Publicat: 11 Decembrie, 2013 - 12:59

Pripeala nejustificată a parlamentarilor s-a dovedit o veritabilă “Roşie Montană” pentru Băsescu, care a mai fluturat odată năframa “loviturii de stat” solicitând poporul iasă la luptă împotriva hidrei useliste.

Operaţiunea “Amnistia” se dovedeşte mai complicată decât au estimat iniţiatorii săi. O procedură juridică normală, obişnuită, al cărei rol nu este să pună în libertate vinovaţii care nu şi-au ispăşit pedepsele, ci să ofere o şansă de reinserţie morală şi socială unor persoane ale căror fapte nu reprezintă un pericol social major. Aceasta este, de fapt, explicaţia principală pe care ar fi trebuit să o ofere iniţiatorii şi susţinătorii proiectului.

Desigur, aglomeraţia din închisori este şi ea o problemă, ca şi costurile de întreţinere – la standarde europene – a “pensionarilor”. Nu de la aceste aspecte trebuia pornit, după cum şi acuzele lui Băsescu au valabilitate doar pentru persoanele care nu gândesc prea mult. Lovitură dată justiţiei?
Păi, ce lovitură mai grea decât subordonarea şi manipularea acesteia de către cuplul Băsescu-Macovei şi conservarea unor structuri gata să acţioneze la comandă. Compromiterea MCV şi Schengen? Sunt compromise de mult, de acelaşi binom, şi putem noi să ne dăm şi peste cap acum, că nu vom avea un raport mai favorabil, în condiţiile în care rezervele sunt circumstanţiale şi impresioniste, argumentele fiind furnizate de aceeaşi nocivă doamnă Macovei prietenilor săi de la Bruxelles. Iar Schengenul – ne-am săturat să ne mai căciulim şi nu cred că dacă noi nu facem acest pas al graţierii, decizia nemţilor şi olandezilor se va schimba.

În apărarea şi în acuzarea acestui act normativ funcţionează mecanismele aceluiaşi joc politicianist şi populist. Băsescu strigă în duo cu prietena sa că unicul scop este să fie scăpaţi Năstase şi alţi câţiva fruntaşi ai USL de puşcărie (deşi, dacă e pe-aşa, scapă şi o grămadă de portocalii de-ai lor), în ciuda faptului că textul proiectului stipulează clar că sunt excluse condamnările pentru acte de corupţie. Dar cine mai stă să şi citească, când un asemenea argument vine ca o mănuşă. Din tot talmeş-balmeşul de luni, amplificat de “dezertarea” lui Ponta şi delimitarea stupidă a lui Antonescu, a reieşit ca antica zeiţă din spuma mării că ne aflăm în faţa unei noi lovituri de stat (admiţând principiul băsist “Statul sunt eu!) în care se combină, în proporţii variate, Legea Minelor şi statutul parlamentarilor împreună, bineînţeles, cu graţierea.

După umila mea părere această graţiere e necesară, chiar dacă niciodată nu va fi “momentul” oportun. Aceasta trebuie însă să fie însoţită de câteva reglementări esenţiale, care lipsesc încă: organismul de supraveghere a celor eliberaţi şi programe coerente de reinserţie socială. Fără ele nu vom face decât să relaxăm temporar “metrii cubi” de aer pe cap de puşcăriaş din penitenciarele noastre nereformate din lipsă de fonduri. 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Fraudatorul neprins e castigator cinstit!

Punctul pe Y / luni 14 decembrie 2009 Nr: 2931

Fraudatorul neprins e castigator cinstit!

De la debutul scandalului (caci ce altceva decat un scandal este?) am fost sceptic in legatura cu posibilitatea de a se demonstra frauda pe care pesedistii o acuza a fi avut loc la alegeri. Cu atat mai mult cu cat pana la aparitia rezultatului-surpriza, in noaptea de duminica spre luni, nu s-au agitat de loc in acest sens.

Abia dupa ce a devenit evidenta neconcordanta dintre estimarile de la exit-poll si numaratoarea concreta a voturilor echipa lui Geoana a inceput sa se agite, cautand explicatii. Sunt aproape sigur ca reactia democratilor ar fi fost identica in cazul in care avantajul ramanea de partea lui Geoana si asta dovedeste ca a avut loc o veritabila intrecere intre cele doua parti, pentru a consolida victoria favoritului cu orice mijloace. Iar prima concluzie, plastica, a acestei competitii a tras-o, cu cinism, Victor Ponta: „Sistemul lor a functionat mai bine!”. Si asa este: fiecare dovada pe care o obtin investigatorii lui Geoana este un argument in favoarea intaietatii si - fie-mi scuzat termenul - profesionalismului cu care echipa democrata a abordat turul 2. Nimic nu a fost lasat la intamplare si niciun mijloc nu a fost evitat: de la „mita” electorala net superioara valoric celei oferite de social-democrati, pana la coordonarea atenta prin logistica STS-ului a furtului calificat din sectii. Pe masura ce noi dovezi apar, dovezi care n-ar putea fi ignorate de nicio instanta calauzita de principiul impartialitatii creste si sentimentul ca acestea nu vor avea niciun impact asupra rezultatului.

Daca „reteta” furtului prin soft clamata cu cinci ani in urma chiar de Basescu se dovedeste inoperanta, echipa dlui Videanu a descoperit formula ideala: furtul cu bucata. Experimentat la europarlamentare, cand in fiecare sectie care a avut la comanda un om de-al lor, democratii au avut sarcina sa obtina un minim de 10 voturi pentru odrasla prezidentiala, tot asa si acum, cuvantul de ordine pare sa fi fost obtinerea unui plus de voturi, peste ceea ce se acumula in mod real, pe baza de CNP-uri falsificate. Dar, argumentul decisiv l-a avut Ministerul de Externe, unde dupa inlaturarea lui Cristian Diaconescu, democratii au putut lucra in voie, obtinand recordul absolut al „interesului” diasporei fata de alegeri. Numarul celor care ar fi stat la cozi interminabile (de 5000 de oameni - dupa spusele unui „partizan” din Paris, unde n-au votat decat 3500!) pentru a baga in urme talonul stampilat in dreptul „anticomunistului” Basescu depaseste de vreo patru ori ultimul record. Organizatorii scrutinului au inteles rapid faptul ca aici lucrurile pot fi tinute in mana si ca nimeni nu-si poate baga nasul, asa ca au actionat practic discretionar. Nu stiu cata valoare va avea in instanta calculul facut pe timpul necesar fiecarui vot pentru a se demonstra imposibilitatea acumularii cifrelor vehiculate, dar cu siguranta ca de aici se trage, direct si nemijlocit, succesul nocturn al lui Traian Basescu (si scuza operatorilor de la exit-poll).

Inca o data: presupun ca soarta alegerilor este pecetluita. Cred insa ca trebuie sa se faca definitiv lumina in legatura cu posibilitatile de manipulare si fraudare pe care le au organizatorii alegerilor - inclusiv prin subordonarea in acest scop a unor institutii ale statului, cum aproape s-a dovedit in cazul STS-ului lui Opris.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3120.phtml