Publicat: 29 Mai, 2015 - 13:23
Share

Când a apărut în faţa reporterilor la ieşirea DNA, Mircea Geoană avea întipărită o expresie de om care-şi făcuse datoria. “Le-am înapoiat intacte” – a declarat el cu mândrie (în sinea sa gândindu-se că ar fi putut fi pus să plătească uzura dacă le folosea). Era vorba despre cele trei ceasuri “de colecţie” (“nici măcar nu erau pe gustul meu!” – a mai adăugat el, şi nu poţi decât să te întrebi de la ce preţ în sus încep gusturile sale dacă Constantin Vacheron nu e în top) pe care le-a primit cadou “de ziua sa onomastică” (Sfântul Mircea  sau Sfântul Geoană?) de la un prieten. Pentru că doar prietenii sau rudele pot face astfel de cadouri, iar dacă sunt şi trei deodată, dintre care două identice, abia atunci poţi să cuantifici devotamentul (sau interesul) prietenului. Care nu e altul decât Marian Vanghelie. Cei care-şi mai amintesc frumoasele vremuri de după debarcarea lui Iliescu, când Geoană încerca să-şi consolideze “primul inel” (aşa denumea el cercul de colaboratori apropiaţi) au reţinut, poate, spectaculoasa ascensiune a primarului Sectorului 5, exclus de Năstase şi asuprit de DIP, în ierarhia pesedistă. Şi, foarte probabil, printre calităţile avute în vedere de Geoană s-a numărat şi generozitatea prietenului Marian. E drept însă că prietenia asta a şchiopătat serios după ce Geoană a pierdut preşedinţia partidului, revigorându-se brusc atunci când ambii au fost excluşi din partid şi forţaţi să inventeze o formaţiune fantomă, alternativă la PSD, la remorca PNL.

Dar nu despre politică şi doctrină vreau să vorbesc aici. Ci despre oameni. Se întâmplă un lucru a cărui perversitate putea fi cu greu imaginată înaintea declanşării “jihadului” anticorupţie, când DNA a început să adune, pe bandă rulantă, candidaţi la puşcărie din mediul politic. Comiterea unei infracţiuni – în special din categoria corupţiei, ar trebui să marcheze, moral, orice persoană aflată într-o astfel de situaţie. Paradoxal, fenomenul pe care-l înregistrăm este exact contrariul: acuzarea, arestarea şi condamnarea devin, treptat, nişte merite cu care subiectul se mândreşte şi pe care le arborează ca pe nişte medalii. “Eroii” încep să cugete public pe seama justiţiei, dau interviuri în care îşi subliniază tăria de caracter şi modul demn în care înfruntă vicisitudinile, ţinea conferinţe de presă pe scările DNA-ului sau ale tribunalului, dau mesaje pe Facebook şi Twitter. În studiourile TV se perindă prieteni şi apropiaţi care ridică în slăvi calităţile celor anchetaţi şi condamnaţi, iar dacă ajung în puşcărie, îşi suflecă mânecile şi încep să scrie de zor cărţi de specialitate pe care le lansează “echipele de susţinători”.

Şi nu numai atât: colegii de partid se declară fideli până în pânzele albe, adepţi ai nevinovăţiei lor, iar dacă sunt forţaţi să-i dea afară, îi menţin pe lângă casă, în calitate de specialişti.

Acuzaţiile de corupţie încep să devină un soi de certificat de bună purtare, iar anii de puşcărie nişte medalii. Corupţii se transformă sub ochii noştri într-un fel de ilegalişti de pe vremuri, care se legitimează tocmai prin “suferinţele” îndurate sub regimuri opresive şi probabil că nu va mai trece mult timp până când vor deveni chiar nişte condiţii de afirmare şi promovare.

Din acest punct de vedere, Mircea Geoană este pe drumul cel bun. Nu-i mai lipseşte decât “formalitatea” trasformării sale din martor în suspect…

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Independenta Republicii iganeasca

Punctul pe Y / miercuri 11 august 2010 Nr: 3099

Independenta Republicii iganeasca

Sarkozy le-a pus gand rau tiganilor. Doar celor proveniti din Romania si Bulgaria. Ai lor nu mai sunt tigani, sunt „gens de voyage”. Exista 500 de astfel de tabere, pe care vigurosul presedinte francez vrea sa le desfiinteze una cate una si sa-i trimita pe locatari la origine. Adica de unde au venit.

Inceputul a fost facut pe undeva pe langa Lille, unde se aciuisera vreo 200 de compatrioti de-ai nostri, de etnie tiganeasca. Nu stiu de ce le-o spune romi, cand ei sunt tigani sadea. „O sa ne intoarcem” - au declarat acestia dupa ce si-au strans catrafusele. Si nu ma indoiesc ca or s-o faca ...

Mintea m-a dus, bezmetica, la un scenariu posibil. Un interlocutor (fictiv) imi marturiseste care este planul tiganilor:

„Prima data plecam fara sa facem taraboi. Dar ne intoarcem. La a doua incercare opunem rezistenta. igancile fac front comun si-i lovesc pe politisti cu puradeii. Noi, barbatii, ne baricadam in rulote, de unde bombardam cu oua ciordite de la supermarketul din apropiere. E faza de debut a rezistentei active. A treia oara cand ne repliem, incepem sa parjolim terenul din jur: furam rufele puse la uscat, orataniile de prin ograzi, bicicletele copiilor. Populatia se revolta si ataca. Alertam mass media, sa asiste in direct la masacrul care ni se aplica si la discriminarea care infloreste. Impotriva unui nou asalt al politiei imobilizam forte din alte tabere, care ni s-au alaturat. Ne baricadam din toate partile si rezistam. Solicitam ajutorul ONU si trimitem un reprezentant acolo care sa ne apere drepturile impotriva abuzurilor autoritatilor. Reclamam ca n-avem scoli, asistenta medicala, fast-food-uri si mall-uri. igani din toata Europa ne trimit ajutoare si instructori care sa ne ajute sa ne organizam. In preajma atacului decisiv al fortelor de ordine, lansam o declaratie la independenta, bazata pe autonomia de facto existenta pe teritoriul taberei. Solicitam recunoasterea celorlalte natiuni. O parte ne vor recunoaste, o parte nu. Cerem asistenta umanitara din partea Uniunii Europene si de indata ce Curtea de la Haga va decide ca declaratia noastra este legala, proclamam Republica iganeasca, dupa care alegem, urgent, un imparat si un rege ...

Gasiti ceva exagerat in acest scenariu? (Orice asemanare cu situatii reale este pur si simplu neintamplatoare).
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3289.phtml