Publicat: 26 Ianuarie, 2012 - 00:06
Share

În agitaţia pricinuită de sesiunea extraordinară a parlamentului, de continuarea şirului de proteste şi de demiterea spectaculoasă a lui Baconschi, un lucru a trecut aproape neobservat, deşi – dacă Opoziţia ar fi pe atât de serioasă pe cât se crede – ar fi putut să reprezinte un argument imbatabil pentru a se solicita demisia premierului Boc. Şi – dacă am trăi într-o democraţie autentică – acesta nici să nu poată să o evite.


Premierul nu este cine ştie ce apreciat pentru personalitatea şi fermitatea punctelor sale de vedere. Există un consens aproape general că domnia sa nu reprezintă altceva decât o portavoce a preşedintelui şi că, în general, nu-şi permite să facă alte gesturi decât cele validate de la Cotroceni (asta apropo de disputa legată de demiterea lui Baconschi – dacă l-a informat sau nu pe preşedinte în legătură cu intenţia sa). Asta, pe de o parte. Pe de alta, cam toată lumea este de acord că premierul nu face parte din specia politicienilor profitori, care nu pierd nici o ocazie de a pune mâna pe nişte bunuri sau privilegii ce decurg din funcţiile deţinute temporar. Ba, din contră, în ochii lumii domnia sa pare un băiat modest, de la ţară, mai cu frica lui Dumnezeu decât alţii. Şi, cu excepţia câtorva neamuri clujene promovate pe lângă aparatul guvernamental, n-a prea fost prins cu mâţa interesului personal în sacul public.
 

Toate astea păreau valabile până când, săptămâna trecută, a apărut decizia de numire a domnului  Victor Vevera la conducerea companiei Transelectrica. La cât de mult s-a discutat în ultima vreme pe tema cererii delegaţiei FMI ca la companiile de stat să fie promovaţi manageri – români sau străini – capabili să le facă profitabile, ca să nu mai atârne ca nişte ghiulele de piciorul bugetului, am crezut că procesul a fost demarat şi că dl. Victor Vevera deschide calea reformării din temelii a acestui sector. Degeaba au căutat analiştii anunţurile referitoare la concursul câştigat de dl Vevera. Nu există! Nici domnul Vevera nu prea există, dacă este să ne luăm după absenţa totală a referinţelor publice la persoana sa. Misterul s-a lămurit când cineva a dat de numele său în aparatul premierului, al cărui consilier personal fusese până la numire.


Cum se explică acest gest? Dacă nu mă înşeală memoria, dl Boc a mai operat câteva mişcări de genul ăsta – şi-a adus nişte amici de la Cluj şi i-a numit prin diverse consilii de administraţie, şi-a promovat chiar şi şoferul într-un astfel de post - dar am zis că astea sunt slăbiciunile eterne ale înaltului funcţionar român: vrea să aibă în jurul său prieteni şi oameni pe care să se poată baza, chiar dacă nu au competenţe deosebite – sau nici una – în domeniul în care sunt plasate.
 

Dar chestia asta cu directorul Transelectrica depăşeşte orice limită: pur şi simplu demonstrează că premierului nu-i pasă – pentru că mă îndoiesc să fi crezut că mişcarea putea să rămână neobservată. Că ceea ce clamează toată ziua, cu gura plină, nu mai face doi bani noaptea, când semnează numirile. Că una vorbeşte cu dl Franks de la FMI şi alta fumează la el în birou. Dacă nu poate fi asimilat actelor de corupţie, gestul premierului se plasează temeinic în aria celor imorale şi pentru asta ar trebui să răspundă, chiar dacă în faţa scandalului ce se profila, proaspătul director al Transelectrica şi-a dat demisia, dovedind că are mai mult bun simţ decât şeful său.    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

O drama personala: presedintele de prima mana al unei tari second hand...

Punctul pe Y / vineri 06 august 2010 Nr: 3096

O drama personala: presedintele de "prima mana" al unei tari "second hand"...

„O tara care se imprumuta pentru a plati pensii si salarii este o tara de mana a doua. Trebuie sa luam bani pentru investitii, nu ca sa mancam” - a declarat, miercuri seara la TVR, presedintele Basescu, in cea de-a doua sa prezenta pe micul ecran de stat, dupa lungul autoexil spre ecrane marginale. Aceasta declaratie dezvaluie o drama personala: neconcordanta dintre propriile calitati si aspiratii si obiectul muncii. Au mai trait si alti lideri politici aceasta conditie sfasietoare. Unul dintre ei a fost cel care considera ca existenta lui - sfarsita tragic la zidul din Targoviste - reprezinta un fenomen care se produce odata la o mie de ani...

Sacait de intrebarile moderatorului care se inspira din mail-urile telespectatorilor venite pe adresa emisiunii, Basescu a adoptat o atitudine ofensiva. Pleaca medicii? N-au decat. Si asa sunt prea multi. Invatatorii si dascalii au salarii mici? Eu cand m-am angajat la Navrom aveam salariul mai mic decat femeia de serviciu. Astazi, dupa 30 de ani, am crescut de la 600 de lei la 6000. Peste 30 de ani va avea si dascalul o leafa mai mare. Bref: oamenii au greutati, dar n-avem ce face! Datorita celor care s-au jucat cu maririle de salarii sau a punctelor de pensie, vom continua in urmatorii ani sa ne imprumutam pentru a le plati. Pana cand? - intreaba moderatoarea. Presedintele ridica din umeri, semn ca habar n-are. Dar conchide cu amaraciune: „O tara care se imprumuta ...”

Din pacate pentru dansul si pentru cota sa de popularitate presedintele n-a prea avut raspunsuri valabile. Si chiar daca l-a urecheat pe Boc pentru afirmatia pripita ca la anul s-ar putea majora cu 10% salariile din care se taie acum 25% (insa doar daca se anuleaza al 13-lea salariu!), n-a fost dispus sa spuna transant daca guvernul asta este bun sau nu. Sa asteptam pana in septembrie, cand le-am dat termen! Daca nu-si fac temele cu restructurarea, vor zbura!

Ca un veritabil presedinte de mana intai al unei tari „second hand”, Traian Basescu nu-si asuma nimic: nici situatia dificila, intervenita in absenta oricarei strategii de combatere a efectelor crizei, nici incompetenta crasa a guvernului, nici slabiciunea evidenta si lipsa de autoritate a premierului, nici restructurarea administrativa care nu s-a facut. Ba, chiar, sare in apararea pagubosului brand al Elenei Udrea: gradina din Carpati, asta e, aici au crescut valorile Romaniei. Doar nu era sa-l punem pe Dracula? Cat despre costul „foii verzi”, a refuzat orice comentariu, semn ca isi cautioneaza favorita in orice situatie, si la bine si la rau.
N-ar fi fost Traian Basescu daca n-ar fi aruncat, miercuri seara, si cateva sageti la adresa jurnalistilor platiti de moguli sa denigreze tara, nu guvernul sau pe presedinte, si in directia unor miliardari nesimtiti, confundandu-l pe Niculae de la Brasov cu Nicolae de la Zimnicea. Ce sa-i faci, cand sunt prea multi, incepi sa-i incurci.

Una peste alta o prestatie tipica pentru acelasi presedinte de prima mana, confruntat cu o realitate de mana a doua ...
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3286.phtml