Publicat: 29 Mai, 2015 - 13:23

Când a apărut în faţa reporterilor la ieşirea DNA, Mircea Geoană avea întipărită o expresie de om care-şi făcuse datoria. “Le-am înapoiat intacte” – a declarat el cu mândrie (în sinea sa gândindu-se că ar fi putut fi pus să plătească uzura dacă le folosea). Era vorba despre cele trei ceasuri “de colecţie” (“nici măcar nu erau pe gustul meu!” – a mai adăugat el, şi nu poţi decât să te întrebi de la ce preţ în sus încep gusturile sale dacă Constantin Vacheron nu e în top) pe care le-a primit cadou “de ziua sa onomastică” (Sfântul Mircea  sau Sfântul Geoană?) de la un prieten. Pentru că doar prietenii sau rudele pot face astfel de cadouri, iar dacă sunt şi trei deodată, dintre care două identice, abia atunci poţi să cuantifici devotamentul (sau interesul) prietenului. Care nu e altul decât Marian Vanghelie. Cei care-şi mai amintesc frumoasele vremuri de după debarcarea lui Iliescu, când Geoană încerca să-şi consolideze “primul inel” (aşa denumea el cercul de colaboratori apropiaţi) au reţinut, poate, spectaculoasa ascensiune a primarului Sectorului 5, exclus de Năstase şi asuprit de DIP, în ierarhia pesedistă. Şi, foarte probabil, printre calităţile avute în vedere de Geoană s-a numărat şi generozitatea prietenului Marian. E drept însă că prietenia asta a şchiopătat serios după ce Geoană a pierdut preşedinţia partidului, revigorându-se brusc atunci când ambii au fost excluşi din partid şi forţaţi să inventeze o formaţiune fantomă, alternativă la PSD, la remorca PNL.

Dar nu despre politică şi doctrină vreau să vorbesc aici. Ci despre oameni. Se întâmplă un lucru a cărui perversitate putea fi cu greu imaginată înaintea declanşării “jihadului” anticorupţie, când DNA a început să adune, pe bandă rulantă, candidaţi la puşcărie din mediul politic. Comiterea unei infracţiuni – în special din categoria corupţiei, ar trebui să marcheze, moral, orice persoană aflată într-o astfel de situaţie. Paradoxal, fenomenul pe care-l înregistrăm este exact contrariul: acuzarea, arestarea şi condamnarea devin, treptat, nişte merite cu care subiectul se mândreşte şi pe care le arborează ca pe nişte medalii. “Eroii” încep să cugete public pe seama justiţiei, dau interviuri în care îşi subliniază tăria de caracter şi modul demn în care înfruntă vicisitudinile, ţinea conferinţe de presă pe scările DNA-ului sau ale tribunalului, dau mesaje pe Facebook şi Twitter. În studiourile TV se perindă prieteni şi apropiaţi care ridică în slăvi calităţile celor anchetaţi şi condamnaţi, iar dacă ajung în puşcărie, îşi suflecă mânecile şi încep să scrie de zor cărţi de specialitate pe care le lansează “echipele de susţinători”.

Şi nu numai atât: colegii de partid se declară fideli până în pânzele albe, adepţi ai nevinovăţiei lor, iar dacă sunt forţaţi să-i dea afară, îi menţin pe lângă casă, în calitate de specialişti.

Acuzaţiile de corupţie încep să devină un soi de certificat de bună purtare, iar anii de puşcărie nişte medalii. Corupţii se transformă sub ochii noştri într-un fel de ilegalişti de pe vremuri, care se legitimează tocmai prin “suferinţele” îndurate sub regimuri opresive şi probabil că nu va mai trece mult timp până când vor deveni chiar nişte condiţii de afirmare şi promovare.

Din acest punct de vedere, Mircea Geoană este pe drumul cel bun. Nu-i mai lipseşte decât “formalitatea” trasformării sale din martor în suspect…

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Habemus papa!

Punctul pe Y / miercuri 16 decembrie 2009 Nr: 2933

Habemus papa!

Asa exclamau cardinalii dupa lungile conclavuri (unele puteau dura ani de zile) in care se hotara cine va pastori in continuare turma credinciosilor crestini.

La noi, conclavul Curtii Constitutionale a durat mai putin - doar cat s-au numarat voturile nule - si iata ca de luni avem un nou presedinte. De fapt cel vechi, dar intr-un nou „ambalaj”, ca sa-i spunem asa.

Victoria lui Traian Basescu n-a fost una asteptata. Ba, as zice, ca dupa cum ne-a invatat algoritmul electoral al ultimilor 13 ani, era de asteptat o alternanta la putere - pentru ca din 1996 cei care au organizat alegerile le-au pierdut cu regularitate. A fost, insa, cea mai stransa competitie de pana acum si s-ar fi putut foarte bine ca balanta sa se incline, in aceleasi conditii, in favoarea lui Geoana. Candidatul social-democrat are insa satisfactia platonica de a fi castigat alegerile...in tara - unde se zice ca ar fi obtinut mai multe voturi, dar nu suficiente. A sperat ca va mai recupera ceva din cele nule, dar nici acolo n-a avut sansa...

Deci, Traian Basescu va scrie, teoretic cel putin, un capitol important, de zece ani, al istoriei Romaniei post-totalitare. Cel de-al doilea mandat al sau incepe sub auspiciile memorabile a doua decenii de libertate si democratie - chiar daca cele doua categorii nu au fost foarte profitabile pentru Romania. Dupa cinci ani de zbucium intern, in cautarea unei solutii niciodata gasite, Romania lui Basescu incearca un nou inceput. Fi-va acesta mai bun pentru romanii care au mers la vot?

E greu de spus. Cu siguranta ca Traian Basescu - veritabil „animal politic”, din specia „Ion Iliescu” - va incerca sa nu repete sumedenia de greseli pe care le-a facut pana acum. De regula, insa, dupa 50 de ani, oamenii se schimba greu (Iliescu insa a demonstrat ca se poate). Tendintele autotariste ale lui Basescu ii vor marca in continuare actiunea, dar nu la nivelurile cu care ne-a obisnuit. Iar primul semn ramane obstinata cu care refuza o solutie negociata pentru formarea unui nou guvern si incapatanarea cu care doreste sa aibe unul asupra caruia sa poata exercita un control total. Dealtfel, asa zisele negocieri ale lui Boc (vorba vine „ale lui Boc”) se indreapta spre o formula autarhica, pe baza de racolari de parlamentari de la celelalte partide pana la limita formarii unei majoritati proprii, fara liberali si social-democrati. Va fi insa o majoritate vulnerabila, ce va ameninta, in orice moment, sa se destrame, atunci cand apar mize importante. Este cel putin un semn ca ca autoritatea prevaleaza in fata stabilitatii si ca in relatia cu partenerii primeaza confruntarea.

Prin victoria sa, Traian Basescu isi asuma, practic, o dubla responsabilitate: cea de presedinte si cea de premier. Este conditia - crede el -atingerii obiectivelor ramase nerealizate in primul mandat. Dar este, in acelasi timp, si samanta scandalurilor viitoare, care vor incetini considerabil mersul nostru spre o societate normala.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3122.phtml