Publicat: 25 August, 2014 - 13:00

Invazia rusă în Ucraina s-a produs sub ochii uimiţi ai guvernului de la Kiev şi ai sponsorilor săi internaţionali. O coloană blindată cu capote de pânză de 500 de autovehicule, conduse de luptători ninja bine antrenaţi, a pătruns pe teritoriul Ucrainei şi, atacându-i pe apărători cu cutii de conserve şi sticle de apă, s-a îndreptat spre Lugansk. După ce a descărcat conţinutul exploziv disimulat în saci de pânză, coloana a făcut stânga-mprejur şi a părăsit fără pierderi teritoriul ucrainian.

Guvernul de la Kiev a făcut tot ce a putut ca să împiedice această agresiune. A pârât guvernul de la Moscova la Berlin şi la Washington. A ţinut în loc coloana agresivă la frontieră zile întregi până când Crucea Roşie a inspectat toate cele 500 de camioane, fără a reuşi să bage mâna în foc că prin sacii cu făină nu se găseau şi niscai muniţii. Apoi au interzis accesul pe motiv că Ucraina îşi sărbătorea independenţa şi toţi oficialii săi erau ocupaţi cu participarea la festivităţile la care a venit însăşi Angela Merkel. Asta până când ruşii, într-o acţiune disperată, n-au mai cerut nici un fel de învoire şi s-au îndreptat către ţintă motivând că încărcătura ar fi perisabilă.

Deşi ocupaţi cu festivităţile, reprezentanţii autorităţilor ucrainiene au reuşit să afle de la informatorii lor din rândurile separatiştilor că camioanele ruseşti s-au întors încărcate până la refuz cu echipamente militare şi strategice luate pe la întreprinderile de profil din Lugansk, pentru a fi ulterior trimise ca ajutoare pentru terorişti.

Este, în istoria modernă, cel mai flagrant caz de încălcare a suveranităţii unei ţări cu ajutoare umanitare, fapt ce nu poate să rămână nepedepsit, chiar dacă Angela Merkel l-a implorat pe Poruşenko să menajeze sensibilitatea prietenului său Putin şi să nu-l jignească…

Lăsând gluma la o parte, ce se înţelegem? Că pentru autorităţile de la Kiev principiile “neamestecului” sunt mai presus de dramele unei populaţii înfometate de un război absurd? Că dacă alimentele erau pentru populaţia ucraineană nerusofonă, intrarea coloanei ar fi fost admisă? Că din hrana distribuită populaţiei paşnice s-ar putea înfrupta şi niscai lideri separatişti, iar asta ar fi de neiertat?

Circul ucrainian continuă pe seama unei populaţii faţă de care primează interesele politice ale diferitelor facţiuni interne. Că liderii de la Kiev nu sunt cu nimic mai buni decât cei de la Moskova (împărtăşesc acelaşi AND istoric) şi că nu reuşesc să găsească un limbaj comun pentru prefigurarea viitorului unei ţări profund divizate care nu va putea scăpa de federalizare orice ar face prieteni occidentali (care, în fond, s-au şi resemnat în privinţa acestei soluţii) este o realitate de necontestat. Tergiversarea unei soluţii paşnice intră în logica conflictului din care fiecare parte încearcă să tragă mai multe foloase. Nu m-aş mira ca până la urmă zona Lugansk-ului să devină un fel de Gaza, menită să întreţină avantajele şi privilegiile militare ale ambelor părţi, în condiţiile în care Occidentul s-a pripit considerându-l pe Putin neinteresat de conservarea zonei de influenţă geostrategică, sau mai slab decât este în realitate. Dealtfel, acelaşi Occident a creat deja modelul de separatism în Kossovo, pe care nu văd de ce ruşii ar refuza să-l folosească, mai ales că la vremea respectivă NATO a demonstrat că nu dă nici un pas înapoi faţă de prezervarea propriei zone de influenţă.      

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Criza presei tiparite

Punctul pe Y / vineri 11 decembrie 2009 Nr: 2929

Criza presei tiparite

Odata cu clarificarea rezultatelor alegerilor prezidentiale (nu cred ca cineva se indoieste de faptul ca contestatiile PSD vor ramane un simplu exercitiu de demagogie), lucrurile par sa se limpezeasca si pe piata presei, unde o multime de titluri au fost tinute artificial in viata din interese propagandistice. Nu intamplator, semnalul l-a dat Sorin Ovidiu Vantu, omul care a demonstrat ca in afaceri nu se ataseaza de obiecte si ca poate taia in carne vie cand simte ca lucrurile nu mai merg. Dupa ce a alimentat generos, ani de zile, o divizie publicistica ce s-a latit dincolo de marginile plapumii rentabilitatii financiare, Vantu anunta ca de la 1 Ianuarie va renunta la doua titluri (Business Standard si Cotidianul) si la agentia de stiri cu care a incercat sa atace cvasi - monopulul lui Sarbu (NewsIn). Toate aceste titluri au inghitit in ultimii ani sume uriase, in pretul lor de scoatere la vanzare nemaigasindu-se decat un procent modest din ceea ce s-a cheltuit cu ravna de catre „dezvoltatorii” elitisti ai grupului, care au umplut depozitele Casei Scanteii cu carti si conturile grupurilor cu datorii neachitate. Cornel Nistorescu n-a lucrat de cand e el pentru un ziar cu un tiraj de 7000 exemplare - nivelul la care au adus „Cotidianul” lui Ratiu intelighentii din detasamentul autoproclamat „quality”.

Desigur, nostalgicii presei pot face infarct citind cifrele furnizate de BRAT. In urma cu 18-19 ani acestea ar fi parut derizorii - se lucra atunci cu tiraje de milioane sau de sute de mii. Adevarul de dupa Scanteia (un fel de bunic al „Gandului”) se batea cu Romania Libera a lui Bacanu pentru intaietate, blocand rotativele „Casei Scanteii” cu comenzile de tiraj de milioane. „Libertatea” pe care am scos-o la Revolutie in avampremiera presei libere, punea in pericol batrana rotativa a „Informatiei” cu aproape un milion de exemplare vandute zilnic iar ambulantii se bateau pe Brezoianu sa mai apuce o livrare.

Erau insa alte vremuri. Foamea de informatie, dar mai ales de atitdine, suprimate o jumatate de secol, a explodat pur si simplu, la fel ca „mamaliga” Revolutiei. Presa a fost primul segment al economiei romanesti care a lucrat dupa legile pietei: cererea a facut sa se nasca aproape peste noapte, sute, mii de titluri; dintre acestea alegandu-se si primele falimente. Invenstitiile in presa au fost cele mai rentabile si au adus cele mai rapide castiguri, majoritatea neimpozabile, iar calitatea de jurnalist a devenit accesibila aproape oricui, indiferent de gradul de alfabetizare. Ciclul didactic de 20 de ani prezis ca fiind necesar aproprierii democratiei coincide cu cel al cresterii si descresterii presei scrise. Iar momentul 2010 pare sa fie cel al limpezirii dramatice a peisajului in care vor mai supravietui, la nivel central, doar cu vreo 4-5 titluri, navigand ca niste „balene” intr-o mare coplesita de rapitorii tabloizi.

Anuntul lui Vantu deschide seria altor anunturi care vor surveni pe masura ce sursele de finantare, interesate de campania electorala, se vor inchide, iar cei care le-au operat isi vor indrepta atentia spre ziare de risc mai mic. In urma lor va ramane insa o armata de profesionisti ai condeiului a caror calificare nu-si va gasi utilitatea prin alte segmente mai putin atinse de criza.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3118.phtml