Publicat: 4 Iunie, 2015 - 12:43

Mărturisesc că nu mi-am pierdut (încă) încrederea în Klaus Iohannis ca fiind persoana care poate să restabilească condiţia şi prestigiul instituţiei prezidenţiale, după ce acestea au fost coborâte în derizoriu de Traian Băsescu. Dealtfel, cu vreo 15 ani în urmă, când l-am cunoscut la Sibiu, proaspăt ales primar după o campanie modestă, mi-am exprimat sentimentul că într-o bună zi s-ar putea să avem un preşedinte de “formatul” lui – adică chiar pe el. Scurta întrevedere pe care am avut-o atunci, modul său de a gândi şi de a se exprima, respectul de care se bucura în urbea la a cărui cârmă ajunsese pe baza încrederii oamenilor, m-au făcut să cred că o astfel de variantă nu ar fi doar posibilă, dar poate chiar necesară.

Lucru care s-a şi împlinit. Nu simplu, nici uşor – deşi nimic din ceea ce e sortit să fie durabil nu vine simplu şi uşor. Klaus Iohannis a trebuit să depăşească handicapul lipsei de experienţă în complicatul mecanism politic, precum şi dificultăţile izvorâte din inexistenţa unei echipe pe care să se poată baza. A venit de la Sibiu practic cu mâna goală, fiind obligat să lucreze cu ceea ce i-a livrat forţa politică pentru care a optat. Lipsa de consistenţă a echipei este tot mai vizibilă şi nimeni nu mă va face să cred că un tip realist ca Iohannis îşi pune mari speranţe în domnişoara Gorghiu şi în Vasile Blaga, că vor reuşi să-i creeze platforma politică de pe care să orienteze lucrurile în direcţia în care doreşte. Până atunci e nevoit să facă declaraţii politicianiste – de genul “concluziei” de după ultimul vot pentru Şova, cum că i-ar fi tot mai greu să lucreze cu actuala majoritate parlamentară şi cu guvernul derivat din aceasta. Greu, uşor, deocamdată asta e situaţia şi politica băsistă de “călărire” a partenerului nu l-ar duce prea departe, cum nu l-a dus nici pe predecesorul său.

Pierzând speranţa răsturnării actualului echilibru de forţe printr-o moţiune şi alegeri anticipate, Iohannis se concentrează asupra aspectelor formale ale mandatului său. Cuvântează – plat şi neinteresat – la ocazii festive, convins şi el că nu ăsta este punctul lui forte. Face vizite protocolare unde promite lucruri care nu sunt de competenţele lui (sunt curios cum ar fi ieşit din clinciul dublării alocaţiilor dacă Guvernul n-ar fi “găsit” soluţia bugetară).

Observ însă un alt lucru: tendinţa naturală a omului spre confort şi bunăstare transpare cu aproape fiecare gest. Se plânge deja de leafa insuficientă. Face demersuri pentru ca guvernul să priceapă că nu-şi poate desfăşura obligaţiile internaţionale fără un avion prezidenţial. Îşi propulsează consoarta în prima linie cum n-au făcut-o Iliescu, Constantinescu şi Băsescu la un loc (nu că ar fi rău, dar cu prea multă insistenţă). Se plânge că nu sunt gata lucrările la reşedinţă şi trebuie să-şi prelungească provizoratul locativ. Din aceeaşi categorie face parte şi vizita-fulger, făcută cu familia la Neptun, pentru a vedea care sunt condiţiile de cazare de acolo şi spre a recomanda eventualele retuşuri. Toate aceste amănunte par a se înscrie în deviza băsistă: să trăiţi bine! Şi confortabil. Iar Iohannis pare omul hotărât să o transpună în viaţă, măcar la nivel personal… 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml