Publicat: 25 August, 2014 - 13:00
Share

Invazia rusă în Ucraina s-a produs sub ochii uimiţi ai guvernului de la Kiev şi ai sponsorilor săi internaţionali. O coloană blindată cu capote de pânză de 500 de autovehicule, conduse de luptători ninja bine antrenaţi, a pătruns pe teritoriul Ucrainei şi, atacându-i pe apărători cu cutii de conserve şi sticle de apă, s-a îndreptat spre Lugansk. După ce a descărcat conţinutul exploziv disimulat în saci de pânză, coloana a făcut stânga-mprejur şi a părăsit fără pierderi teritoriul ucrainian.

Guvernul de la Kiev a făcut tot ce a putut ca să împiedice această agresiune. A pârât guvernul de la Moscova la Berlin şi la Washington. A ţinut în loc coloana agresivă la frontieră zile întregi până când Crucea Roşie a inspectat toate cele 500 de camioane, fără a reuşi să bage mâna în foc că prin sacii cu făină nu se găseau şi niscai muniţii. Apoi au interzis accesul pe motiv că Ucraina îşi sărbătorea independenţa şi toţi oficialii săi erau ocupaţi cu participarea la festivităţile la care a venit însăşi Angela Merkel. Asta până când ruşii, într-o acţiune disperată, n-au mai cerut nici un fel de învoire şi s-au îndreptat către ţintă motivând că încărcătura ar fi perisabilă.

Deşi ocupaţi cu festivităţile, reprezentanţii autorităţilor ucrainiene au reuşit să afle de la informatorii lor din rândurile separatiştilor că camioanele ruseşti s-au întors încărcate până la refuz cu echipamente militare şi strategice luate pe la întreprinderile de profil din Lugansk, pentru a fi ulterior trimise ca ajutoare pentru terorişti.

Este, în istoria modernă, cel mai flagrant caz de încălcare a suveranităţii unei ţări cu ajutoare umanitare, fapt ce nu poate să rămână nepedepsit, chiar dacă Angela Merkel l-a implorat pe Poruşenko să menajeze sensibilitatea prietenului său Putin şi să nu-l jignească…

Lăsând gluma la o parte, ce se înţelegem? Că pentru autorităţile de la Kiev principiile “neamestecului” sunt mai presus de dramele unei populaţii înfometate de un război absurd? Că dacă alimentele erau pentru populaţia ucraineană nerusofonă, intrarea coloanei ar fi fost admisă? Că din hrana distribuită populaţiei paşnice s-ar putea înfrupta şi niscai lideri separatişti, iar asta ar fi de neiertat?

Circul ucrainian continuă pe seama unei populaţii faţă de care primează interesele politice ale diferitelor facţiuni interne. Că liderii de la Kiev nu sunt cu nimic mai buni decât cei de la Moskova (împărtăşesc acelaşi AND istoric) şi că nu reuşesc să găsească un limbaj comun pentru prefigurarea viitorului unei ţări profund divizate care nu va putea scăpa de federalizare orice ar face prieteni occidentali (care, în fond, s-au şi resemnat în privinţa acestei soluţii) este o realitate de necontestat. Tergiversarea unei soluţii paşnice intră în logica conflictului din care fiecare parte încearcă să tragă mai multe foloase. Nu m-aş mira ca până la urmă zona Lugansk-ului să devină un fel de Gaza, menită să întreţină avantajele şi privilegiile militare ale ambelor părţi, în condiţiile în care Occidentul s-a pripit considerându-l pe Putin neinteresat de conservarea zonei de influenţă geostrategică, sau mai slab decât este în realitate. Dealtfel, acelaşi Occident a creat deja modelul de separatism în Kossovo, pe care nu văd de ce ruşii ar refuza să-l folosească, mai ales că la vremea respectivă NATO a demonstrat că nu dă nici un pas înapoi faţă de prezervarea propriei zone de influenţă.      

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Show-ul mediatic al catastrofelor naturale

Punctul pe Y / mari 13 iulie 2010 Nr: 3078

Show-ul mediatic al catastrofelor naturale

De mai bine de 15 ani Romania face fata unor fenomene meteorologice nemaintalnite - cu frecventa si forta actuala - in trecutul hidrometeorologic al tarii. Practic, cea mai mare catastrofa de acest gen s-a inregistrat in 1970, cand tara s-a aflat, practic, sub ape, iar nivelul pierderilor nu a putut fi estimat. Acest precedent a declansat o ampla campanie de lucrari de hidroamelioratii si indiguiri care a durat, practic, pana in 1990, cand au aparut cu totul alte prioritati. De atunci, aproape fiecare guvern a avut parte de socul si spectacolul mediatic al inundatiilor provocate fie de dezghetul rapid, fie de ploile napraznice, fie de acumularile necontrolate din amontele intregii retele hidrografice.

De fiecare data administratiile locale si cea centrala au fost luate prin surprindere, asezarile care au proliferat prin lunci sau pe traseele suvoaielor montane au fost luate de ape si mii de oameni au ramas fara agoniseala de-o viata - in cazul in care au avut norocul sa se salveze in ultimul moment. De fiecare data am asistat la spectacolul populist al vizitelor de lucru ale politicienilor, ale dialogurilor lor cu sinistratii, ale curentelor de compasiune concretizate in teledonuri la care vedetele si-au expus caritatea, ale promisiunilor ferme ca pana la venirea iernii sinistratii vor avea un acoperis deasupra capului prin mobilizarea unor rezerve bugetare. In acesti ani o gramada de localitati au trecut de mai multe ori prin acest calvar, mii de case au fost reconstruite de cateva ori, in timp ce altele, retrase din calea apelor au ramas nelocuite fiind vandalizate de insisi sinistratii care asteptau deobicei la carciuma, cu apa pana la genunchi, sosirea si impartirea ajutoarelor. Si, tot deobicei, lucrarile de indiguire promise ori se faceau de mantuiala (din banii ramasi dupa ce se fura din greu nici nu se putea face altceva), ori nu se mai faceau deloc, caci apareau alte prioritati.

Daca cineva cu har la matematica ar face si o socoteala cat au costat ajutoarele, reconstruirile, lucrarile facute in graba, provizorii sau cele de mantuiala, cred ca ar ajunge la un rezultat inspaimantator, prin dimensiunea colosala a valorii lipsei de coerenta si de logica. De 20 de ani nu exista nici un plan de „lupta” cu intemperiile, fiecare guvern vine si pleaca dupa ce mai toaca niste bani pe show-uri mediatice si acuza greaua mostenire de la precedenti. Daca aceste inundatii au, totusi vreun merit, acela este ca pentru o perioada, in care atentia generala se concentreaza asupra sinistratilor si a salvarii lor, lumea mai uita de incompetenta manageriala a guvernantilor si de jaful organizat asupra banului public. Pana intervine o noua catastrofa naturala, sa acopere catastrofa umana care domneste nederanjata intr-o Romanie parca blestemata si de natura ...

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3268.phtml