Publicat: 31 Ianuarie, 2012 - 00:00
Share

Ideea de dialog, îmbrăţişată de putere sub presiunea protestelor de stradă are, deocamdată, un sens unic: opoziţia (înţelegând prin aceasta nu doar opoziţia politică, ci şi pe cea civică) reclamă – puterea renunţă.

Guvernul condus de Emil Boc a trecut, de la intransigenţa asumării răspunderii, la renunţare. A fost, mai întâi, Legea Sănătăţii, proiectul împotriva căruia s-au pronunţat vehement înşişi specialiştii din sistem. După circul cu demisia lui Arafat, s-a anunţat că guvernul renunţă să mai pună proiectul în discuţie publică şi-l retrage. De pe site-uri.

În plin scandal, o altă încercare de dezamorsare a tensiunii vine dinspre ministrul Mediului. N-o să fiu naiv să cred că a fost ideea dlui Borbely, după cum nu cred nici că a fost doar iniţiativa sa la introducerea imbecilei “taxe de poluare”, fără nici o legătură cu poluarea. Deci, s-a anunţat că aplicarea taxei se amână cu un an. Până trece furtuna.

Despre demiterea “prin corespondenţă” a lui Baconschi nici nu vreau să mai insist. A fost dat afară nu pentru că ar fi făcut erori profesionale – deşi a făcut, Slavă Domnului – ci pentru o exprimare “nefericită” pe blog. Stupefiant! Păi mulţi ar trebui urgent daţi afară pentru prostiile pe care le înşiră pe bloguri. Odată cu mazilirea lui Baconschi, succesorul său anunţă că ideea în slujba căreia se pusese timp şi suflet, fostul ministru – votul prin corespondenţă – s-ar putea să fie abandonată.

Prima întrebare pe care ţi-o poţi pune este: cât de serios şi de competent este un guvern care renunţă atât de uşor la deciziile sale? Cât de serios a fost când le-a promovat? Şi – mai ales – care ar fi fost situaţia dacă nu ar fi renunţat la ele?

Deci, hai să nu răsuflăm doar uşuraţi şi să cerem să ni se răspundă la întrebările care rămân în suspensie.

Mai întâi, despre proiectul Legii Sănătăţii: ce principiu a stat la baza “experimentelor” din proiect? Cum urmau să funcţioneze casele de sănătate private? Şi - mai ales – cine ar fi fost beneficiarii acestor schimbări, şi de ce sume – şi în ce mod – ar fi beneficiat? Pentru că este clar: prea puţin a contat aici interesul pacientului – pus la plată pentru servicii prin care Constituţia le proclamă a fi gratuite.

Apoi, cu “taxa de poluare”. Aceasta este moştenitoarea celei mai bâlbâite şi incoerente taxe puse vreodată. N-o să uit demonstraţia penibilă a fostului ministru Vosganian, la TV, care a dovedit că nici el nu avea habar în ce constă. Ideea principală era să se ia nişte bani de la populaţie, îmbrăcând taxa într-o haină “europeană”. Dar tocmai Europa a fost cea care i-a dat peste bot lui Tăriceanu şi a impus restituirea banilor. Borbely a mers mai departe şi a inventat taxa de poluare, care nu făcea altceva decât să blocheze piaţa second hand. Cine profită de pe urma ei? Importatorii şi dealerii – care parcă au scris cu mâna lor textul legii. Nu conta că omul simplu, cu venituri reduse, nu mai avea acces la acest mijloc de transport (şi, pentru unii, de producţie!).

S-a renunţat pentru un an. Înseamnă asta că în 2013 ne vom pricopsi cu aceeaşi lege stupidă? Că interesele unor categorii privilegiate nu vor avea de suferit decât o întârziere?

În aceeaşi categorie se înscrie şi o altă stupiditate, marca “Boagiu!” A venit zăpada şi constatăm că cauciucurile de iarnă n-au nici un rost în condiţiile în care străzile nu sunt deszăpezite, iar în cazul celor deszăpezite, devin inutile. Cine a tras foloase de pe urma acestui nou impozit aplicat automobiliştilor? Căutaţi niţel prin debaralele ministerului şi veţi găsi câteva nume cu interese mari în importul de anvelope. Care au prosperat peste noapte în mod spectaculos.

Să nu-l lăsăm deoparte pe dl Baconschi. Dânsul n-a fost o victimă. Merita din plin să fie demis. Pentru tot ce n-a făcut de când e ministru. Pentru Schengen, pentru relaţiile proaste cu Rusia, pentru izolarea diplomatică a României. Toate acestea ar fi trebuit spuse, pentru că “nu avem nimic să-i reproşăm profesional” este o minciună.

La toate aceste întrebări Puterea în general, preşedintele şi Executivul ar trebui să răspundă. Ca să nu murim proşti, admirând disponibilitatea lor la dialog.

Format: 

Rubrici: