Publicat: 28 Aprilie, 2016 - 12:14

Marea surpriză a săptămânii nu a fost confirmarea condamnării lui Dragnea, l-a care majoritatea membrilor de partid realiști se așteptau. Ci reacția, practic inexplicabilă a președintelui executiv Zgonea. Momentul revoltei sale a dezvăluit faptul că acesta se hrănea deja cu speranța de a deveni numărul 1, în partid și că pașii de dans făcuți de Dragnea l-au descumpănit în așa hal încât, practic, nu a mai știut ce face. Era - să recunoștem - genul de șansă care se ivește o dată-n viaţă, dacă se ivește: ca tu, modest sculer-matrițer intrat în politică pe rol de băiat de mingi să ajungi la vârful ierarhiei și să te bucuri de privilegiile funcției. În raționamentele sale șchioape, Zgonea nu a luat niciun moment în considerare faptul că Dragnea nu va renunța pur și simplu la funcție și că i-o va pune în brațe, cu fair-play. Acest lucru mai dovedește și cât de rupt era președintele executiv-decorativ de realitățile dintr-un partid în care nu se obișnuiește ca cineva să piardă fără luptă.
Prin gestul de frondă făcut după anunțul condamnării și amențarea cu demisia, Zgonea și-a tăiat, parctic, craca de sub fund. Și cu cât craca era mai la vârful pomului ierarhic, cu atât căderea este mai contondentă. Nimeni, în forul de conducere, nu s-a solidarizat cu el. A fost exclus în unanimitate, lucru care dovedește câte iluzii și-a făcut în legătură cu echipa cu care ar fi vrut să exercite puterea. Urmează să piardă și scaunul de șef al Camerei și poziția onorifică de al treilea om în stat, culmea, în favoarea celui căruia îi datorează nefireasca sa ascensiune.
Pentru că a fost mai mult decât evident faptul că Zgonea s-a numărat printre oamenii de paie de care s-a înconjurat Ponta pentru a-și consolida poziția de lider atotputernic de partid și de stat. Pentru cine se uită puțin înapoi, la istoricul acestei funcții, va fi evidentă continua sa scădere sub raportul de resursă umană și politică: după ce Năstase a fost sacrificat de "colegi", scaunul de șef al Camerei Deputaților a fost ocupat de nulități ce nu au lăsat nimic în urma lor, incepând cu inodora și incolora Roberta Anastase și continuând cu sinecuristul Bogdan Olteanu. Practic, prin Zgonea, s-a atins nivelul cel mai de jos al competenței și reprezentativității, rolul său fiind poate cel mai nesemnificativ cu putință, chiar dacă luăm în considerare amuzantele sale derapaje intelectuale.
Stau și mă întreb cum ar fi arătat un PSD, la al cărui pupitru s-au aflat dirijori de calitatea incontestabilă a lui Iliescu și Năstase? Picajul leadership-ului său s-a înscris pe traiectoria Geoană (băiatul din vestiar) - Ponta(cârlanul guraliv) și Dragnea (un Moromete cu instinctul puterii).Cu Zgonea se putea împlini pe deplin profeția aflării pe marginea prăpastiei.
Prin izgonirea lui Zgonea situația din partid nu este rezolvată. Dragnea nu se va putea agăța prea mult timp de funcție fără a cauza importante prejudicii de imagine care se vor contabiliza la următorul scrutin parlamentar. Este foarte probabil să fie sincer când spune că după locale s-ar putea hotărî să se retragă. Cine va rămâne în locul său? Va fi o tranziție lină sau se va declanșa o "zi a cuțitelor lungi"? Va depinde, cu siguranță, și de ce se va întâpla la locale.

 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Criza presei tiparite

Punctul pe Y / vineri 11 decembrie 2009 Nr: 2929

Criza presei tiparite

Odata cu clarificarea rezultatelor alegerilor prezidentiale (nu cred ca cineva se indoieste de faptul ca contestatiile PSD vor ramane un simplu exercitiu de demagogie), lucrurile par sa se limpezeasca si pe piata presei, unde o multime de titluri au fost tinute artificial in viata din interese propagandistice. Nu intamplator, semnalul l-a dat Sorin Ovidiu Vantu, omul care a demonstrat ca in afaceri nu se ataseaza de obiecte si ca poate taia in carne vie cand simte ca lucrurile nu mai merg. Dupa ce a alimentat generos, ani de zile, o divizie publicistica ce s-a latit dincolo de marginile plapumii rentabilitatii financiare, Vantu anunta ca de la 1 Ianuarie va renunta la doua titluri (Business Standard si Cotidianul) si la agentia de stiri cu care a incercat sa atace cvasi - monopulul lui Sarbu (NewsIn). Toate aceste titluri au inghitit in ultimii ani sume uriase, in pretul lor de scoatere la vanzare nemaigasindu-se decat un procent modest din ceea ce s-a cheltuit cu ravna de catre „dezvoltatorii” elitisti ai grupului, care au umplut depozitele Casei Scanteii cu carti si conturile grupurilor cu datorii neachitate. Cornel Nistorescu n-a lucrat de cand e el pentru un ziar cu un tiraj de 7000 exemplare - nivelul la care au adus „Cotidianul” lui Ratiu intelighentii din detasamentul autoproclamat „quality”.

Desigur, nostalgicii presei pot face infarct citind cifrele furnizate de BRAT. In urma cu 18-19 ani acestea ar fi parut derizorii - se lucra atunci cu tiraje de milioane sau de sute de mii. Adevarul de dupa Scanteia (un fel de bunic al „Gandului”) se batea cu Romania Libera a lui Bacanu pentru intaietate, blocand rotativele „Casei Scanteii” cu comenzile de tiraj de milioane. „Libertatea” pe care am scos-o la Revolutie in avampremiera presei libere, punea in pericol batrana rotativa a „Informatiei” cu aproape un milion de exemplare vandute zilnic iar ambulantii se bateau pe Brezoianu sa mai apuce o livrare.

Erau insa alte vremuri. Foamea de informatie, dar mai ales de atitdine, suprimate o jumatate de secol, a explodat pur si simplu, la fel ca „mamaliga” Revolutiei. Presa a fost primul segment al economiei romanesti care a lucrat dupa legile pietei: cererea a facut sa se nasca aproape peste noapte, sute, mii de titluri; dintre acestea alegandu-se si primele falimente. Invenstitiile in presa au fost cele mai rentabile si au adus cele mai rapide castiguri, majoritatea neimpozabile, iar calitatea de jurnalist a devenit accesibila aproape oricui, indiferent de gradul de alfabetizare. Ciclul didactic de 20 de ani prezis ca fiind necesar aproprierii democratiei coincide cu cel al cresterii si descresterii presei scrise. Iar momentul 2010 pare sa fie cel al limpezirii dramatice a peisajului in care vor mai supravietui, la nivel central, doar cu vreo 4-5 titluri, navigand ca niste „balene” intr-o mare coplesita de rapitorii tabloizi.

Anuntul lui Vantu deschide seria altor anunturi care vor surveni pe masura ce sursele de finantare, interesate de campania electorala, se vor inchide, iar cei care le-au operat isi vor indrepta atentia spre ziare de risc mai mic. In urma lor va ramane insa o armata de profesionisti ai condeiului a caror calificare nu-si va gasi utilitatea prin alte segmente mai putin atinse de criza.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3118.phtml