Publicat: 9 Aprilie, 2013 - 10:45

Sătui de lipsa de performanţă a celor puşi să administreze companiile de stat, cei de la FMI au venit cu o nouă reţetă: manageri privaţi. Şi au forţat guvernul să adopte această soluţie care, în viziunea celor de la Washington ar putea diminua şi chiar reduce pierderile pe care le înregistrează economia românească. Culmea este că nu puţine dintre aceste companii - majoritatea bazându-se pe un monopol - au fost şi ar putea fi profitabile.

Doar că reţetele perfecţionate de către managerii numiţi politic au optimizat procesul de sifonare a beneficiilor în alte direcţii decât bugetul de stat. Un exemplu: dacă Hidrotehnica nu canaliza cheltuielile spre beneficiile directorilor, amplificând schemele de personal la nivele fanteziste, acordând bonusuri fără nici o legătură cu resursele şi performanţele şi încheind contracte păguboase cu clienţi direcţionaţi politic, ar mai fi ajuns la insolvenţă?

Socoteala cinică pe care şi-o face orice manager de la stat e următoarea: de ce să-mi bat eu capul să fac profit şi să-l direcţionez la buget, în loc să trăiesc eu şi ai mei mai bine pentru că, oricum, nimeni nu-mi va mulţumi pentru asta?

La rândul lor, guvernele au fost critice la adresa fenomenului până când au preluat şi pus sub controlul oamenilor proprii aceste surse de beneficii pentru clientela proprie, după care au făcut ce-au făcut şi cei dinaintea lor. Când  a fost vorba despre entităţi economice ce puteau fi scoase de sub influenţa politicului, FMI a insistat pentru privatizare, chiar dacă operaţiunea nu a adus beneficiile estimate, din cauza conjuncturii şi a condiţiilor impuse. Au rămas în portofoliul statului acele companii în care povara socială depăşeşte perspectivele oferite de privatizare. Sigur, ar fi mai simplu ca vreo câteva dintre aceste două găuri negre să fie desfiinţate pur şi simplu, dar doar că efortul subvenţionării va fi copleşit de acela al asistării sociale, a celor care-şi pierd locurile de muncă.

Ideea FMI-istă a managementului privat este o aiureală pe care strategii de la Washington n-au experimentat-o cu succes pe nicăieri, iar România devine, din acest punct de vedere, un cobai.

Experimentul poate fi similar cu acela al numirii de manageri de la stat la cârma companiilor private. Sunt entităţi net diferite care nu se pot combina. Ce vor face managerii deja numiţi după proceduri de selecţie cel puţin dubioase, care au adus, practic, aceeaşi oameni în atenţie?

Aceştia vor constata ce au constatat şi predecesorii lor, vor încasa însă salarii mai mari până când va fi evident, şi pentru ei şi pentru stat, că nu pot face mare lucru, după care vor pleca să-şi încerce norocul pe la alte selecţii.

De aceea, experimentul rămâne la fel de valabil ca acela al încrucişării lupului privat cu oile de la stat.

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Trei in unul?

Punctul pe Y / duminic 22 noiembrie 2009 Nr: 2909

Trei in unul?

Debut plicticos al dezbaterii de vineri seara. Bla-bla-bla. Cel care dezmorteste atmosfera este presedintele in exercitiu, care lanseaza primul atac. Bineinteles, la adresa lui Iliescu. Care lipseste. Si nu e singurul. De la PSD lipsesc Vanghelie si Hrebenciuc, din randul sustinatorolor. De la PDL, surpriza zilei: nici Elena Udrea, nici Emil Boc! Familia prezidentiala e insa 'in par' - Ioana alaturandu-se mamei si surorii ei mai mici dupa inceperea dezbaterii. Nevestele fac front comun: Mihaela, Adina si Maria tin afisul. Urmatorul atac: Antonescu la Geoana. Stiti ce leafa are cumnatul dumneavoastra? Geoana e vexat: nu se astepta! V-am menajat toata campania. Codobatura liberala zburda de voie si nu e dispusa sa menajeze pe nimeni. O spune franc: in 2000 l-am votat pe Iliescu ca sa scapam de Vadim. In 2004, l-am votat pe Basescu ca sa scapam de Nastase. Nu mai vreau, acum, sa-l votez pe Geoana ca sa scap de Basescu! Degajarea vioaie a lui Antonescu (sustinut si de fostul presedinte liberal, cu papion) contrasteaza cu morga festiva a lui Geoana si cu reactiile greoaie ale lui Basescu. Presedintele pare obosit si depasit de situatie. In ochii lui nu se mai vede lucirea de pradator pe care o avea cand se batea cu Nastase. Nu mai mizeaza pe replica, ci pe dosare. Durata limitata a interventiilor e benefica: ii impiedica pe candidati sa se agate de teme colaterale. Antonescu face parada cu lipsa sa de antecedente: n-a furat nimic, nu s-a inhaitat cu nimeni, nu are relatii compromitatoare. Pentru ca a chiulit mai mereu - maraie printre dinti Basescu. Atacurile sale la Geoana se produc si de data asta prin ricoseu. A daramat un guvern pentru ca e manipulat de grupul de la 'Grivco'. Nu l-am putut contacta doua ore la telefon pentru ca era in intalnire cu Vantu... Replicile sunt, de cele mai multe ori prompte si acide. Fiecare genereaza o contrareplica. Sunt lovituri precise, dar ne-mortale. Este un meci de scrima, nu de K1. Partea cea mai agreabila ramane cea a profesiunilor de credinta. Cei trei candidati dovedesc ca sunt competenti, ca stiu ce trebuie facut ca sa ne fie mai bine. De ce oare n-au facut-o? Cand nu se bate, Basescu da sentimentul ca n-a petrecut degeaba 5 ani la Cotroceni, ca intelege mecanismele guvernarii, ca are principii sanatoase. Se impiedica insa de logica: majoritatea parlamentara este dupa el, neimportanta, pentru ca aceasta nu respecta vointa electoratului. Ori - crede el - vointa electoratului este sa se accepte un guvern minoritar, pentru ca acela este guvernul curat, in spatele caruia nu se afla... etc

Un Antonescu sclipitor, un Geoana elegant, un Basescu competent... I-as vota duminica pe toti trei daca ar putea alcatui un unic prototip prezidential. Din pacate trebuie sa ma decid asupra unuia singur. Care dintre ei? Liberalul are un partid prea mic in spate si el n-are experienta la varf? Social-democratul, cu abilitati diplomatice, dar prizonier al grupurilor de interese dintr-un partid neomogen? Sau popularul (populistul?) presedinte in exercitiu, victima a propriei sale personalitati bizare si a esecurilor in serie?

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3097.phtml