Publicat: 5 August, 2014 - 14:39
Share

Cu siguranţă că Dan Voiculescu nu este cea mai carismatică figură din zona politicii. Carisma, însă, nu trebuie să funcţioneze ca o circumstanţă în evaluarea persoanelor. Au fost şi sunt destui politicieni antipatici, dar eficienţi, după cum sunt şi dintre cei agreabili, plăcuţi, dar complet ineficienţi.

Despre “profesor” se poate spune doar că, atunci când a depăşit zona afacerilor, pentru care are o predispoziţie naturală şi a acţionat în politică, a reuşit să obţină maxim de rezultate cu minim de “investiţii”. Aşa se face că partidul său, care n-a câştigat vreodată vreun curs electoral, se află în avanscena politicii, fără întreruperi, din 2000, fiind în majoritatea timpului la putere, graţie alianţelor reuşite încheiate.

Preşedintele fondator al umanismului/conservator s-a dovedit însă, întotdeauna, un aliat incomod şi un adversar redutabil. După episodul nefericit al “soluţiei imorale” când Băsescu a trebuit să se căciulească în faţa mogulului pentru a-şi accede formaţiunea politică la putere, între cei doi s-a născut o idiosincrazie totală, antipatia şi adversitatea depăşind cotele comune şi mergând până la tentative reciproce de demolare.

Dintre numeroşii adversari politici ai lui Băsescu, doi s-au detaşat cu precădere. Primul a fost Năstase, iar al doilea Voiculescu. Împotriva ambilor, preşedintele în exerciţiu a declanşat ofensive cu tot “armamentul” din dotare – recte instituţiile “verticale” populate cu oameni credincioşi lui, care n-au precupeţit nici un efort de a duce la îndeplinire misiunea. Aceasta fiind anihilarea, prin orice mijloace a celor doi “inamici publici”.

Fapt este că şi împotriva lui Năstase şi împotriva lui Voiculescu, etichetaţi drept “corupţii de serviciu”, instituţiile specializate n-au mers pe exploatarea suspiciunilor de fond, vehiculate în special de presă, ci pe ce s-a nimerit să iasă mai uşor şi mai repede, în jurul celor doi ţesându-se o veritabilă plasă de siguranţă, prin ale cărei ochiuri “peştii cei mari” să nu poată scăpa. Năstase a fost rezolvat ceva mai rapid, şi cu ajutorul celor din partidul său, dar cu Voiculescu lucrurile au mers mai greu. Sunt sigur şi-l cred pe cuvânt pe Traian Băsescu că n-a chemat la Cotroceni nici un procuror căruia să-i spună: luaţi-l pe ăsta! Ştiu însă că nici nu era nevoie, procurorii (unii dintre ei) intuind cu exactitate ce au de făcut. Având de partea lor o parte a opiniei publice şi a mass media, l-au târât pe mogul în vreo trei procese dintre care cel mai avansat este pe cale de a-şi face cunoscute deciziile în momentul în care scriu aceste rânduri. Şi de a-i pecetlui soarta în sensul dorit. Pentru că mi-e greu să cred că cineva şi-a închipuit, după intrarea în malaxorul Justiţiei, că Voiculescu mai are vreo scăpare. O justiţie care acţionează independent şi după bunul plac, care ţine cont doar de probele care îi servesc decizia telecomandată, respingând fără explicaţii orice altă probă, care ignoră deciziile precedente, diametral opuse, reprezintă după mine un veritabil pericol public. Nu mi-aş dori să intru, nevinovat fiind, pe mâinile unui complet ca cel care-l judecă pe Voiculescu. Pentru că aş şti că n-am nici o speranţă. Ne aflăm în faza unui fenomen pe care l-aş asemui cu cel din perioada lui Bush, de după atentatele teroriste. Practic, justiţia îşi arogă misiunea de a nu lăsa nepedepsit nici un presupus atentator la valorile anticorupţiei, chiar cu preţul “torturii” juridice. Scopul scuză mijloacele.

Scopul cui?    

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Casa Verde - ca-n Vestul Salbatic!

Punctul pe Y / miercuri 07 iulie 2010 Nr: 3074

"Casa Verde" - ca-n Vestul Salbatic!

Amanat din motive de criza aproape doi ani, programul 'Casa Verde', de stimulare a introducerii de tehnologii neconventionale de energie pentru incalzire a fost relansat luna trecuta de ministrul Borbely. Fata de proiectul initial s-au introdus cateva modificari, intre care si accesul persoanelor fizice la program, dar si scaderea considerabila a plafonului de cheltuieli ce vor fi decontate - cam pe la jumatatea pretului unei instalatii solare.

E bine si-asa! - si-au spus cei care au asteptat cu sufletul la gura acest gest al statului. Numai ca tot dl Borbely le-a trantit in nas noutatea majora: nu se mai acrediteaza firme care sa faca montajul. Ci, pur si simplu, se va proceda dupa formula 'primul venit, primul servit'!

Nu stiu daca mai tineti minte un western celebru, din antologia genului: 'Cimarron'. Era vorba acolo despre colonizarea statelor din vestul Salbatic. Formula gasita de autoritatiile vremii seamana izbitor cu aceea a ministrului Borbely. Cei care doreau sa puna mana pe un lot de teren unde sa se stabileasca si sa-si incropeasca o gospodarie, participau la un concurs. Se aliniau la start, fiecare cu mijlocul de locomotie pe care-l avea la indemana: unii cu trasuri trase de mai multi cai, altii cu telegute tractate de asini, altii calare, altii pe jos - intr-o diversitate de sanse totala. Desigur, cei mai bine dotati, cei mai iuti, puneau mana pe loturile cele mai bune, iar ultimii se multumeau cu ce mai ramanea.

Deosebirea programului 'Casa Verde' este ca aici ultimii nu se aleg cu nimic. Ministerul are un fond, evident nu prea mare, si cand acesta se epuizeaza, cursa inceteaza automat.

Pe fond, ideea nu e rea. In cazul listelor cu firme autorizate, se puteau produce multe abuzuri prin selectarea pe spranceana. Am insa impresia ca pentru noua formula nu s-a facut nicio simulare, pentru a se vedea in ce conditii se desfasoara. Daca nu cumva in acest fel suma neregularitatilor nu poate fi mai mare. Dincolo de faptul ca acest sistem, ca-n Vestul Salbatic, nu prea este compatibil cu spiritul democratiei si transparentei. Ci reprezinta, mai degraba, un soi de 'hei-rup' menit sa bifeze, oricum, inca o tema ramasa in suspensie...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3264.phtml