţiune este în parlament din anul 2000 fără a fi participat vreodată independent, în alegeri. „Profesorul” a avut priceperea de a-şi agăţa de fiecare dată partidul de o formaţiune potentă, căruia i-a oferit serviciile mediatice ale grupului său. În felul acesta nu doar că a avut acces în Parlament, dar şi la guvernare, unde a deţinut funcţii importante – miniştri, secretari de stat, şefi de agenţii. A fost „remorcat”, pe rând, de PSD, PNL şi USL, fiind în 2004 forţa care a înclinat balanţa decisiv în favoarea guvernării Alianţei D.A., prin istorica „soluţie imorală”, solicitată imperativ de Băsescu.

O altă formaţiune lipsită de testul electoral, formată direct în parlament, este UNPR-ul lui Oprea. După disidenţa acestuia, cauzată de scandalul de Ministerul de Interne din 2008, mai mulţi colegi din PSD i s-au alăturat formând „tamponul” cu care acelaşi Băsescu a întârit PDL-ul, ajutându-l să rămână la guvernare. UNPR a supravieţuit alegerilor din 2012, schimbând barca şi revenind la sânul partidului-mamă într-o formulă convenabilă şi pentru acesta şi pentru Oprea, care a avansat de la ministerul Apărării, în precedentul mandat, la funcţia de vicepremier şi ministru de Interne în cel actual.

Dar cea mai interesată formulă de evaziune electorală aparţine aceluiaşi maestru al combinaţiilor care este Traian Băsescu. Nereuşind să determine prin presiuni alegerea la cârma PDL-ului a favoritei sale, Elena Udrea a preferat să spună „adio” partidului pe care l-a condus, de facto, din 2000 şi să realizeze o operaţiune „sub acoperire”: înfiinţând o fundaţie (Mişcarea Populară) a deschis calea unui nou partid format din nemulţumiţii ademeniţi dintr-un PDL fără perspective. Creşterea în sondaje a PMP-ului se datorează exclusiv racolării, prin fundaţie, a primarilor democrat-liberali, aducători de voturi, şi a parlamentarilor PDL. Încet-încet, PMP se constituie prin ronţăirea temeinică a caşcavalului lui Blaga pe care, dacă e să dăm crezare aceloraşi sondaje, a cam ajuns să-l egaleze. Creând platforma necesară lansării în competiţia prezidenţială a politicianului inventat de preşedinte: Elena Udrea.    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Fraudatorul neprins e castigator cinstit!

Punctul pe Y / luni 14 decembrie 2009 Nr: 2931

Fraudatorul neprins e castigator cinstit!

De la debutul scandalului (caci ce altceva decat un scandal este?) am fost sceptic in legatura cu posibilitatea de a se demonstra frauda pe care pesedistii o acuza a fi avut loc la alegeri. Cu atat mai mult cu cat pana la aparitia rezultatului-surpriza, in noaptea de duminica spre luni, nu s-au agitat de loc in acest sens.

Abia dupa ce a devenit evidenta neconcordanta dintre estimarile de la exit-poll si numaratoarea concreta a voturilor echipa lui Geoana a inceput sa se agite, cautand explicatii. Sunt aproape sigur ca reactia democratilor ar fi fost identica in cazul in care avantajul ramanea de partea lui Geoana si asta dovedeste ca a avut loc o veritabila intrecere intre cele doua parti, pentru a consolida victoria favoritului cu orice mijloace. Iar prima concluzie, plastica, a acestei competitii a tras-o, cu cinism, Victor Ponta: „Sistemul lor a functionat mai bine!”. Si asa este: fiecare dovada pe care o obtin investigatorii lui Geoana este un argument in favoarea intaietatii si - fie-mi scuzat termenul - profesionalismului cu care echipa democrata a abordat turul 2. Nimic nu a fost lasat la intamplare si niciun mijloc nu a fost evitat: de la „mita” electorala net superioara valoric celei oferite de social-democrati, pana la coordonarea atenta prin logistica STS-ului a furtului calificat din sectii. Pe masura ce noi dovezi apar, dovezi care n-ar putea fi ignorate de nicio instanta calauzita de principiul impartialitatii creste si sentimentul ca acestea nu vor avea niciun impact asupra rezultatului.

Daca „reteta” furtului prin soft clamata cu cinci ani in urma chiar de Basescu se dovedeste inoperanta, echipa dlui Videanu a descoperit formula ideala: furtul cu bucata. Experimentat la europarlamentare, cand in fiecare sectie care a avut la comanda un om de-al lor, democratii au avut sarcina sa obtina un minim de 10 voturi pentru odrasla prezidentiala, tot asa si acum, cuvantul de ordine pare sa fi fost obtinerea unui plus de voturi, peste ceea ce se acumula in mod real, pe baza de CNP-uri falsificate. Dar, argumentul decisiv l-a avut Ministerul de Externe, unde dupa inlaturarea lui Cristian Diaconescu, democratii au putut lucra in voie, obtinand recordul absolut al „interesului” diasporei fata de alegeri. Numarul celor care ar fi stat la cozi interminabile (de 5000 de oameni - dupa spusele unui „partizan” din Paris, unde n-au votat decat 3500!) pentru a baga in urme talonul stampilat in dreptul „anticomunistului” Basescu depaseste de vreo patru ori ultimul record. Organizatorii scrutinului au inteles rapid faptul ca aici lucrurile pot fi tinute in mana si ca nimeni nu-si poate baga nasul, asa ca au actionat practic discretionar. Nu stiu cata valoare va avea in instanta calculul facut pe timpul necesar fiecarui vot pentru a se demonstra imposibilitatea acumularii cifrelor vehiculate, dar cu siguranta ca de aici se trage, direct si nemijlocit, succesul nocturn al lui Traian Basescu (si scuza operatorilor de la exit-poll).

Inca o data: presupun ca soarta alegerilor este pecetluita. Cred insa ca trebuie sa se faca definitiv lumina in legatura cu posibilitatile de manipulare si fraudare pe care le au organizatorii alegerilor - inclusiv prin subordonarea in acest scop a unor institutii ale statului, cum aproape s-a dovedit in cazul STS-ului lui Opris.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3120.phtml