Publicat: 12 Iunie, 2015 - 12:49

Mi-a stăruit în minte discursul pe “reţeta Băsescu” al preşedintelui Iohannis, de marţi seară, înaintea jurnalelor, cu sentimentul că nu l-am judecat la adevărata sa valoare. Pentru că, fără să-şi dea seama, preşedintele a marcat un moment de cotitură al carierei sale politice, trecând de la politică municipală la adevărata politică naţională.

Şi am să mă opresc la capitolul celor trei variante (1, x şi 2, în termeni de pronosport) pe care i le oferea lui Ponta. 

Prima variantă – câştigătoarea sigură – ar fi fost ca Ponta să-şi dea demisia şi în felul ăsta să producă o bucurie tuturor, nemaitârând ţara în cotloanele MCV-ului şi ale mâzgălirii imaginii României.

A doua variantă – x – este una de o subtilitate aproape de neimaginat. În viziunea lui Iohannis, Ponta trebuia să-şi adune colegii din majoritatea parlamentară şi să le spună: măi, băieţi, hai să o lăsăm moartă. Vă rog, personal, să votaţi în favoarea cererii DNA, pentru ca eu să pot merge liniştit în faţa judecătorilor şi să-mi demonstrez nevinovăţia. Aici Iohannis face o precizare pentru care l-ar invidia până şi Băsescu. Probabil, zice el, nici nu l-aş fi suspendat din funcţie şi l-aş fi lăsat să-şi vadă de treabă (când a spus chestia asta, Predoiu, probabil, era să facă infarct, iar Gorghiu şi Blaga au început să-şi smulgă părul din cap!)

În fine, cea de-a treia variantă – 2 – cea mai proastă, după cum o califică preşedintele, a fost aceea de a-şi convinge colegii din alianţă să voteze împotriva cercetării penale.

Cum spuneam, este un punct de cotitură în prestaţia prezidenţială a lui Iohannis. Este momentul în care titularul de la Cotroceni dovedeşte că şi-a însuşit deja limbajul demagogic de Dâmboviţa şi că reuşeşte să performeze. Am o bănuială, chiar, că Băsescu ar putea să fie gelos pe el pentru că lui nu i-ar fi trecut prin cap şmecheria cu nesuspendarea probabilă.

Preşedintele ţine un astfel de discurs din care poate să reiasă că nici usturoi n-a mâncat vreodată şi nici gura nu-i emană odoarea corespunzătoare. Încerc să îmi imaginez ce ar fi gândit chiar el dacă Ponta, prin octombrie anul trecut, când procesul său de incompatibilitate era în toi, ar fi ieşit pe ecrane şi ar fi spus: “Este o zi tristă pentru democraţia română, ca un candidat la preşedinţie să fie acuzat de încălcarea legii. Aş avea trei propuneri pentru domnia sa: prima – să-şi convingă alegătorii să nu voteze un candidat cu un dosar de incompatibilitate în spate. A doua: să se retragă din competiţie până îşi va lămuri situaţia şi dacă va fi achitat, eu aş putea să demisionez ca să-i las lui locul. Şi a treia, cea mai proastă, să meargă înainte şi să distrugă imaginea României prin aceea că va avea un preşedinte ales deşi a încălcat legea.”

Suntem, însă, în plin political-fiction. Hai să revenim la realitatea noastră cea de toate zilele.    

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Habemus papa!

Punctul pe Y / miercuri 16 decembrie 2009 Nr: 2933

Habemus papa!

Asa exclamau cardinalii dupa lungile conclavuri (unele puteau dura ani de zile) in care se hotara cine va pastori in continuare turma credinciosilor crestini.

La noi, conclavul Curtii Constitutionale a durat mai putin - doar cat s-au numarat voturile nule - si iata ca de luni avem un nou presedinte. De fapt cel vechi, dar intr-un nou „ambalaj”, ca sa-i spunem asa.

Victoria lui Traian Basescu n-a fost una asteptata. Ba, as zice, ca dupa cum ne-a invatat algoritmul electoral al ultimilor 13 ani, era de asteptat o alternanta la putere - pentru ca din 1996 cei care au organizat alegerile le-au pierdut cu regularitate. A fost, insa, cea mai stransa competitie de pana acum si s-ar fi putut foarte bine ca balanta sa se incline, in aceleasi conditii, in favoarea lui Geoana. Candidatul social-democrat are insa satisfactia platonica de a fi castigat alegerile...in tara - unde se zice ca ar fi obtinut mai multe voturi, dar nu suficiente. A sperat ca va mai recupera ceva din cele nule, dar nici acolo n-a avut sansa...

Deci, Traian Basescu va scrie, teoretic cel putin, un capitol important, de zece ani, al istoriei Romaniei post-totalitare. Cel de-al doilea mandat al sau incepe sub auspiciile memorabile a doua decenii de libertate si democratie - chiar daca cele doua categorii nu au fost foarte profitabile pentru Romania. Dupa cinci ani de zbucium intern, in cautarea unei solutii niciodata gasite, Romania lui Basescu incearca un nou inceput. Fi-va acesta mai bun pentru romanii care au mers la vot?

E greu de spus. Cu siguranta ca Traian Basescu - veritabil „animal politic”, din specia „Ion Iliescu” - va incerca sa nu repete sumedenia de greseli pe care le-a facut pana acum. De regula, insa, dupa 50 de ani, oamenii se schimba greu (Iliescu insa a demonstrat ca se poate). Tendintele autotariste ale lui Basescu ii vor marca in continuare actiunea, dar nu la nivelurile cu care ne-a obisnuit. Iar primul semn ramane obstinata cu care refuza o solutie negociata pentru formarea unui nou guvern si incapatanarea cu care doreste sa aibe unul asupra caruia sa poata exercita un control total. Dealtfel, asa zisele negocieri ale lui Boc (vorba vine „ale lui Boc”) se indreapta spre o formula autarhica, pe baza de racolari de parlamentari de la celelalte partide pana la limita formarii unei majoritati proprii, fara liberali si social-democrati. Va fi insa o majoritate vulnerabila, ce va ameninta, in orice moment, sa se destrame, atunci cand apar mize importante. Este cel putin un semn ca ca autoritatea prevaleaza in fata stabilitatii si ca in relatia cu partenerii primeaza confruntarea.

Prin victoria sa, Traian Basescu isi asuma, practic, o dubla responsabilitate: cea de presedinte si cea de premier. Este conditia - crede el -atingerii obiectivelor ramase nerealizate in primul mandat. Dar este, in acelasi timp, si samanta scandalurilor viitoare, care vor incetini considerabil mersul nostru spre o societate normala.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3122.phtml