Publicat: 23 Mai, 2013 - 13:53

Ceauşescu avea un obicei care l-a făcut simpatic infractorilor. Când puşcăriile se aglomerau peste procentul maxim de suportabilitate, promulga un decret de amnistie şi se făcea loc pentru cei care continuau să atenteze la avutul obştesc – pentru că marea majoritate a condamnărilor să dădeau pentru infracţiuni care vizau supravieţuirea (în cazul ţăranilor care furau din recoltă) sau un trai ceva mai bun (pentru gestionarii şi mandatarii de toate speţele). După Revoluţie, aceste manevre au fost permanent suspectate de un substrat politic şi au născut dispute.

Cea mai celebră rămâne graţierea acordată de preşedintele Iliescu în finalul ultimului său mandat (pe care a văzut-o ca un fel de încheiere a socotelilor legate de putere şi ca un pact cu posteritatea). Nici prin cap nu i-a trecut atunci preşedintelui că prezenţa pe lista de graţiere a lui Miron Cosma avea să stârnească un asemenea scandal, încât a fost nevoit să o retragă. Gest neuzual, care nu a potolit cu nimic îndârjirea unei opoziţii care tocmai se vedea pe cai mari şi nu putea pierde un asemenea prilej. Cea mai gravă consecinţă a acestui gest a constituit-o, însă, declanşarea revoltei din sânul propriului partid, unde perspectiva întoarcerii sale la comenzi, cu intenţia de a face curăţenie printre profitorii guvernării, generase panică. Mihai Tănăsescu şi Dan Ioan Popescu au fost atunci primii care au declanşat tirul de pe urma căruia avea să se producă puciul care, la Congresul PSD, l-a scos din joc pe fondator şi l-a pus în locul său pe perdantul Geoană. Miron Cozma s-a întors la puşcărie şi a făcut “la zi” cei câţiva ani care-i mai rămăseseră dintr-o condamnare excesivă.

Nu cu mult timp în urmă, după încarcerarea lui Adrian Năstase (sau înainte?) Mădălin Voicu şi Nicolae Păun au înaintat un proiect de lege pentru amnistia condamnărilor mai mici de şase ani. Unul dintre argumente – dincolo de acela al prea-plinului din puşcării – a fost că prea mulţi dintre “pensionari” erau ţiganii, căzuţi pradă rigorilor legii din cauza sărăciei şi a lipsei de educaţie. Examinarea proiectului a trenat până când, zilele trecute, Senatul l-a luat în discuţie şi l-a respins pe motive de procedură. Gândul tuturor a zburat spre cel mai proaspăt încarcerat – Gigi Becali – văzând în iniţiativa respectivă o încercare de a-l salva pe acesta. Ceea ce chiar n-a fost cazul.

Becali a cerut, în gura mare, clemenţă din partea colegului de tribună şi de pahar, de la Cotroceni. În ciuda unei simpatii reciproce evidente, generată de condiţia culturală, mă îndoiesc că Băsescu va face un astfel de gest. Din principiu. Personajul nu-şi încarcă afectul cu recunoştinţe de nici un fel. Foloseşte oamenii, cât timp are nevoie de ei, după care îi abandonează fără nici un regret.

Ultima nădejde a lui Gigi rămâne o amnistie, mai bine argumentată, sau o eliberare înainte de termen pentru comportament exemplar. Poate că va comite şi nişte opere literare sau ştiinţifice în acest răgaz, pe baza cunoştinţelor acumulate pe când avea consilieri de c(l)asă.      

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Guvernul se ia in piept cu Criza!

Punctul pe Y / miercuri 22 iulie 2009 Nr: 2815

Guvernul se ia in piept cu Criza!

Gata: Guvernul s-a hotarat definitiv si irevocabil! Se ia la tranta cu criza, dupa un program clocit in laboratoarele PSD-ului si impartasit colegilor de Coalitie. Ce-a fost pana acum e o joaca. De-acum incepe partea serioasa a actiunii.

Conform declaratiilor, un punct important al noului program il constituie renuntarea la formele de lupta care n-au dat rezultate si in care criza a lovit dureros anticriza. E vorba despre impozitul forfetar, despre care chiar cei care l-au promovat recunosc ca n-a dat rezultate. Sau daca a dat, au fost inverse fata de asteptari. Economia s-a „curatat” de cateva zeci de mii de IMM-uri care, chiar daca nu plateau impozite, contribuiau la bugetele de asigurari si la plata altor taxe si impozite. Tot acum se recunoaste ca ideea initiala era cu totul alta, ministrul Nita avansand o formula care ar fi usurat activitatea IMM-urilor, dar s-a ajuns la varianta, mai comoda, a impozitului minim.

O alta masura pe care Coalitia ar dori sa o aplice este mai vechea idee a lui Voiculescu, referitoare la TVA redus la alimentele de baza: paine, lapte, carne necongelata. Pana cand marii aranjori din economie se vor prinde care sunt „portitele” de scapare prin care vor putea deghiza si alte produse in alimente de baza, s-ar putea sa dea niste rezultate. Pe termen lung, insa, va fi problematica. Si, oricum, exceptiile de acest tip nu sunt altceva decat ocazii de eludare a restrictiilor fiscale. Nu se stie exact ce se intampla cu profitul reinvestit. Pentru ca si aici e o problema. Atata timp cat Guvernul amana o decizie in acest sens, iesirea din criza va fi prelungita proportional. E vorba de bani care ar alimenta investitiile si cresterea, in loc sa fie directionati spre alte scopuri, mai putin productive. Si asta e o idee mai veche de-a lui Voiculescu, pe care guvernarile de diferite culori s-au incapatanat sa o ignore.

Din partea premierului vine si o alta idee minunata: aparatul birocratic se va reduce! Aflam cu emotie ca ministrii vor trebui sa renunte la doi dintre cei 16 consilieri care-i sfatuiesc zi si noapte ce si cum sa faca sa mearga treaba mai bine. Va dati seama in ce situatie se vor gasi ministrii activi, precum doamna Udrea sau doamna Placinta? Daca consilierii la care vor fi nevoite sa renunte sunt tocmai cei care le dau sfaturi cum sa investeasca banii publici in posturi de televiziune care sa creasca numarul turistilor? „Copila teribila” a Guvernului, care este doamna Udrea, a dat crizei doua lovituri mortale: a virat la doua posturi de televiziune straine niste milioane de euro, ca sa promoveze „alegerea” Romaniei (in detrimentul cui?) si are pe teava inca un milion care va fi acordat posturilor nationale in acelasi scop! Bani aruncati pe apa Sambetei, atata timp cat vom atrage niste turisti carora le vom produce dezamagiri corespunzatoare. Pentru ca Romania nu e pregatita pentru un aflux - teoretic - de vizitatori straini. Stam prost cu infrastructura, stam prost cu agrementul si divertismentul, suntem la pamant cu serviciile turistice propriu-zise. Daca doamna Udrea baga cele cateva milioane in reabilitarea unei singure statiuni balneoclimaterice, tot ar mai fi fost ceva...

Dupa un semestru de criza care anunta alt semestru mai dur, guvernul Boc se dovedeste prea mic pentru un „razboi” atat de mare. Un razboi in care, contra rachetelor cu focoase multiple ale Crizei, oastea de stransura pedelisto-pesedista se avanta cu sabiile boante si cu sulitele rupte din dotare...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-2690.phtml