Publicat: 29 Martie, 2012 - 13:00

Perspectiva revenirii „vremurilor bune” de până în 2008, când tot omul îşi putea creşte nivelul de trai doar făcând un drum la bancă, cu buletinul, este tot mai în ceaţă. Cei care au sperat într-o redresare după primul an, după al doilea, şi chiar după al treilea, încep să-şi piardă nădejdea.

Nimic nu-i îndreptăţeşte să spună că se va pune capăt crizei, prosperitatea va redeveni o constantă a existenţei cotidiene. După aproape jumătate de secol de trai peste posibilităţi, prin amanetarea constantă a viitorului naţiunilor de către politicieni dornici să rămână la putere atâta timp cât nu vor trebui să achite ei nota de plată, lumea civilizată constată că drumul pe care a păşit cu atâta încredere este cel greşit. Naţiuni dintre cele mai prospere, cu potenţiale de invidiat, constată rând pe rând că le paşte falimentul, ca o consecinţă directă a proastei gestionări.

Nu suntem străini de acest sentiment, chiar dacă pentru noi iluzia prosperităţii a durat mai puţin decât pentru alţii şi n-am avut timpul să ne obişnuim cu ea. Există însă o întreagă categorie socială care speră să se desprindă definitiv de sărăcie şi de lipsuri, care prin creditele acordate cu uşurinţă şi-a creat iluzia unui alt tip de existenţă şi care se vede acum în faţa unor decizii greu de acceptat. Pentru că nu e uşor să renunţi nici la casă, nici la maşină, nici măcar la televizorul cu plasmă, doar pentru motivul că nu mai ai cum să le achiţi. Mulţi şi-au pierdut slujbele care le promiteau să aloce o parte din venit acestor achiziţii. Altora li s-au redus drastic salariile, până la nivelul supravieţuirii. Pentru cei mai mulţi lipsa perspectivei este tot mai stresantă. Consecinţa: restanţe, cu fiecare zi mai mari, la plata ratelor la credite şi mărirea exponenţială a datoriei prin jocul nemilos al dobânzilor la dobânzi.

Tot mai mulţi specialişti prevăd faptul că majoritatea acestor credite nu vor putea fi plătite niciodată şi că băncile se vor trezi în posesia unor bunuri pentru care nu vor exista cumpărători. Fenomenul este global şi soluţiile vizează doar ieşirea din crizele secvenţiale. Problemele mari rămân de nerezolvat.

Actuala criză globală nu are remediu. Pentru că este una de sistem. Este criza unui sistem prost croit, fără valabilitate pe termen lung. Ceva trebuie să se schimbe, iar acest ceva trebuie să fie extrem de radical. Este foarte posibil să fie vorba de eşecul – sau de finalul – sistemului capitalist clasic, care şi-a epuizat resursele. Nimeni nu ştie cum vom ieşi din această situaţie. Ceea ce ştie însă cu precizie este că problemele nu vor înceta să se acumuleze şi că mai toate uşile blocate.

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Criza presei tiparite

Punctul pe Y / vineri 11 decembrie 2009 Nr: 2929

Criza presei tiparite

Odata cu clarificarea rezultatelor alegerilor prezidentiale (nu cred ca cineva se indoieste de faptul ca contestatiile PSD vor ramane un simplu exercitiu de demagogie), lucrurile par sa se limpezeasca si pe piata presei, unde o multime de titluri au fost tinute artificial in viata din interese propagandistice. Nu intamplator, semnalul l-a dat Sorin Ovidiu Vantu, omul care a demonstrat ca in afaceri nu se ataseaza de obiecte si ca poate taia in carne vie cand simte ca lucrurile nu mai merg. Dupa ce a alimentat generos, ani de zile, o divizie publicistica ce s-a latit dincolo de marginile plapumii rentabilitatii financiare, Vantu anunta ca de la 1 Ianuarie va renunta la doua titluri (Business Standard si Cotidianul) si la agentia de stiri cu care a incercat sa atace cvasi - monopulul lui Sarbu (NewsIn). Toate aceste titluri au inghitit in ultimii ani sume uriase, in pretul lor de scoatere la vanzare nemaigasindu-se decat un procent modest din ceea ce s-a cheltuit cu ravna de catre „dezvoltatorii” elitisti ai grupului, care au umplut depozitele Casei Scanteii cu carti si conturile grupurilor cu datorii neachitate. Cornel Nistorescu n-a lucrat de cand e el pentru un ziar cu un tiraj de 7000 exemplare - nivelul la care au adus „Cotidianul” lui Ratiu intelighentii din detasamentul autoproclamat „quality”.

Desigur, nostalgicii presei pot face infarct citind cifrele furnizate de BRAT. In urma cu 18-19 ani acestea ar fi parut derizorii - se lucra atunci cu tiraje de milioane sau de sute de mii. Adevarul de dupa Scanteia (un fel de bunic al „Gandului”) se batea cu Romania Libera a lui Bacanu pentru intaietate, blocand rotativele „Casei Scanteii” cu comenzile de tiraj de milioane. „Libertatea” pe care am scos-o la Revolutie in avampremiera presei libere, punea in pericol batrana rotativa a „Informatiei” cu aproape un milion de exemplare vandute zilnic iar ambulantii se bateau pe Brezoianu sa mai apuce o livrare.

Erau insa alte vremuri. Foamea de informatie, dar mai ales de atitdine, suprimate o jumatate de secol, a explodat pur si simplu, la fel ca „mamaliga” Revolutiei. Presa a fost primul segment al economiei romanesti care a lucrat dupa legile pietei: cererea a facut sa se nasca aproape peste noapte, sute, mii de titluri; dintre acestea alegandu-se si primele falimente. Invenstitiile in presa au fost cele mai rentabile si au adus cele mai rapide castiguri, majoritatea neimpozabile, iar calitatea de jurnalist a devenit accesibila aproape oricui, indiferent de gradul de alfabetizare. Ciclul didactic de 20 de ani prezis ca fiind necesar aproprierii democratiei coincide cu cel al cresterii si descresterii presei scrise. Iar momentul 2010 pare sa fie cel al limpezirii dramatice a peisajului in care vor mai supravietui, la nivel central, doar cu vreo 4-5 titluri, navigand ca niste „balene” intr-o mare coplesita de rapitorii tabloizi.

Anuntul lui Vantu deschide seria altor anunturi care vor surveni pe masura ce sursele de finantare, interesate de campania electorala, se vor inchide, iar cei care le-au operat isi vor indrepta atentia spre ziare de risc mai mic. In urma lor va ramane insa o armata de profesionisti ai condeiului a caror calificare nu-si va gasi utilitatea prin alte segmente mai putin atinse de criza.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3118.phtml