Publicat: 11 Decembrie, 2015 - 12:48

Imagine cutremurătoare: prinţul Paul, vizibil tras la faţă, în scaun cu rotile, ţinându-l în braţe pe finul lui Băsescu şi flancat de prinţesa Lia, cea care l-a salvat resuscitându-l (lucru la care se pare că se pricepe) după starea de rău resimţită pe drumul spre DNA Braşov.

După o noapte petrecută la un spital din Ploieşti, cuplul princiar plus odrasla a reluat parcursul iniţial la al cărui capăt capul neîncoronat îşi va susţine cu tărie nevinovăţia.

O nevinovăţie care constă într-o situaţie extrem de simplă: “Dacă sunt proşti, ce să le fac? Eu le-am cerut, ei mi-au dat. Nu le-am pus lovervelu’n pept!”

Până la urmă cam aşa poate fi rezumată aventura patrimonială a prinţului Paul. După ce-a scăpat de FBI, pentru nişte încurcături de-ale tinereţii, “prinţul” s-a stabilit în România, unde a simţit că are mai multe şanse decât oriunde să se căpătuiască pe seama prezumtivilor săi strămoşi. Şi-a urmat cu determinare planul recunoaşterii liniei de sânge (pronunţată de o instanţă de pe la Ciorogârla) după care a purces viguros la înşfăcarea părţii de moştenire pe care o considera ca aparţinându-i de drept. Nu singur, ci în compania unor băieţi deştepţi care au mirosit bunul prilej de a-şi face ei înşişi parte din partea princiară. Cea mare. Era inevitabil ca dintr-o asemenea combinaţie să lipsească mintea strălucită a unui Truică şi oportunismul lui Andronic (Dan). Şi ale altor câţiva bine înfipţi în mânosul sol politic al epocii, în preajma unor premieri de cursă lungă. Prinţul însuşi şi-a creat legături ferme, onorându-l pe plebeul Băsescu cu calitatea de naş aş progeniturii princiare. Premieri, preşedinţi, consilieri VIP - a fost armătura care l-a consolidat pe Paul în ofensiva sa revendicativă. Nu pe bază de acte (nici măcar false, cum se proceda deobicei la vremea respectivă) ci doar de tupeu şi influenţă. PrensPol şi-a alcătuit o listă de bunuri care credea el că i s-ar fi cuvenit şi s-a dus grămadă peste actualii deţinători, somându-i să i le returneze. Şi deţinătorii – proşti sau doar cointeresaţi? – au achiesat într-o voioşie. Cea mai spectaculoasă retrocedare  a fost o fermă regală doar cu numele, pentru că nu a aparţinut niciodată regelui. În valoare de multe zeci de milioane de euro, pe care au împărţit-o frăţeşte: 20% prinţul şi 80% Truică şi compania. Era la rând o halcă de pădure, doar că ghinionul a făcut ca demersul să se încalece cu cel al unui Sturdza, finalizat dezastruos pe filiera Hrebenciuc. Şi aşa mai departe…

Prinţul s-a ales cu sume importante de pe urma solicitărilor revendicative, despre care acum urmează să dea socoteală. Cu sume importante s-au ales şi membrii echipei Truică, care s-au grăbit să le investească în vile pe Coasta de Azur, yachturi şi maşini. Totul părea să meargă ca la carte, mai ales că lista de revendicări a prinţului era lungă. Dar…

Din toată această poveste cele mai de neînţeles aspecte sunt următoarele: nu ştia preşedintele despre “afacerile” finului său? Nu l-a informat SRI-ul despre aspectele dubioase ale vieţii şi activităţii acestuia? Ce-a păzit vigilentul Daniel Morar, stăpânul dosarelor care începuseră să fie făcute încă de prin anii 2005-2006? Ce fel de imunitate a avut maidanezul regal?       

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml