Publicat: 30 Ianuarie, 2014 - 13:03

Peste o sută de oameni au fost salvaţi de pe drumurile pe care li s-au împotmolit maşinile în nămeţi! – exclamă reporterii porniţi în căutarea senzaţionalului. "De când staţi aici?"; "Aveţi ce mânca, ce bea?", "N-aţi îngheţat?" – întreabă grijulii oamenii cu microfonul în mână. Răspunsurile diferă, de la neutre până la acuzatoare: "Nu fac nimic! Stăm aici ca nişte..." Reproşurile vizează mai ales indolenţa autorităţilor care ajung la ei târziu şi nu fac tot ce trebuie pentru a-i salva.

Iresponsabilitatea pare să fie o trăsătură genetică a românului obişnuit. Nonşalanţa cu care nu ţine cont de reguli elementare de convieţuire care-l afectează în cele din urmă. Cum altfel poate fi calificată aventurarea atât de multor şoferi pe drumurile înzăpezite în ciuda avertismentelor şi interdicţiilor? Cum pot fi calificate reproşurile şi pretenţiile exprimate de cei aflaţi în culpă? Cum se justifică eforturile şi cheltuielile salvatorilor făcute în condiţii în care ar fi putut fi evitate?

Probabil că va fi nevoie să se elaboreze un set de reglementări care să sancţioneze, inclusiv pecuniar, aventurile de acest gen, la costurile materiale pe care le implică intervenţiile.

În aceeaşi categorie pot fi înscrise şi alte câteva comportamente antisociale cu efect direct asupra situaţiilor de genul pe care o parcurgem în aceste zile. Tăierea iresponsabilă a copacilor din perdelele de protecţie a localităţilor de către aceiaşi ţărani care sunt blocaţi acum în case de zăpada adusă de viscolul care nu mai întâlneşte nici un obstacol este un alt aspect. Ca şi furtul gardurilor de protecţie a şoselelor, abia montate, pentru a fi duse la fier vechi de către aceiaşi călători îngropaţi de zăpadă pe şoselele pe care le frecventează în mod obişnuit.

Faţă de toate aceste manifestări legea ar trebui să conţină precizări mai clare şi mai aspre, în măsură de a le curma dintr-o practică devenită curentă şi faţă de care nici autorităţile nu mai reacţionează. 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Cristi

Punctul pe Y / vineri 26 februarie 2010 Nr: 2987

Cristi

Asa il apeleaza colegii si ziaristii. Nu 'Domnul Diaconescu', nici macar 'Diaconescu', ci 'Cristi'.

Asta indica perceptia unei persoane simpatice, apropiate, fara goma diplomatica pe care ar implica-o statutul sau profesional.

De cand a facut pasul in politica, promovat de Nastase de la Externe, la Ministerul Justitiei, Cristian Diaconescu s-a impus in randul colegilor prin calitatile sale de intelectual autentic, de bun vorbitor si de persoana apta sa intretina relatii cordiale cu cei din jur, evitand tensiunile.

Pe baza acestor date partidul a decis sa-l arunce in lupta, in campania municipala din 2008. Din pacate, Diaconescu a repetat, parca la indigo, aventura similara a sefului sau Geoana, din 2004, pierzand din primul tur in favoarea lui Oprescu. Au venit apoi alegerile parlamentare si intrarea la guvernare a PSD-ului alaturi de PDL, cand postul de ministru de Externe parea inadins croit pentru el. In cele vreo noua luni in care s-a aflat la comanda diplomatiei, Cristian Diaconescu a reusit performanta sa nu se vada! Fara ca Basescu sa-si opereze indatoririle de resort intr-un mod abuziv. Pur si simplu, aflandu-se intr-o pozitie cu mare expunere mediatica, a reusit performanta de a nu iesi in evidenta cu nimic! Nici macar prin gafele prin care s-au remarcat predecesorii sai.

Campania pentru alegerile prezidentiale social-democrate a marcat o etapa aparte in cariera sa politica. A oscilat aproape permanent intre intentia de a candida si puseurile de renuntare. A oscilat si intre sustinerea diferitilor candidati care, toti, l-ar fi dorit in echipa lor. Diaconescu insa a crezut - nu stiu cu cata tarie - ca ar putea avea propria sa echipa si a ramas pe pozitie pana in ultimul moment. Cand - definitoriu de acum - s-a retras in favoarea celui care se desprindea tot mai vizibil in perdant.

Varful de mediatizare l-a cunoscut insa, Cristian Diaconescu, abia cand si-a anuntat despartirea de partid. A facut turul tuturor televiziunilor, dand aceleasi explicatii neconvingatoare si reusind sa buimaceasca pe toata lumea prin incoerenta argumentelor. Cu aceasta runda finala si-a facut, practic, cel mai mare deserviciu, demonstrand ceea ce unii doar banuiau: ca nu are nici forta, nici argumentele necesare unui lider autentic. Ca nu a reusit sa coaguleze in jurul sau nicio echipa. Ca nu are busola politica.

Alaturandu-se colectiei pestrite de personaje din jurul lui Oprea, incepe el insusi sa poarte amprenta petelor specifice unei anumite rase. Si de politicieni. Ramanand ceea ce este: Cristi.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3176.phtml