Publicat: 26 Ianuarie, 2012 - 00:06

În agitaţia pricinuită de sesiunea extraordinară a parlamentului, de continuarea şirului de proteste şi de demiterea spectaculoasă a lui Baconschi, un lucru a trecut aproape neobservat, deşi – dacă Opoziţia ar fi pe atât de serioasă pe cât se crede – ar fi putut să reprezinte un argument imbatabil pentru a se solicita demisia premierului Boc. Şi – dacă am trăi într-o democraţie autentică – acesta nici să nu poată să o evite.


Premierul nu este cine ştie ce apreciat pentru personalitatea şi fermitatea punctelor sale de vedere. Există un consens aproape general că domnia sa nu reprezintă altceva decât o portavoce a preşedintelui şi că, în general, nu-şi permite să facă alte gesturi decât cele validate de la Cotroceni (asta apropo de disputa legată de demiterea lui Baconschi – dacă l-a informat sau nu pe preşedinte în legătură cu intenţia sa). Asta, pe de o parte. Pe de alta, cam toată lumea este de acord că premierul nu face parte din specia politicienilor profitori, care nu pierd nici o ocazie de a pune mâna pe nişte bunuri sau privilegii ce decurg din funcţiile deţinute temporar. Ba, din contră, în ochii lumii domnia sa pare un băiat modest, de la ţară, mai cu frica lui Dumnezeu decât alţii. Şi, cu excepţia câtorva neamuri clujene promovate pe lângă aparatul guvernamental, n-a prea fost prins cu mâţa interesului personal în sacul public.
 

Toate astea păreau valabile până când, săptămâna trecută, a apărut decizia de numire a domnului  Victor Vevera la conducerea companiei Transelectrica. La cât de mult s-a discutat în ultima vreme pe tema cererii delegaţiei FMI ca la companiile de stat să fie promovaţi manageri – români sau străini – capabili să le facă profitabile, ca să nu mai atârne ca nişte ghiulele de piciorul bugetului, am crezut că procesul a fost demarat şi că dl. Victor Vevera deschide calea reformării din temelii a acestui sector. Degeaba au căutat analiştii anunţurile referitoare la concursul câştigat de dl Vevera. Nu există! Nici domnul Vevera nu prea există, dacă este să ne luăm după absenţa totală a referinţelor publice la persoana sa. Misterul s-a lămurit când cineva a dat de numele său în aparatul premierului, al cărui consilier personal fusese până la numire.


Cum se explică acest gest? Dacă nu mă înşeală memoria, dl Boc a mai operat câteva mişcări de genul ăsta – şi-a adus nişte amici de la Cluj şi i-a numit prin diverse consilii de administraţie, şi-a promovat chiar şi şoferul într-un astfel de post - dar am zis că astea sunt slăbiciunile eterne ale înaltului funcţionar român: vrea să aibă în jurul său prieteni şi oameni pe care să se poată baza, chiar dacă nu au competenţe deosebite – sau nici una – în domeniul în care sunt plasate.
 

Dar chestia asta cu directorul Transelectrica depăşeşte orice limită: pur şi simplu demonstrează că premierului nu-i pasă – pentru că mă îndoiesc să fi crezut că mişcarea putea să rămână neobservată. Că ceea ce clamează toată ziua, cu gura plină, nu mai face doi bani noaptea, când semnează numirile. Că una vorbeşte cu dl Franks de la FMI şi alta fumează la el în birou. Dacă nu poate fi asimilat actelor de corupţie, gestul premierului se plasează temeinic în aria celor imorale şi pentru asta ar trebui să răspundă, chiar dacă în faţa scandalului ce se profila, proaspătul director al Transelectrica şi-a dat demisia, dovedind că are mai mult bun simţ decât şeful său.    

Format: 

Rubrici: