Publicat: 27 Aprilie, 2016 - 11:10

Zeiţa Anticorupţiei a făcut inventarul ofrandelor depuse pe altarul DNA de către supuşi. Şi ce a constatat? Că din 5998 dosare din 2015, 90 au venit de la SRI, 22 de la DIPI, 4 de la DIA… Geaba a căutat Codruţa prin morman şi dosarele de la SIE. Nici unul! “Nu pot să-mi explic!” – a oftat doamna Kovesi care, de când e ea unde e n-a primit nici un omagiu de la spioni. Ce-a mai aflat despre averile corupţilor de prin străinătate a fost de prin ziare sau de prin turnătoriile celor strânşi cu uşa.

Ofuscat, SIE răspunde ritos că ceea ce invoca şefa DNA sună a metode comuniste, că o instituţie complet reformată nu-şi poate desfăşura activităţi în ţările cu care avem parteneriate de diverse naturi şi că nu e treaba Serviciilor să urmărească ce conturi deschid românii în străinătate şi ce vile şi yachturi achiziţionează pe acolo.

Pentru cei care mai ştiu câte ceva despre cum se făcea spionajul în vremurile de dinainte, chestia asta ridică semne de întrebare. Securitatea externă nu era populată de agenţi tip Bond, care pătrundeau prin efracţie în sediile băncilor sau care se foloseau de diverse gadgeturi sofisticate pentru a afla informaţii. Ei citeau cu atenţie ziarele şi se uitau la televizor, după care redactau rapoarte în care informau despre ceea ce ştiau că şefii lor voiau să audă. De ce n–ar face acelaşi lucru actualii spioni care figurează în organigramele tuturor ambasadelor?

Problema de fond nu este însă asta. Ci mentalitatea pe care şi-a indus-o şefa DNA, că domnia sa este buricul pământului şi către ea trebuie să se îndrepte toate resursele informative. Că procurorii săi nu trebuie să facă altceva decât să pună cap la cap interceptările şi rapoartele pe care le primesc, după care să-i pună în cătuşe pe corupţi.

Dar de ce lansează un astfel de atac Codruţa Kovesi la adresa unei instituţii privilegiate, despre care ştie foarte bine că e condusă de o persoană care se bucură de încrederea preşedintelui, sau care i-a fost recomandată într-un mod în care să nu poată fi refuzată? În opinia fostului preşedinte, devenit un critic sever al abuzurilor instituţiilor de forţă pe care el s-a străduit cât a putut să le elibereze de complexe, şefa DNA face un joc. Al cui? Nu poate decât să bănuiască, nefiind foarte sigur. Oricum, jocul acesta nu pare să aibă alt rol decât să creeze o breşă în frontul serviciilor secrete care la această oră sunt considerate a fi la pupitrul comenzilor. Ele sunt cele care livrează DNA indiciile necesare pentru scoaterea din joc, înaintea alegerilor, a celor mai bine plasaţi candidaţi ai partidelor politice şi care vizează primenirea spectrului politic prin eliminarea reprezentanţilor generaţiei care a creat statu-quo-ul ultimilor ani. Jocul urmăreşte să facă din DNA centrul de comandă al evoluţiilor ulterioare prin două metode sigure: una ar fi neutralizarea unei categorii prin sentinţe judecătoreşti, iar alta prin dresarea celeilalte prin dosare puse la păstrare pentru a fi arătate la momentul potrivit, ca un soi de pisică, celor care vor face imprudenţa de a mişca în front. Iar implicarea tot mai insistentă şi mai fără reticenţă a unor reprezentanţi ai mediului diplomatic este de natură să ne facă să înţelegem cine conduce, de fapt, jocul, cine îi scrie regulile şi cine stabileşte câştigătorii.     

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Jurnalul lui Vantu

Punctul pe Y / duminic 06 decembrie 2009 Nr: 2923

Jurnalul lui Vantu

Reporterii nostri de investigatii au reusit sa puna mana, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politica romaneasca. Va oferim in premiera cateva secvente din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va aparea integral, in scurt timp, pe piata, urmand sa fie vandut impreuna cu o prestigioasa publicatie cotidiana.

25 Septembrie 1992. „Atmosfera linistita aici, la Roman. Se pare ca Iliescu nu va avea probleme in fata lui Emil Constantinescu. As fi incercat sa-l ajut pe „tap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianta Civica. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Ca era prea mica. Pai ce sa fac: am bagat toti banii din „turcisme” in cupoane. Daca lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur insa ca peste patru ani voi discuta altfel cu toata liota asta de politicieni…”

15 Noiembrie 1996. „Bucuresti, Hotel Dorobanti. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, desi parea un pic incurcat.”Stiu ca esti prieten cu Iliescu” - mi-a zis el la inceput. „Sunt prieten cu toti oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu ca pot constitui viitorul Romaniei. Si mai ales daca sunt de dreapta. Apropo: ce-ati zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Fortelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este ca dupa vreo ora era complet detensoinat. Se linistise si nu mai era chiar asa de ingrijorat de confruntarea pe care urma sa o aiba cu Iliescu. Mi-a zis chiar ca l-a invatat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sa-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat baietii mei sa-l conduca prin iesirea din spate. Nu de alta, dar sa nu-l vada oamenii lui Magureanu. Chiar daca se face si acesta ca joaca cu „schimbarea”…”

6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sa stam de vorba. I-am spus ca mi-a lasat Mos Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vacaroiu?” - a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gand?). „Daca e vorba de voturile pe care au astia de gand sa mi le fure, vin!” A venit. N-a baut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Ii duc pe toti pe stadioane si ii impusc!”- a zis el intr-un tarziu. Lasa nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rabdare sa-mi iasa chestia cu CEC-ul si n-o sa mai ai probleme cat vei trai”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai increzator. De cand e el n-a mai avut fondurile de propaganda electorala de anul acesta!”

6 Decembrie 2004. „Asta-noapte, in parcare la Tancabesti, m-am intalnit cu Traian. Era agitat rau de tot. Era convins ca e urmarit non-stop de zbirii lui Nastase. A venit si Gusa cu el (nu stiu de ce, dar baiatul acesta mi se pare de viitor. Cred ca are o influenta buna asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sa o aplice: cu o zi inainte de turul 2 vor da alarma: se fura cu softul! ilalti or sa intre in panica si atunci baietii lor or sa pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sa stii ca am avut intotdeauna incredere in tine. Conteaza pe sprijinul meu moral neconditionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur ca peste 5 ani vei fi purtat pe brate de mass-media!”. Parea cam sceptic: „Mai lasa-ma cu gaozarii astia! Stiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitandu-se in toate partile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teama ca i-o trage Nastase, totusi…”

3 Decembrie 2009. „Eram cam abatut astazi. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat: bietul Nicu Popa a fost gabjit pe undeva prin Indonezia. Si i-am spus sa stea cuminte in Suedia, ca acolo nu i se poate intampla nimic. Nu m-a ascultat. Imi pare rau pentru el. Imi era prieten. A sunat Geoana. A simtit din voce ca ceva nu e in regula. „Chiar daca e cam tarziu, trec pe la tine sa bem un pahar”, mi-a zis. Si a aparut. Baietii mei mi-au spus ca au vazut in sistemul de supraveghere o masina suspecta oprita la liziera padurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am incurajat pentru maine seara (ataca-l la maniere, i-am recomandat) si a plecat. M-am simtit, la randul meu, mai inviorat…

Caietul acesta s-a cam apropiat de sfarsit. Ar trebui sa-l pun bine pe undeva, ca prea misuna multi pe aici, prin casa…”

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3112.phtml