Publicat: 28 Aprilie, 2016 - 12:14
Share

Marea surpriză a săptămânii nu a fost confirmarea condamnării lui Dragnea, l-a care majoritatea membrilor de partid realiști se așteptau. Ci reacția, practic inexplicabilă a președintelui executiv Zgonea. Momentul revoltei sale a dezvăluit faptul că acesta se hrănea deja cu speranța de a deveni numărul 1, în partid și că pașii de dans făcuți de Dragnea l-au descumpănit în așa hal încât, practic, nu a mai știut ce face. Era - să recunoștem - genul de șansă care se ivește o dată-n viaţă, dacă se ivește: ca tu, modest sculer-matrițer intrat în politică pe rol de băiat de mingi să ajungi la vârful ierarhiei și să te bucuri de privilegiile funcției. În raționamentele sale șchioape, Zgonea nu a luat niciun moment în considerare faptul că Dragnea nu va renunța pur și simplu la funcție și că i-o va pune în brațe, cu fair-play. Acest lucru mai dovedește și cât de rupt era președintele executiv-decorativ de realitățile dintr-un partid în care nu se obișnuiește ca cineva să piardă fără luptă.
Prin gestul de frondă făcut după anunțul condamnării și amențarea cu demisia, Zgonea și-a tăiat, parctic, craca de sub fund. Și cu cât craca era mai la vârful pomului ierarhic, cu atât căderea este mai contondentă. Nimeni, în forul de conducere, nu s-a solidarizat cu el. A fost exclus în unanimitate, lucru care dovedește câte iluzii și-a făcut în legătură cu echipa cu care ar fi vrut să exercite puterea. Urmează să piardă și scaunul de șef al Camerei și poziția onorifică de al treilea om în stat, culmea, în favoarea celui căruia îi datorează nefireasca sa ascensiune.
Pentru că a fost mai mult decât evident faptul că Zgonea s-a numărat printre oamenii de paie de care s-a înconjurat Ponta pentru a-și consolida poziția de lider atotputernic de partid și de stat. Pentru cine se uită puțin înapoi, la istoricul acestei funcții, va fi evidentă continua sa scădere sub raportul de resursă umană și politică: după ce Năstase a fost sacrificat de "colegi", scaunul de șef al Camerei Deputaților a fost ocupat de nulități ce nu au lăsat nimic în urma lor, incepând cu inodora și incolora Roberta Anastase și continuând cu sinecuristul Bogdan Olteanu. Practic, prin Zgonea, s-a atins nivelul cel mai de jos al competenței și reprezentativității, rolul său fiind poate cel mai nesemnificativ cu putință, chiar dacă luăm în considerare amuzantele sale derapaje intelectuale.
Stau și mă întreb cum ar fi arătat un PSD, la al cărui pupitru s-au aflat dirijori de calitatea incontestabilă a lui Iliescu și Năstase? Picajul leadership-ului său s-a înscris pe traiectoria Geoană (băiatul din vestiar) - Ponta(cârlanul guraliv) și Dragnea (un Moromete cu instinctul puterii).Cu Zgonea se putea împlini pe deplin profeția aflării pe marginea prăpastiei.
Prin izgonirea lui Zgonea situația din partid nu este rezolvată. Dragnea nu se va putea agăța prea mult timp de funcție fără a cauza importante prejudicii de imagine care se vor contabiliza la următorul scrutin parlamentar. Este foarte probabil să fie sincer când spune că după locale s-ar putea hotărî să se retragă. Cine va rămâne în locul său? Va fi o tranziție lină sau se va declanșa o "zi a cuțitelor lungi"? Va depinde, cu siguranță, și de ce se va întâpla la locale.

 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

O tara lipita cu scotch

Punctul pe Y / joi 15 iulie 2010 Nr: 3080

O tara lipita cu scotch

“Aveti grija, dle Cosea, tara dv. este lipita cu scotch” - i-ar fi spus, in cursul unei recente intalniri, la Bruxelles, presedintele Comisiei Europene, Barroso, fostului europarlamentar roman.

Chiar daca pare a nu-si mai gasi locul, politiceste vorbind (am o banuiala ca trecerea sa pe la UNPR-ul lui Oprea este doar un episod), Mircea Cosea ramane o personalitate a scenei romanesti, principalul sau atu constituindu-l solida pregatire economica si disponibilitatea sa de a oferi solutii, neimpartasite insa din ratiuni obscure de cei carora le sunt adresate.
Avertismentul lui Barroso este unul cat se poate de serios. Dincolo de figura de stil utilizata (este vorba, evident, despre banda de lipit denumita generic cu brandul whisky-ului) desprindem preocuparea si ingrijorarea forurilor de decizie europene fata de ceea ce se intampla in Romania. Iar ceea ce se intampla in Romania corespunde unei retete simplist de paguboase: dupa aderarea noastra, in 2007, aderare datorata nu atingerii pragului de performanta cerut, ci a unor factori politici fara legatura cu acesta, in Romania s-a consolidat dezmatul bugetar pe motiv ca anumite schimbari si adaugiri ar fi cerute, chipurile, de legislatia europeana, iar aparatul bugetar s-a umflat ca un balon, coplesind sectorul productiv, de care nimeni nu s-a mai ingrijit, pentru ca parea ca acesta merge de la sine. Tehnicile de promovare dubioase, in care au primat legaturile de clan, au adus in fruntea institutiilor publice oameni incompetenti dar devotati, care la randul lor au intarit devotamentul celor din subordine, prin promovari si angajari de acelasi tip. Ce a rezultat vedem astazi: o structura stufoasa, intortocheata, lipsita de orice performanta, ce perpetueaza o stare convenabila noilor potentati. Aparatul de stat este insasi garantia supravietuirii lor: de ce l-ar slabi sau l-ar modifica? Cand mult mai simplu este sa incerce sa echilibreze balanta punand efortul in spinarea celor multi?

Scotch-ul este un material util la anumite sarcini. Cand acestea ii depasesc proprietatile, cedeaza si tot ceea ce strangea pana atunci laolalta se imprastie. Romania este in pragul unui asemenea moment: presiunea exercitata de criza, lipsurile de tot felul, perspectivele sumbre si, tronand peste toate, o neputinta devenita cronica de a gestiona situatia, ne pot duce acolo unde nici un alt eveniment din agenda ultimilor doua decenii nu ne-a dus: in haos.
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3270.phtml