Publicat: 31 Ianuarie, 2012 - 00:00

Ideea de dialog, îmbrăţişată de putere sub presiunea protestelor de stradă are, deocamdată, un sens unic: opoziţia (înţelegând prin aceasta nu doar opoziţia politică, ci şi pe cea civică) reclamă – puterea renunţă.

Guvernul condus de Emil Boc a trecut, de la intransigenţa asumării răspunderii, la renunţare. A fost, mai întâi, Legea Sănătăţii, proiectul împotriva căruia s-au pronunţat vehement înşişi specialiştii din sistem. După circul cu demisia lui Arafat, s-a anunţat că guvernul renunţă să mai pună proiectul în discuţie publică şi-l retrage. De pe site-uri.

În plin scandal, o altă încercare de dezamorsare a tensiunii vine dinspre ministrul Mediului. N-o să fiu naiv să cred că a fost ideea dlui Borbely, după cum nu cred nici că a fost doar iniţiativa sa la introducerea imbecilei “taxe de poluare”, fără nici o legătură cu poluarea. Deci, s-a anunţat că aplicarea taxei se amână cu un an. Până trece furtuna.

Despre demiterea “prin corespondenţă” a lui Baconschi nici nu vreau să mai insist. A fost dat afară nu pentru că ar fi făcut erori profesionale – deşi a făcut, Slavă Domnului – ci pentru o exprimare “nefericită” pe blog. Stupefiant! Păi mulţi ar trebui urgent daţi afară pentru prostiile pe care le înşiră pe bloguri. Odată cu mazilirea lui Baconschi, succesorul său anunţă că ideea în slujba căreia se pusese timp şi suflet, fostul ministru – votul prin corespondenţă – s-ar putea să fie abandonată.

Prima întrebare pe care ţi-o poţi pune este: cât de serios şi de competent este un guvern care renunţă atât de uşor la deciziile sale? Cât de serios a fost când le-a promovat? Şi – mai ales – care ar fi fost situaţia dacă nu ar fi renunţat la ele?

Deci, hai să nu răsuflăm doar uşuraţi şi să cerem să ni se răspundă la întrebările care rămân în suspensie.

Mai întâi, despre proiectul Legii Sănătăţii: ce principiu a stat la baza “experimentelor” din proiect? Cum urmau să funcţioneze casele de sănătate private? Şi - mai ales – cine ar fi fost beneficiarii acestor schimbări, şi de ce sume – şi în ce mod – ar fi beneficiat? Pentru că este clar: prea puţin a contat aici interesul pacientului – pus la plată pentru servicii prin care Constituţia le proclamă a fi gratuite.

Apoi, cu “taxa de poluare”. Aceasta este moştenitoarea celei mai bâlbâite şi incoerente taxe puse vreodată. N-o să uit demonstraţia penibilă a fostului ministru Vosganian, la TV, care a dovedit că nici el nu avea habar în ce constă. Ideea principală era să se ia nişte bani de la populaţie, îmbrăcând taxa într-o haină “europeană”. Dar tocmai Europa a fost cea care i-a dat peste bot lui Tăriceanu şi a impus restituirea banilor. Borbely a mers mai departe şi a inventat taxa de poluare, care nu făcea altceva decât să blocheze piaţa second hand. Cine profită de pe urma ei? Importatorii şi dealerii – care parcă au scris cu mâna lor textul legii. Nu conta că omul simplu, cu venituri reduse, nu mai avea acces la acest mijloc de transport (şi, pentru unii, de producţie!).

S-a renunţat pentru un an. Înseamnă asta că în 2013 ne vom pricopsi cu aceeaşi lege stupidă? Că interesele unor categorii privilegiate nu vor avea de suferit decât o întârziere?

În aceeaşi categorie se înscrie şi o altă stupiditate, marca “Boagiu!” A venit zăpada şi constatăm că cauciucurile de iarnă n-au nici un rost în condiţiile în care străzile nu sunt deszăpezite, iar în cazul celor deszăpezite, devin inutile. Cine a tras foloase de pe urma acestui nou impozit aplicat automobiliştilor? Căutaţi niţel prin debaralele ministerului şi veţi găsi câteva nume cu interese mari în importul de anvelope. Care au prosperat peste noapte în mod spectaculos.

Să nu-l lăsăm deoparte pe dl Baconschi. Dânsul n-a fost o victimă. Merita din plin să fie demis. Pentru tot ce n-a făcut de când e ministru. Pentru Schengen, pentru relaţiile proaste cu Rusia, pentru izolarea diplomatică a României. Toate acestea ar fi trebuit spuse, pentru că “nu avem nimic să-i reproşăm profesional” este o minciună.

La toate aceste întrebări Puterea în general, preşedintele şi Executivul ar trebui să răspundă. Ca să nu murim proşti, admirând disponibilitatea lor la dialog.

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml