Publicat: 23 Iunie, 2015 - 13:01

Cariera fulminantă a generalului de intendenţă cu patru stele (cel mai înalt grad din armata română până când el însuşi îl va introduce şi pe cel de mareşal) Gabriel Oprea nu are nicio legătură cu calităţile sale de om politic. Ba din contră. De-a lungul istoriei sale personale Oprea a fost om de afaceri, om de servicii, om de execuţie - dar nu om politic. Pentru că marele său talent a fost, dintotdeauna, acela de a lua poziţia de drepţi şi de a spune răspicat: am înţeles, să trăiţi! 
L-a scos din anonimat Adrian Năstase, care l-a făcut prefect de Bucureşti, luându-l de la "ţâţa" Fondului de Rezervă unde gestiona după bunul plac produse strategice. Atât de bine s-a achitat de sarcini încât, aproape imediat a fost promovat ministru al Administraţiei Publice, loc de unde şi-a putut ajuta eficient tovarăşii de afaceri împreună cu care fondase câteva restaurante (între care acela celebru din Ferentari, unde se sărbătoreau promoţiile dubioasei Academii de Apărare) şi nenumărate alte afaceri datorită cărora devenise deja un mogul al terenurilor imobiliare. A intrat în opoziţie odată cu partidul, işeşind la rampă când s-a ivit momentul favorabil al ciudatei alianţe din 2008, cu PDL-ul, vizând portofoliul Internelor, pentru care a trebuit să se bată cu gruparea Vanghelie-Voicu, pierzând în cele din urmă. A fost momentul în care s-a deşteptat în el "interesul naţional" şi şi-a prezentat scrisorile de acreditare la Cotroceni întorcând armele în eleganta tradiţie militară românească şi punând la dispoziţia preşedintelui o strânsură compusă din social democraţi exmatriculaţi sau dezamăgiţi de împărţeala beneficiilor. Aşa s-a născut partidul fără certificat de naştere electoral, care din 2009 până în prezent face jocurile de putere prin trădări eficiente la momentele protivite.
Calităţile cu care i-a convins pe Năstase şi Băsescu l-au făcut simpatic şi lui Ponta cu care, prevăzător, aranjase o încuscrire, acesta făcând din el un om bun la toate, mai ales la ocazii festive. Cu sau fără uniformă de general, cu sau fără decoraţii pe tot pieptul, avându-i alături pe alţi doi, faimoşi conducători de oşti (generalii Onţanu şi Iordănescu) şi bucurându-se de recunoştinţa tuturor celor pe care i-a copleşit cu grade onorifice, medalii şi plachete, Oprea se proiectează pe ecranul puterii ca un miraculos premier interimar - poziţie de care doar un pas îl desparte de cea de şef plin al Guvernului. Raniţa sa colcăie de doctorate şi doctori cărora le-a fost preparator (fără să fi scris în viaţa sa  măcar două rânduri originale) de declaraţii de avere care ar băga în ceaţă orice cercetător de la ANI şi de interese personale al căror cuantum nu ar putea fi estimat nici de cel mai fantezist procuror DNA. "Micile secrete" ale preşedintelui UNPR - partidul cu peste un milion de membri, după socotelile sale de Pristanda, sunt acum la dispoziţia marelui public. Unii se sperie de ele şi le şterg de pe site-uri.

 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Renumararea steagurilor

Punctul pe Y / mari 15 decembrie 2009 Nr: 2932

Renumararea steagurilor

Daca ar mai fi trait Caragiale, cu siguranta ca ar fi facut corecturi serioase capodoperei sale 'O scrisoare pierduta'. In primul rand, n-ar mai fi numit-o asa: i-ar fi zis: 'E-mail-ul pierdut', sau 'Caseta' ori 'CD-ul pierdut'. Pentru ca, nu-i asa, cine mai scrie scrisori in zilele noastre? Care sa se rataceasca la posta si sa ajunga unde nu trebuie?

Cu e-mail-ul e altceva: doar daca ti se sparge parola se poate ajunge la el (cum a facut Cioaca cu calculatorul Elodiei!).

Si actiunea piesei s-ar fi modificat: astfel, castigatorul alegerilor n-ar mai fi fost dl Agamita Dandanache, ci contracandidatul sau, dl Nae Catavencu. Probabil ca s-ar fi facut si alte corecturi: ca sa se dea actiunii un aer de veridicitate mai mare, pe dl Catavencu ar fi putut sa-l cheme Traian, iar pe dl Dandanache - Mircea. Era loc si pentru o Coana Joitica (Coana Lenuta) desi in piesa actuala rolul sau ar fi fost mai redus, de data aceasta. Intriga ar fi fost condusa in sensul in care dl Traian Catavencu, sprijinit (indirect) de prefectul Crin Tipatescu, si cu ajutorul nemijlocit al moftologilor galagiosi din partid (roluri cat se poate de potrivite pentru niste ungureni, patapievicieni, avramesteni, boureni, prigonieni) infrange vointa 'centrului' aliat care-l vrea in functie pe dl Dandanache, cel care tocmai lansase la 'Rasboiu' o casetuta despre cum un candidat aplica o scatoalca unui sustinator, la un miting electoral. Drept urmare, Conu Ionel Trahanache se vede nevoit sa accepte infrangerea candidatului sau, si sa-l declare invingator pe Catavencu. Acum, Caragiale ar mai fi trebuit sa adauge o scena-cheie, in care vine rezultatul exit-poll-ului si, desi Mircica Dandanache isi invoca mama si sare intr-un picior de bucurie ca nu ramane fara coledzi, iar Traian Catavencu mustaceste pentru aplaudacii sai care nu pierdusera vremea, ci facusera o numaratoare paralela. 'Numararea steagurilor' capata si ea o semnificatie deosebita: cand Mircea Dandanache contesta rezultatul final si cere renumararea 'steagurilor' nule, intra in scena dom' Vasile Pristanda, seful de la Interne. Acesta, personaj integru, desi cu renumeratie mica de la Buget, numara corect steagurile anulate si reiese ca tot Traian Catavencu are mai multe. Piesa ar trebui sa se sfarseasca 'en fanfarre', cu proclamarea onorabilului Traian Catavencu - ultra progresist, liberschimbist si antimogulist - ca presedinte, in cadrul unei manifestatii conduse de chiar Mircica Dandanache, cu sula unei casete porcoase in coaste, pusa de moftologul - falit, Patapievici.

Singurul personaj care nu se mai potriveste in varianta aceasta a piesei e Cetateanul Turmentat. El stie cu cine sa voteze pentru viitorul luminos al tarii. I-o spun zi de zi ziarele si televiziunile, cu obiectivitatea garantata de CNA...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3121.phtml